37 matches
-
despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - Case de fier în case de zid, Și porțile grele se-nchid. Un clavis îngînă-ncet la un etaj, Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj - Stropii sar, Ninge zoios, La un geam, într-un pahar, O roză galbenă se uită-n jos. Plumb de toamnă De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe dată: Vine băiatul! asigură el, cu nedezmințit profesionalism. Plecarea trenului din ultima stație din Ploiești, care semnala apropierea de Capitală, îi sugera totdeauna lui Vladimir momentul pregătirilor pentru apropiata sosire la țintă: lunecarea tot mai lină a trenului printre zoioasele blocuri gri din cartierul Grivița Roșie, căutarea unui taximetru între uriașele colonade ale Porții principale din Gara de Nord, suita de întâlniri cu managerii firmelor partenere ce învârteau afaceri nu atât de suspecte, pe cât părea la prima vedere, cât mai ales fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe la mine, mai ales că pe Carina o apucau pandaliile numai când auzea de el... „să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din zonă. Când avea noroc și se strângea lumea în jurul lui, atunci își expunea teoria „Vocilor”, cât putea fi ea explicată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trei săptămâni, tocmise un taxi să-l poarte din cârciumă-n cârciumă, să-l aștepte până-și termină activitățile. Acum mai avea vreo trei admiratori, unul era chiar șoferul. Pe urmă, toate au intrat în normal, Anatol a reintrat în „Zoiosul”, c-o cipilică pe cap și-un braț de hârtii: - Am un nou poem, poate cel mai profund pe care l-am scris, e-un poem de iubire tragică, de-adevărat amor... Cine dă două sute de votcă? Televizorul vechi, alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
contrastau izbitor cu primele și care-l determină să renunțe definitiv la asemenea fantasmagorii. Era vorba de binecunoscutele periferii ale târgurilor, satelor și cătunelor mizere și sărăcăcioase; presărate cu dughene pestrițe, cu tot felul de șandramale mucegăite și maghernițe puchinoase, zoioase, pline de praf și înecate în gunoaie. Chiar și cartierele mărginașe ale marilor orașe nu făceau excepție. Aceste periferice așezări umane, presărate la tot pasul cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună marfa, cu precizie de acrobat, pe locul rămas neocupat. Era vorba de mai multe iconițe de diferite mărimi, meșterite de artizani de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de vară, privea alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin împrejurimi, la flăcările căruia fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prezent și în descântece, ca "ajutor", dar și ca element de comparație. În seara înspre Anul Nou, fetele descântă de "ursită", punând un inel pe o punte de pe o apă înghețată: "Bună seara, Sîn Vasile! Eu nu mă spăl de zoioasă, / De lepoasă, / Da mă spăl / De ură, / De făcătură, / Să rămân peste an: / Curată, / Luminată, / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca apa din fundul pământului, / Curată, curgătoare, / Ivindu-se pe fața pământului / La soare. / Eu mă rog, sfinte Vasile, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]