179 matches
-
pe Ioan Caița l-am simțit a-mi fi cel mai apro piat prieten, poate singurul, prin locurile În care am fost izgonit din paradis, mai cu seamă după izgonire. Dar prie tenul din vremea dinainte, a luminii, a fost Zoli. Cu el am Învățat ungurește fără ca el să fie de față și fără s-o știe pînă În ziua de azi. Spre deosebire de alți băieți, cu Zoli puteai să vorbești despre toate cîte ar fi În stare să existe pe lumea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu seamă după izgonire. Dar prie tenul din vremea dinainte, a luminii, a fost Zoli. Cu el am Învățat ungurește fără ca el să fie de față și fără s-o știe pînă În ziua de azi. Spre deosebire de alți băieți, cu Zoli puteai să vorbești despre toate cîte ar fi În stare să existe pe lumea asta: cîte avioane Încap pe cer, cîte biciclete pe șosea, dacă există biciclete cu o singură roată, după cum sînt dintre cele cu trei, cîte tractoare cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele cu trei, cîte tractoare cu șenile umblă prin părțile noastre - fiindcă noi văzuserăm unul scoțînd un Wartburg din noro iul drumului către Socond și ne era dor să-l vedem și pe al doilea. Mai puteai să ghicești cu Zoli dacă va fi asfaltat vre odată sau nu drumul pietruit din Rătești. Aflase de la Baum Erika, o fată mai mică decît noi, dar al cărei tată avea servi ciu la oraș, că mai Întîi vor trage beton peste drumul din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ardud, apoi peste cel din Beltiug, urma la rînd Mădă rasul și abia la final trebuia să venim noi. Una ca asta o fi fost sau nu de crezut, sigur e că n-o puteam Înghiți. Așa că, În frunte cu Zoli, după ce l-am luat și pe Duczi, ne-am dus să aflăm adevărul de la Ilu. Știa de toate pentru că sîrmele de telegraf și de tele fon coteau și intrau În clădirea poștei unde lucra ea. E ade vă rat că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cele mai multe ori și răspundea la tot ce o Întrebam. Ilu l-a lămurit mai Întîi ungurește pe Duczi, Însă numai după ce ne-a făcut cu ochiul. A vorbit special pentru el, așa am hotărît mai tîrziu eu și cu Zoli, tocmai pentru că tatăl lui Duczi, plecat de mult de acasă, se Întorsese cu echipele care repietruiau drumul și, de aceea, cu prietenul nostru nu se putea discuta decît despre drumari și despre acel tată. I-a ex plicat că, așa cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
despre drumari și despre acel tată. I-a ex plicat că, așa cum pietruirea a Început de la Sătmar spre Beltiug ajungînd În a treia comună, adică la Rătești, tot așa se va Întîmpla negreșit și cu asfaltul. Pe mine și pe Zoli, care voiam să plecăm pentru că Înțeleseserăm totul, ne-a oprit cu două degete ridicate și ne-a vorbit românește, de vreme ce urma să mergem la școală la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne-a vorbit românește, de vreme ce urma să mergem la școală la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și să se ducă direct de la Ardud la Beltiug!... Să zboare peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci cu el românește, dar și să Înveți cu el limba maghiară, și cînd era de față, și cînd pleca acasă. Pentru că eu, rămas singur În curtea Sfatului Popular, mă jucam mai departe cu el În gînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eu, rămas singur În curtea Sfatului Popular, mă jucam mai departe cu el În gînd. Nu Închideam ochii cum făcea Baum Erika atunci cînd povestea ce i s-a spus la biserică, Îi țineam deschiși, dar tot Îl vedeam pe Zoli. Erika spunea că numai dacă Închide ochii Își poate aduce aminte de Jézuska. Mie Însă Îmi apărea În față Zoli cînd vorbeam cu el sub frunte și numai dacă vorbeam. Toate numele de lucruri, care altfel abur s-ar fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Baum Erika atunci cînd povestea ce i s-a spus la biserică, Îi țineam deschiși, dar tot Îl vedeam pe Zoli. Erika spunea că numai dacă Închide ochii Își poate aduce aminte de Jézuska. Mie Însă Îmi apărea În față Zoli cînd vorbeam cu el sub frunte și numai dacă vorbeam. Toate numele de lucruri, care altfel abur s-ar fi făcut și s-ar fi ridicat În aer pînă a doua zi, Îmi cădeau la loc, Înăuntrul capului. Acolo povesteau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi făcut și s-ar fi ridicat În aer pînă a doua zi, Îmi cădeau la loc, Înăuntrul capului. Acolo povesteau singure cine sînt și ce le trebuie: „En egy hosszú kés vagyok, kenyeret kérek vágni!“ Să nu fi existat Zoli, ungureasca poate că nu s-ar fi lipit de mine. Am dat să vorbesc În minte și ziua, și seara cu Duczi, numai că el nu mi povestea nici o noutate. Apoi, Duczi era slab, purtînd mereu pantaloni și bluze cenușii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seara cu Duczi, numai că el nu mi povestea nici o noutate. Apoi, Duczi era slab, purtînd mereu pantaloni și bluze cenușii. L-am Încercat, dar tot degeaba, și pe Fromercz Tibi, mai ales că el avea un obraz roșu ca Zoli și unul alb. Zoli Îi avea pe amîndoi la fel de Înroșiți, și asta tot timpul. Iar dintre noi, el părea cel mai puternic. Nu era mai Înalt, dar avea brațele mai groase și capul mai rotund, cel mai rotund dintre toate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că el nu mi povestea nici o noutate. Apoi, Duczi era slab, purtînd mereu pantaloni și bluze cenușii. L-am Încercat, dar tot degeaba, și pe Fromercz Tibi, mai ales că el avea un obraz roșu ca Zoli și unul alb. Zoli Îi avea pe amîndoi la fel de Înroșiți, și asta tot timpul. Iar dintre noi, el părea cel mai puternic. Nu era mai Înalt, dar avea brațele mai groase și capul mai rotund, cel mai rotund dintre toate capetele de băieți de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
