75 matches
-
industria războiului, a morții cu industria frumosului confecționat în serie să înlocuiască frumosul, poezia doamnei Viorela CODREANU TIRON este un balsam, un panaceu, un memento pentru om să nu abjure de la condiția sa de suflare dumnezeiască de dragul efemerității sclipitoare și zornăitoare. Să aspirăm toți, unguibus et rostro, la genial? Dar într-un șirag de perle veritabile nu există nicio perlă, iar geniile s-au născut și au crescut din zicerile - perle născute și crescute de popor: A fi sau a nu
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
văzduh Sunt rugile cântate în nesomn Credinței, Tatălui, Sfântului Duh de călugării noștrii chemați Să poarte smeriți crucea dreaptă, biruitoare, Când trece Anticrist cu mânie mare Cu flăcări ieșindu-i pe nas Cu vorbe mincinoase amețitoare Cu lanțuri de aur, zornăitoare Cu zgomot mare Să se știe că trece Poftindu-i pe toți să bea Din iazul lui Apa otrăvită A fericirii generale și totale Idolul corupților, desfrânatelor desuete criminalilor, imoralilor acestei planete, Dar al nostru legământul, cel de demult Cu
TAINA DĂINUIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346657_a_347986]
-
nu fie făcut din mine ? ” Cea mai mare gresala umană ar fi să ne facem iluzii că am putea guverna Planetă, evaluând cele două fetze ale monedei numită ÎNCREDERE după competența și caracter, sau după carismă, atunci când moneda se rostogolește zornăitor pe cânt... Fără o analiză serioasă a datelor noastre genetice, carismă, competența și caracterul, chiar și luate împreună, e cea mai triste mască sub care se ascunde Marea Minciună de adormit “Copilul care joacă Dame”. Căci atunci când îți vinzi capul
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
primordială a creației ce se perpetuează prin codul tău genetic. În ultimă instanță tu ai liberul arbitru ca să-ți alegi îngerul sau demonul pe care il dorești. Dacă te lași însă sedus sau sedusa de “ bisturiul chirurgului” și de sunetul zornăitor al banilor care se rostogolesc spre tine din abundență prin toate băncile din lume, nu dă vina pe chirurg, sau pe criză monedei, și nici pe ÎNCREDERE, ci asuma-ti responsbilitatea pentru comoditatea și ușurință cu care te-ai lăsat
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
Noroc, Sărăcie și Bogăție, va trebui să înțelegi acum că oricât de sus ai aruncă moneda ÎNCREDERE , ea va cădea de 99 de ori cu o singură față în sus, si o singură dată va rămâne pe cânt ... rostogolindu-se zornăitor și virtual din fereastră în fereastră spre cele două inimi de ebonita ale milionarilor de carton cu suflet de plub ... până ce va fi prinsă undeva, numai D-zeu știe cum ... dacă va mai fi prinsă ... în crăpătura unei stânci la
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
fi crezut cel ce-ar spune altfel! E drept: maestrul Benone Sinulescu nu a cântat numai folclor! Dar nu l-a bătut niciodată în ceafă vântul rece al antimuzicii, nici nu și-a întunecat propria cale cu norul unor cântece zornăitoare, de discutabilă înveșmântare modernă, doar a cântat și altceva decât folclor pur: muzică ușoară, romanță, muzică etno, de petrecut în repaosul gândului ostenit și sufletului încărcat, muzică a înseninării și adierii voioșiei prin tranșeea vieții până în ultima clipă alergată și
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
-și râdă în pumni, precum fariseul, vâzându-l pe vameș la ușa Templului, bătându-și pieptul și pocăindu-se cu aceste cuvinte: „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, în timp ce el însuși, spunea, aruncând mândru câteva parale zornăitoare în cutia milei: „Îți mulțumesc, Doamne că nu sunt și eu ca și ceilalți, așa ca vameșul de colo. Eu țin sâmbăta, plătesc zeciuială bisericii, nu fac mai mult de o mie de pași în zi de Sabat...etc”. Isus
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
văzduh Sunt rugile cântate în nesomn Credinței, Tatălui, Sfântului Duh de călugării noștrii chemați Să poarte smeriți crucea dreaptă, biruitoare, Când trece Anticrist cu mânie mare Cu flăcări ieșindu-i pe nas Cu vorbe mincinoase amețitoare Cu lanțuri de aur, zornăitoare Cu zgomot mare Să se știe că trece Poftindu-i pe toți să bea Din iazul lui Apa otrăvită A fericirii generale și totale Idolul corupților, desfrânatelor desuete criminalilor, imoralilor acestei planete, Dar al nostru legământul, cel de demult Cu
TAINA DĂINUIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358208_a_359537]
-
laser, iar brațele - gheare, adună degrabă arginții din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui raptul, escaladă relaxat împrejmuirea și dădu să-și îndrepte ținuta înmuiată... Dar n-apucă! Se și văzu înhăimurat de-o zornăitoare cămeșoaie de argint, adevărată cuirasă... Încercă degeaba să se scuture... Nu-i venea a crede! Să i se-ntâmple așa pedeapsă?! Tocmai lui?! Și de ce?! Cu ce-ar fi greșit? Cum să fi lăsat mărunțișul pradă ruginii pârdalnice?! N-ar
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
