57 matches
-
taxonomica - lista și număr specii, densitate; - zoobentos (ZB) - componentă taxonomica - lista și număr specii, densitate, diversitate, specii sensibile la impact antropic; - fauna piscicola (P) - componentă taxonomica - lista și număr specii, densitate, specii sensibile la impact antropic, structura pe vârste; - ZPL (zooplancton) - furnizează informații utile în anumite cazuri: eutrofizare, poluări accidentale; 4. elemente de calitate ecotoxicologice: în mod asemănător cu prevederile art. 4 alin. (1) litera e); 5. Elemente hidromorfologice: - regimul hidrologic: cantitatea și dinamica curgerii apei, timpul de retenție, legătura cu
ORDIN nr. 31 din 13 ianuarie 2006 privind aprobarea Manualului pentru modernizarea şi dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175547_a_176876]
-
angiosperme - componentă taxonomica - lista și nr. specii, densitate; ZB - zoobentos - componentă taxonomica - lista și nr. specii, densitate, index saprob pentru ape tranzitorii fluviale, diversitate, specii sensibile la impact antropic; P - fauna piscicola - componentă taxonomica - lista și nr. specii, densitate; - ZPL - zooplancton pentru furnizarea de informații utile în anumite cazuri: eutrofizare, poluări accidentale; - bacteriologice*): coliformi fecali - în carnea moluștelor și lichidul intervalvar. - ecotoxicologice: MG - metale grele, SP-MO - micropoluanti organici din Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 , relevanți pentru biota - antracen, difenileteri bromurați, di
ORDIN nr. 31 din 13 ianuarie 2006 privind aprobarea Manualului pentru modernizarea şi dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175547_a_176876]
-
taxonomica, densitatea, prezența taxonilor sensibili. B. Lacuri: - Fitoplancton: componentă taxonomica, densitatea, biomasă, prezența taxonilor sensibili, clorofila "a" care poate furniza date ce se corelează cu biomasă; - Fitobentos: componentă taxonomica, densitatea, prezența taxonilor sensibili; - Macrozoobentos: componentă taxonomica, densitatea, prezența taxonilor sensibili; - Zooplancton - opțional pentru râuri și lacuri - furnizează informații utile în anumite cazuri: eutrofizare, poluări accidentale. C. Râuri și lacuri - macrofitele acvatice: - ihtiofauna (3) Analiza elementelor biologice se va realiza de către grupul de biologi din cadrul laboratoarelor de măsurare și analiza ale Direcției
ORDIN nr. 31 din 13 ianuarie 2006 privind aprobarea Manualului pentru modernizarea şi dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175547_a_176876]
-
prelevarea probelor se realizează de la adâncimi de 10-15 cm sub oglinda apei. ... b) Pentru analiza cantitativă a fitoplanctonului se prelevă o cantitate de 1 litru de apă în recipiente din sticlă sau din material plastic. ... c) Pentru analiza cantitativă a zooplanctonului se prelevă un volum de 50-100 litri, prin trecere prin fileul planctonic. Volumul de apă care rămâne în paharul fileului planctonic se colectează într-un recipient ermetic închis. Se notează volumul inițial care a fost trecut prin fileul planctonic. Fileul
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 19 martie 2008 privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi tranSport al probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/197573_a_198902]
-
culoarea talului criteriu important în determinarea speciilor este foarte variată albă galbenă cenușie brună neagră verde albăstruie roșie etc compania furnizează sercii către guvern și alte organizații publice companii și instituții marea este bogată în viețuitoare în special în fitoplancton zooplancton diferite cetacee și pinipede în plus apărătorii au fost supuși unor bombardamente aeriene și navale puternice și îndelungate acest număr devine unitatea numerelor terțe ai cărui multipli devin numerele terțe și așa mai departe inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
până la — cât un hipopotam matur. Balenele albastre au un creier relativ mic, de doar , aproximativ 0,007% din masa corporală totală. Balenele albastre se hrănesc în general cu krill, deși consumă, în cantități mai mici, și copepode. Aceste specii de zooplancton consumate de balenele albastre diferă de la ocean la ocean. În Atlanticul de Nord, hrana obișnuită este formată din "Meganyctiphanes norvegica", "Thysanoessa raschii", "Thysanoessa inermis" și "Thysanoessa longicaudata"; în Pacificul de Nord, "Euphausia pacifica", "Thysanoessa inermis", "Thysanoessa longipes", "Thysanoessa spinifera", "Nyctiphanes
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
din porțiuni acoperite de zone de trestie. Specia dominantă este trestia comună "(Phragmites australis (Cav.) Trin.)" Distribuția macrofitelor este restricționată datorită valurilor puternice din lac. Doar 3% din suprafața lacului este acoperită de trestie. Producătorii principali sunt reprezentați de fitoplancton. Zooplanctonul nu este foarte abundent. Principalele specii de zooplanton sunt reprezentate de: "Polyarthra vulgaris, Keratella quadrata, Pompholyx sulcată. Daphnia cucullata, D. găleată, Eudiaptomus gracilis, Mesocyclops leucarti, Cyclops vicinus. Fitoplanctonul are următoarele specii: Nitzschia acicularis, Cyclotella ocellata, C. bodanica, Stefanodiscus hantzschii. Sezonul
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
intr-o membrană și conține nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele și rezervele de hrană. Reproducerea, respirația și sinteza biochimică sunt îndeplinite de acea capsulă centrală. Radiolarii fac parte din planctonul marin; nutriția lor constă într-o mare varietate de zooplancton, dar și unele specii de fitoplancton, precum diatomeele, cocolitoforele și dinoflagelatele. Pot consuma, de asemenea, bacterii sau grohotiș organic. Înmulțirea lor este puțin documentată; au fost raportate fisiunea binară, fisiunea multiplă și înmugurirea.Foraminiferele sunt sarcodine unicelulare cu cochilii. Acestea
