398 matches
-
mai bătrâni suntem cu-n an Sub geam, stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pârjolit. Departe de a pune vreo cărămidă la edificiul șubred al țării, așa-zișii democrați nu sunt interesați decât de prezervarea meschinelor privilegii. Din acest punct de vedere, țărăniștii bat absolut orice record de nesimțire. Pozând în victime ale totalitarismului, zornăind, într-o primă etapă, pedigree-uri politice demne de tot respectul, ei s-au metamorfozat în adevărați monștri morali ce-au construit un imbatabil sistem al relațiilor și al pilelor, într-o gașca la fel de funesta precum cea a iliescienilor. Mă
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
printre ei, și după ei, au apărut doi soldați români, maturi, doi vânători de munte, complet deosebiți de ceilalți, doi caporali, cu cască, mască, rucsac, lopată Lineman, carabina pe umăr, baioneta la șold, în dreapta, gamela și bidon în stânga. Mergând, ei zornăiau de atâta echipament pe ei. M-am uitat la ei cu multă simpatie, apropiindu-mă de toți cei coborați, scăpați din luptele din Crimeea. M-am dat și mai aproape de cei doi vânători de munte, țărani, după aparentă, bărbați împliniți
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
îmbrăcat în pijama în fața blocului și joacă table. Aproximativ în felul acesta își folosesc libertatea - în scris - cei mai mulți dintre componenții grupului de la Tescani. Cartea începe cu o descriere - bineînțeles, liberă - a ceea ce simte o fată când crește: "Crești: [...] mărgelele/ îți zornăie la gât, fundul, pulpele se lăfăie pe moale,/ un fulguleț rătăcit te gâdilă pe la nas,/ cineva te strigă, prin ușa închisă auzi cum - continui să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
iar cald, saliva și sudoarea”(p.6) iar în Nichita (...) și cu inima la vedere (...) Gândurile de final aduc un mesaj de poemul „Despre mine” își exprimă se pierde apoi printre mestecenii vindecare a rănilor deschise de neliniștea că „simțurile zornăie pe Sentimentaliei, țara de el zidită și rațiune, prin „rugăciune rostită către claviatura plictisului”. Lumea în care deocamdată numai de el știută, genunchi, nu către inimă” (p.126). trăiește poetul este o lume a întinsă până la marginea lumii...” Așadar, poetul
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
f i n ț i n d u s e î n Baciul domnișan ! Așa cum preciza trainic în viață. În actul său de creație, eternitatea casei, ce purta în ea tot Acad. Gh. Păun, „îl prinde pe gândurile poetului îi „zornăie satul.” (p.6). Eminescu de braț” și bate la poarta asemenea n is ipur i lor pr in t re „ G â n d u r i l e ... ” p o e t u l u i lumii de elită
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău pînă spre Focșani, norocosul ban, care peregrinase atîta între Coloanele lui Hercules și Eufrat, zornăind alături de ceilalți arginți, în palmele negustorilor și soldaților, procurîndu-le vin, mătăsuri, hrană și-atîtea alte lucruri rîvnite de ei, - și nu numai pe muncă cinstită, dar și pe rapturi, jafuri, incendii și sînge, - ce poveste, în gura lui Nichita, povestea acelui
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
ocupă posturi care de care mai grase. Că se pricep sau nu în funcția numită are prea puțină importanță. Nu se atinge nimeni de ei, cât hoțomanul e acolo. Sub cupolă. Unde face legi spre binele poporului!? Abureli! Când aude zornăit de cătușe, se milogește de colegi, invocă spiritele, interesul național... jurându-se că nu a furat. Păi, fratele meu, dacă nu a băgat mâna în stupul cu miere, de ce nu merge demn în fața judecătorilor? De ce șovăie? Vede că se îngroașă
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare. Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de ia. Spăl io, spăl, can’... văd lângă chivetă nește plăcințăle de-lea , mama, de-ț’ lua oichii. Și mirosa elea, să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare.Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de ia.Spăl io, spăl, can’... văd lângă chivetă nește plăcințăle de-lea , mama, de-ț’ lua oichii. Și mirosa elea, să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cu merindele, le împart eu însumi puradeilor, îi dau și lui o sticlă cu vin, să-l înmoi, să-l fac mai bun, iar țigăncii îi dau tot ce găsesc prin buzunare. Când mă uit, cu pătura pe el, catârul zornăia harnașamentul, pufăindu-mi iarba fragedă... Acum are timp să mă privească, preț de câteva secunde, întorcând capul după vocea mea, prea ocupat să pască în paradisul verde, unde se afla... N-am chef de taclale cu individul, așa că plec, spunându
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
tot sovieticii au avut, cît îl privește, ultimul cuvînt". După cum, revenind în cadrul mass media, observația analistului se impune în zeflemitoarea-i obiectivitate: "Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămîne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decît ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. "Miza" Mizilului regenerat care va să zică nu fusese depășită...