fost păcat?! Mare păcat, zău așa! Să se fi prăpădit bunătate de bănet?! Și tot întrebându-se retoric, neînțelegând cine să-i fi pus necazul în cârcă, încerca să-și lepede povara, să scape, să-și ușureze umerii de sarcina zornăitoare. Nu mai putea să se țină drept... se adusese de spate... i se părea că tot cerul îi sta-n cârcă, nu altceva! Oboselii ăsteia i se-adăuga din ce în ce mai insidios gândul c-ar putea fi văzut. Ce-ar fi făcut
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
cu depărtarea. Te iubesc parcă din neolitic. Ai îmbrăcat în tăcere sensurile pe care ți s-au înscăunat nevoile. Deodată nu mai contează dacă e dimineață, dacă se bate în capul pieptului de ora 12, sunetul gândurilor se aude la fel de zornăitor, surescitează câmpul interior și nopțile se albesc de nesomn. Aleargă caii sălbatici fugăriți de lumină. (22 septembrie 2016) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Sunetul gândurilor / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016. Drepturi de
SUNETUL GÂNDURILOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344785_a_346114]
-
mult cu mâța În joaca cu motocei... Parcă văd cum se da uța Crezând că sunt șoricei! - Mie mi-a plăcut cu casa Irinucăi din Broșteni, Că am râs cu toată clasa De cei doi copii „vicleni”! - Și-a făcut zornăitoare Din vezica cea de porc, Ca în zi de sărbătoare Să țipe fără efort...!! - A fost un copil cuminte, Dar, isteț și silitor, Nică folosea cuvinte Într-un chip atrăgător... - Așa a-nceput să scrie Primele sale povești Născute-n
ION CREANGĂ PENTRU COPII ŞI NEPOŢI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345894_a_347223]
-
S-a ajuns ca și Justiția independentă, coruptă și ea la greu, să fie nevoită să mai condamne câte unul-doi, din fiecare partid. Mostre. Din cei cu ceafa groasă. De nesimțire. Îi arestează de ochii lumii! Cu tam-tam, mascați, cătușe zornăitoare, televiziuni... După un an, tot Justiția independentă îi scapă. Cu averea neatinsă de legea impotentă. Câți lei s-au recuperat? Aud? S-a ajuns la aberația ca pușcăriașii să fie întreținuți pe banii publici!?! Parlamentarii, cu mulți hoți de marcă
CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR ! (1) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347000_a_348329]
-
Școala ; în public de am obiecții, Din lexic scot mărgăritare, drept antidoturi la abjecții ! Scriptură și Educatorii, mi-au spus-o clar și permanent Să nu-mi las vorba să rănească ; ba chiar să fie pansament ! Eu nu voi fi zornăitor în fapte sau în cuvinte Și îi deplâng pe cei ce-o fac...c-au sărăcit...(dacă n-au minte...) Chiar dacă mă provoacă unii cu calomnii și cu cancan Le spun că nu voi da riposte și nu voi deveni
EU NU-MI LAS VORBA SĂ RĂNEASCĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369243_a_370572]
-
statele care, neabătut, decid regalitatea. Pentru că (iarăși vedem cu toții) propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii este un fenomen tipic al "socialismului" de lume a treia. Și cu ce catastrofale rezultate! Oricum, sună urît urechilor noastre chermezele zornăitoare în mijlocul cărora perorează, cam incontinent și cam demagogic, fiul unui președinte american care a girat, într-un secret mai mare decît al Yaltei (cel al Maltei), o nebuloasă nouă delimitare a zonelor de influență. Și care, după consumarea mandatului, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
București, și la Timișoara (evident, nu și la Tîrgu Frumos). Ceva esențial s-a modificat. Dacă imediat după război, ștaiful sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai spera că vor veni americanii, regimul lui Dej, dar mai ales cel al lui Ceaușescu au simplificat, au monocromatizat antrenul, bazîndu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și în regimul comunist, s-au înregimentat din timorare, din oportunism structural în formațiunile care au întovărășit îndeaproape propaganda. Dacă nu s-au putut salva prin calitatea intrinsecă a picturii, au decăzut în piese artizanale, cărora le-au lipit titluri zornăitoare. Un pictor onorabil ca Bunescu, după ce, înaintea războiului, pictase extrem de consistente "colțuri" bucureștene, s-a dezlănțuit, în anii ascensiunii comunismului, în peisaje false, care nici brumă din măiestria veche nu mai păstraseră. Parcul circului se numea unul din ele cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai fi zis că toți marinarii se pregătesc să arunce ancora în adîncuri, căci lanțuri grele erau tîrîte pe punți și lansate cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova, balena zăcea acum cu coca-i neagră lipită de aceea a corabiei, încît, văzute prin întunericul nopții, care ascundea vergile și partea de sus a greementului, balena și corabia păreau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă, derulând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă, derulând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel puțin în seara asta. — Ești singur? l-am întrebat eu. A încuviințat trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu. — Vă iubesc atât de mult, doamnă, șoptește eunucul iar și iar. Ochii mei îl văd pe Yung Lu. Mă ia cu el pe cal. Precum soția unui stegar din vechime, mă agăț de pieptul lui, între oalele și tigăile zornăitoare care se lovesc de șa. Ne mișcăm amândoi într-un ritm perfect. Mergem printr-o sălbăticie fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]