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
ul (în - ceea ce rătăcește) este o parte componentă a planctonului, ce reprezintă totalitatea organismelor animale care populează apele dulci și marine. ul este compus din protozoare, viermi, artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori aglutinata. Deși sunt în general bentonice, au
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
componentă a planctonului, ce reprezintă totalitatea organismelor animale care populează apele dulci și marine. ul este compus din protozoare, viermi, artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori aglutinata. Deși sunt în general bentonice, au și forme planctonice: globigerinele (Orbulina, Hastigerina). După moarte
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
15.000 copepode la metru cub de apă de suprafață iar la Murmansk o singură specie atinge un nivel de 28.000 indivizi la mc. Împreună cu formele lor larvare (nauplii și copepodiți) aceste crustacee ajung să constituie până la 90% din zooplancton. Una din cele mai comune specii de copepode este Calanus finmarchicus, frecvență în marile nordului. Aceasta constituie hrană principala pentru heringi și macrouri. Femelele poartă cu ea ouăle fecundate câteva ore și după un interval de 15 ore este pregătită
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
ii sunt animale nevertebrate marine. Aceste crustacee sunt o parte importantă din zooplancton, hrana zilnică a unor animale precum balenele, pisica de mare, rechini, crabi. Pe lângă aceste viețuitoare marine, mai există anumite păsări, dar și foci ce se hrănesc în principal cu krilli. Denumirea științifică pentru krill este euphausiids dat după numele ordinul
Krill () [Corola-website/Science/313749_a_315078]
-
alge, crucea voinicului și cîteva plante cu flori). Fauna este însă ceva mai bogată, cuprinzînd păsări (albatros, furtunar uriaș, furtunar Wilson, furtunar de zăpadă, lup-de-mare, pinguin, cormoran, rîndunica-de-mare), mamifere (foca, elefant-de-mare, morsă, balenă, leopard-de-mare) precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Zona Antarctică Braziliană este un teritoriu foarte slab populat. Populația ei numără doar 188 locuitori (în 2008) pe o întindere de 341 000 km², rezultînd o densitate a populației de 0.00055 loc/km² - una dintre cele mai mici
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
Antarctic. Zona Antarctică Neozeelandeză are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte. Depune icrele pe vegetație, în aprilie și prima jumătate a lunii mai la temperatura apei de 12-14°C. Are valoare economică. Carnea, desi socotita mediocra, este totuși destul de bună. Se consumă și
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
anală este alungită, cu marginea concavă și cu ultimele radii ceva mai lungi. Nu are solzi alari la înotătoarea caudală. Spatele este cenușiu-negricios, bătând în verzui; laturile sunt albe-argintii sau galbene-aurii; irisul este auriu. Se hrănește în apele dulci cu zooplancton, iar în mare cu mici crustacei (copepode și cladocere). Este un pește de cârd, care trăiește în ape salmastre și marine. Se reproduce la începutul verii în Marea Azov, iar în aprilie-iunie în cursul inferior al râurilor (Dunărea, Nipru, Nistru
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
în perechi. Majoritatea carangidelor sunt pești răpitori iuți care se hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex. "Mugilidae"). Peștele pilot ("Naucrates ductor") însoțește rechini și se hrănește cu resturile prăzii acestui animal prădător. Acest pește, precum și
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini planctonici. Au o mare importanță economică, fiind pești comestibili. Sunt pești perciformi marini activi având corpul hidrodinamic
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu. Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii mai mari de 1,5 cm se hrănesc numai cu fitoplancton (diatomee, alge verzi, alge albastre-verzi etc.), în timp ce larvele și puietul cu zooplancton
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii mai mari de 1,5 cm se hrănesc numai cu fitoplancton (diatomee, alge verzi, alge albastre-verzi etc.), în timp ce larvele și puietul cu zooplancton. Intestinul este foarte lung, de 10 mai lung decât corpul. Depune icrele primăvara prin aprilie-mai în masa apei în plin curent, când migrează în partea superioară a râurilor. În Europa se reproduce în special artificial, în luna iunie. Depunerea icrelor
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
văl simplu, dublu sau chiar triplu), "cu ochi telescopici", cu caudale trifurcate. Corpul acestui pește poate fi turtit, lunguieț sau globulos. Ajunge la dimensiuni de până la 20 cm. Poate trăi până la 20-30 de ani. Este un pește omnivor care consumă zooplancton, vegetație (mai ales alge). În acvariu consumă pe lângă hrana artificială, musculițe și pâine (în special fidea). Se cresc într-un acvariu mare la temperatura camerei, dar pot rezista chiar atunci când apa prinde deasupra o pojghiță de gheață; temperatura optimă a
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc și cu pești mici și cu icrele altor specii de pești. Depune icre bentonice, lipicioase pe fund de piatră
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, briozoare, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton. Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5-5,5 mm. Masculii
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, briozoare, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton. Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5-5,5 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
cu fundul moale sau nisipos, bogate în vegetație, trăind în grupuri. Iarna și-o petrece îngropat în adânc, încetând a se mai hrăni. Somnul pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]