timpul. Iar dintre noi, el părea cel mai puternic. Nu era mai Înalt, dar avea brațele mai groase și capul mai rotund, cel mai rotund dintre toate capetele de băieți de la secția română, dar și de la secția maghiară. Așa că la Zoli am alergat de Îndată ce tata mi-a dat drumul după explicații. Mă chemase de la joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lăuda că știu ceva de sus, din cer. PÎnă la prietenul meu, mai erau casa lui Müller, apoi cooperativa comunală În fața căreia stătea mereu multă lume. Am intrat În curtea casei cu magazinul și am urcat În partea din spate. Zoli era ținut lîngă alt aparat de radio cu acumulator de către tatăl său, cel mai bătrîn om pe care l-am văzut la Rătești, În afara bătrînilor din familia noastră. Nu numai că era bătrîn, dar era și Înalt, și gras, făcînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu lemnul piciorului În beci. Scara scîrțîia mai pu ter nic, de fapt mai mult plîngea, și credeam că plînge Întunericul dinăuntru asupra lui. O dată mi-au scăpat și cîteva suspine. Acum Însă, ședea pe scaun și-l obligase pe Zoli să asculte același vuiet din cosmos la Kossuth Rádió Budapest, care e cu o oră În urmă față de noi și unde și cosmosul ajunsese pesemne mai tîrziu. Weisz bácsi era tare bucuros, dar pe ungurește: — Vedeți că n-au fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au avut mult de vorbit cu niște oameni pe care i-au chemat la Sfatul Popular, punîndu-i, zic eu, să mai asculte o dată cos mosul la radio. Tare bine trebuie să se fi Înțeles tații, al meu și al lui Zoli, după primul lor cosmos. Atît de bine, Încît tata mi-a atras atenția dimineață, la ceai: — E un om și jumătate nenea Weisz, ăsta. Să-l saluți Întotdeauna cu mult respect cînd mergi pe acolo! Ia să văd cum știi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ăsta. Să-l saluți Întotdeauna cu mult respect cînd mergi pe acolo! Ia să văd cum știi tu să saluți? I-am arătat și, fiindcă a fost mulțumit, am Îndrăznit să-l Întreb ce a văzut În cărțile tatălui lui Zoli. Mi-a spus că nu văzuse acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imagini: niște bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce dădea În altă odaie. În mijlocul ei, un mănunchi de copii Îngenuncheați care parcă se rugau, parcă studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
purice dedesubt din cînd În cînd. Am hotărît să merg acasă și să Învăț toate literele de tipar, ca nu cumva În cartea bătrînului să se afle tocmai cele pe care nu le știam eu. CÎnd m-am lăudat lui Zoli că știu toate literele, mi-a dovedit că și el le știa, ba chiar se pricepea și la unele ungu rești cu țepi În vîrf. N-a vrut Însă pentru nimic În lume să-mi spună ce scria În cărțile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot, am conchis eu. Da, da, Întreabă-l, a Încuviințat Weisz. Pe tata l-am Întrebat, mi-a explicat, dar era mai greu de Înțeles decît racheta lui Gagarin și n-am mai zis nimic. CÎnd l-au Întins pe Zoli pe masa din prima cameră a casei din spatele cooperativei, cartea nu era acolo. În ziua aceea Înnorată, ne duseserăm cu bunicul lui, Schimpf bácsi și cu căruța, să scoatem lut dintr-o groapă. Schimpf, tatăl mamei lui Zoli, era aproape
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întins pe Zoli pe masa din prima cameră a casei din spatele cooperativei, cartea nu era acolo. În ziua aceea Înnorată, ne duseserăm cu bunicul lui, Schimpf bácsi și cu căruța, să scoatem lut dintr-o groapă. Schimpf, tatăl mamei lui Zoli, era aproape la fel de bătrîn ca Weisz, dar mai mic și mai slab, Îmbrăcat Întotdeauna În niște haine groase, țepene, maronii. Locuia Într-o casă mică, la colțul uneia dintre ulițele care dădeau pe Jip, cea mai joasă parte a Ră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un cal și ne-a dat fiecăruia cîte o lopată, bucuros că are cine să-l ajute la săpat. Am trecut cele două poduri, iar sub dealul Cerhatului, am luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu mai fusese folosit În ultimul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că nu mai fusese folosit În ultimul timp. Ce ascunzătoare minunată, ne gîndeam, am putea să ne facem noi acolo ca să pîndim ieșirea din pădure a vulpilor despre care se vorbea mult, dar dintre care nu văzuserăm nici una. Moșul lui Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem noi coliba ca să putem locui ca lumea În ea. Într-o secundă, nu l-am mai văzut... L-am auzit Însă țipînd ascuțit, cum plit de undeva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]