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
în cizme ungurești cu pinteni, jiletcă vărgată, frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajură împărătească, cravată roșie de pambriu, în care îi intra bărbia cu totul pînă la gură. Din buzunarele jiletcei atîrnau d-o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase de chei și peceți mulțime" (Băltărețu). Scrisorile lui Ghica sunt pline de apariții umane variate, de la domnitori, mari boieri și personalități istorice la oameni din popor, figuri anonime. Mulți dintre aceștia nu au nume, se ivesc o
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
nici un scrupul să-l ciubucărească pe Rică, în chiar momentele cînd onoarea (viața, nu mai vorbim!) îi este cel mai nesigură. Onoarea familiei și destinul politic joacă în apele monezilor. Căci, de cînd lumea fostelor idealuri s-a învățat cu zornăit de bani, nici o alianță nu se mai încheie pe cuvînt. Afurisite vremuri, în care nimeni nu se supără, nu pune la suflet și nu spurcă, decît aparte, pe ciocoi. Generic și neasumat, deci nepericulos, așa se răcoresc toți lașii. Și
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul. Rar zornăie și pentru mine alămurile fricii sau zvîcnesc din adînc clopote ale dezmărginirii iar eu ating, atunci, serafic, clapele fiecărei dimineți. Mă risipesc lacom, stingher și tandru spre toate orizonturile cînd hotărăsc treapta dintre ce iubesc și ce uit. Memoria ce
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
de televiziune ca fiind un titlu de glorie pentru domnia sa . Halal! Și cum spuneam , nouă, tuturor celor mulți, ne-a mai rămas ceva glagorie În cap, cu toate că domniile voastre credeți că avem doar grăunțe și, dacă stau și mă gândesc bine, zornăie multe grăunțe, dar nu acolo unde credeți voi, ci acolo unde voi nu le auziți, că, vorba ceea : „se vede bine paiul din ochii altuia, nu bârna...”. Dar domniile voastre sunteți așa de plini de importanța misiunii voastre pentru România, Încât
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Aici se întîlnesc Sherlock Holmes și Doctor Watson cu Agamemnon Dandanache și Eugene O' Neille. Pe cît de intertextuată este lipsa personajelor, pe atît de mozaicat e limbajul schiței. Agamiță cere mereu un pahar cu apă și în cap îi zornăie clopoțeii. Problema este că Mița îl traduce (și Holmes traduce foarte bine din română) și se află acum în Orient-Expresul de Balota-StrehaiaCraiova-Caracal cu șeful de gară... Mița vine de la Clitemnestra, deci Holmes înțelege (traduce) că unde există un Agamemnon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la gură și trase un fum. Apoi scutură scrumul, lovind cu degetul arătător, o singură dată, suportul de lemn, lăsând fumul să se ridice încet către tavan. Fotoliul este plasat în mijlocul camerei, iar femeia se așază mai bine (mărgelele lungi zornăie, dar sunetul este aproape catifelat, plăcut la auz), apoi scutură din nou port țigaretul în scrumiera așezată în stânga sa, pe o măsuță cu un singur picior și îndreptă privirea către unul dintre tablourile care ocupă un perete al camerei. O
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
imens, chiar pe ecranele cele mai plate. Cu șireturile ce le trec printre fese se spânzură regizorul, poate însuși proprietarul postului. Exagerez. Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămâne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decât ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. Și miza era alta. Iar ca să vezi, nonagenarul pișicher care se mai trăgea de nas când și când, arăta cu
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
programului său de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul care îl însoțea, făcându-i În acest fel părtaș la marea lui bucurie. Nu se putu abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot holul: - E băiat mo, e băiat mo, i se adresă el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră de bulibașă, n-ați văzut cum mai dădea din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
față. Apoi se încruntă, într-un efort demonstrativ de aducere aminte. În cele din urmă, dădu din cap, înțelegând, chipurile, la ce anume se referea amicul: "Aaa! Ciușmeaua?" "Păi, da, cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asemenea pază, cine s-ar putea apropia la mai puțin de-o sută de metri de neasemuita doamnă Kuznețova? Firește, cu excepția domnului care poseda permis nominal de percheziție corporală. În loc Însă de-a lăsa acest șirag de nestemate verbale să zornăie prin Încăpere, am eliberat două Întrebări care fac parte de secole din arsenalul interogativ al detectivilor și al filozofilor: — Cine și de ce? — Nu știu. Pentru răspunsurile la-ntrebările astea sunt dispusă să plătesc o sută de mii de ruble, plus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
neatenție făcînd ca vreun mușchi al brațului să se relaxeze, și atunci scapă din mînă un obiect oarecare, un pahar, o cană, o farfurie sau un vas metalic, obiectul cade cu zgomot infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]