164 matches
-
scaunul cu rotile nici măcar cît să poată să pășească pînă la toaletă ca să-și facă singur nevoile. N-ar schimba-o pe nimic în lume, zice Tîrnăcop, privind admirativ la maghernița lui Roja ca la un palat de poveste, la zorzoanele de la ferestre, la balustradele vopsite țipător, la luminile care ard înăuntru ca într-un muzeu sau ca într-o sală de teatru luxoasă, n-o să înțelegi niciodată, Curistule, cum e să construiești ceva cu propriile brațe, pe cinstite și fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pat, cu accese de plâns atât de urâte că doctorul Izzie a trebuit să fie chemat de câteva ori să-i facă o injecție, să-i calmeze crizele de isterie... Perdelele, însă... Perdelele sunt din dantelă sau cu altfel de „zorzoane“, ceea ce maică-mea numește în derâdere „gustul goiș“. De Crăciun, când școlile sunt închise și pot ieși la patinaj seara, după ce s-au aprins luminile, văd beculețele care clipesc în brazii din spatele perdelelor creștine. Nu pe strada noastră - Doamne ferește! -, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sun soțul, m-am plâns eu. Are dreptate. El are neapărat nevoie să-și dea seama ce-a pierdut... —Rochia asta e destul de teatrală pentru mine? ne Întrerupse Tinsley. Plutea către noi Într-o rochie de bal roșie, cu multe zorzoane la umeri. Cum o să-și dea lumea seama că m-am hotărât să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te rog să-mi iei hainele de la curățătorie, zice. Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șpanchii, cocoșați și cu urechi verzi, cu nasul în mijlocul burții? Chiar dacă ar fi amestecat total aiurea culorile? Cine știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Iar dacă lăsa impresia că e un om de paie era numai pentru a trece cît mai repede peste clipele neplăcute. Era convins că de i se va da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o zorzoană, un atribut de formă, va ști să facă din el un ciomag atît de tare și de noduros, încît va sparge multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Mihail. Directorul Serviciului trecuse prin toate școlile de oratorie ale politicii bucureștene și de multă vreme nu se mai lăsa convins decît de fapte și nici de acelea dacă nu le socotea singur. Cuvintele, discursurile, silogismele și sentințele erau zorzoane pe care le dădea la o parte, e drept, cu grijă, fără să stîrnească resentimente, nu-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nopți tânjise să mai audă glasul dulce al mamei, să mai simtă atingerea fermă a mâinii părintești. Nu putea da siropoase declarații de iubire pentru că nu le cunoștea. Luana trebuia să simtă c-o iubește și atât, fără alte zorzoane de prost gust. Nopțile lor împreună, pline de iubiri pătimașe, la care el nu sperase vreodată, trebuiau să-i spună totul. Când Luana se inspira din trupul lui, golindu-l de orice gând, cum să-i spună că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mai aștepți, ți-a explicat atunci, pregătindu-se să meargă la întîlnire cu Cucoana, care tocmai se întorsese de la un raid neoficial de cumpărături pe Champs Elysèes. Ghinion, Scorpia era cu capsa pusă, nu găsise pesemne destule poșete și zorzoane care să-i placă, a-nceput să-l ia peste picior, să-l facă troacă de porci, că era sătulă de evrei, că îi era scîrbă de ei, că și în Paris nu dăduse decît peste jidani care cu vorbe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scaunul cu rotile nici măcar cît să poată să pășească pînă la toaletă ca să-și facă singur nevoile. N-ar schimba-o pe nimic în lume, zice Tîrnăcop, privind admirativ la maghernița lui Roja ca la un palat de poveste, la zorzoanele de la ferestre, la balustradele vopsite țipător, la luminile care ard înăuntru ca într-un muzeu sau ca într-o sală de teatru luxoasă, n-o să înțelegi niciodată, Curistule, cum e să construiești ceva cu propriile brațe, pe cinstite și fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Renard, Julien Green, Pasternak, Schiller, Goethe, John Keats, Emily Dickinson ș.a. Și explică în ce constă asemănarea dintre însemnările lui și cele ale personalităților menționate: „Toate aceste mărturisiri personale, reflecții cu accent subiectiv sunt felii de viață trăite autentic, fără zorzoane funambulești.“ Ce simplu ar fi să ajungi o celebritate povestind în scris ce faci în fiecare zi, fără „zorzoane funambulești“! Numai că în realitate lucrurile stau altfel. Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, redactate într-un stil sobru, au o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui și cele ale personalităților menționate: „Toate aceste mărturisiri personale, reflecții cu accent subiectiv sunt felii de viață trăite autentic, fără zorzoane funambulești.“ Ce simplu ar fi să ajungi o celebritate povestind în scris ce faci în fiecare zi, fără „zorzoane funambulești“! Numai că în realitate lucrurile stau altfel. Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, redactate într-un stil sobru, au o imensă valoare documentară. Ele conțin informații în legătură cu un om care a contribuit la modernizarea culturii românești (Titu Maiorescu) și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se tace, se mimează, se îmbracă, se ornează, se decorează; bietul adevăr, schimonosit, lipsit de zorzoane, trece neobservat prin piața publică. Nu era ca ei. Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este vorba despre singurătatea în doi, despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i mai pot face autopsia cu zorzoane romantice, nu-mi mai pot relaxa spiritul pe aripele reveriei poetice. Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: "Ființarea mea rătăcește în zona critică a reinventării, a descoperirii acelui nou moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
inițiați în polemica iscată între cele două curente de gîndire care își disputau atunci întîietatea oratorică: aticismul și asianismul. Discursul aticist cere un stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
nu pricepe decît acele probleme care presimte că-l exprimă în chip intim. Că așadar suntem ghidați în înțelegere de opțiuni care nu au nimic rațional în ele. Restul e umplutură verbală pusă să atîrne de grinda de protocol a zorzoanelor publice, fîșii colorate din postavul ideologic aflat pentru o vreme la modă. Fărcășanu are onestitatea de a lăsa fîșiile deoparte, trecînd la miezul pledoariei monarhice. Autorul se regăsește în tema monarhică și crede în ea, de aceea volumul și-l
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
în fața fumului lor ultim/ doar atât:// ce grațioasa flacăra, viața!" (trei lumânări, p. 89). De la N. Steinhardt în anii '80 încoace, toți comentatorii poeziei lui Ioan Pintea au remarcat ariditatea stilistica a autorului, tonul dur, direct, lipsit de dulcegăriile și zorzoanele excesive ale literaturii provenite din mediile bisericești. Ioan Pintea este probabil singurul poet care izbutește să acomodeze perfect judecățile și revelațiile credinței cu retorica poetica postmodernă. Aceasta face ca versurile sale să sune izbitor de actual, dar și neobișnuit de
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam așa se întîmplă cu opul acesta: amestecătura-i de piese are aerul unei cîrpeli sterpe, aparținînd unor spirite pătrunse de resemnare. De pe coperta a patra a volumului aflăm că "Volumul pe care îl
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
și să se bată, că așa-i plăcea zeiței discordiei. Nemfis, zeița frumuseții. De-acolo ne-au rămas cerceii și podoabele femeiești. Când o aduceau, îi puneau cercei de aur, mărgele de aur și toți trebuiau să fie pudrați, cu zorzoane, inele, cercei și să joace în fața ei. Că așa-i plăcea zeiței Nemfis. Apoi Afrodita, zeița desfrâului. Îi aduceau statuia și o trăgeau într-o pădure deasă și acolo bărbații și femeile făceau cele mai mari urgii înaintea ei, că
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
sau „situație spinoasă” au efect stimulator asupra centrilor tactili din creier. Se pare că, din toate adjectivele unei limbi, creierul are predilecție pentru epitetele care evocă senzații propriu-zise (olfactive, tactile, gustative etc.). Să mai spună cineva că figurile de stil, zorzoane inutile fiind, nu priesc gîndirii! Din păcate, din aceeași revistă aflăm că internetul și mass-media provoacă o dependență mult mai accentuată decît țigările și alcoolul, așa cum dovedește un test făcut pe 205 persoane în orașul german Würzburg. Știrea merită s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
personală” atunci când împrumută Galateei- Vicente chipul soției sale, tot un caz de sinucidere în urma unui accident din care aceasta ieșise aproape complet desfigurată din cauza arsurilor. Cum spuneam, efectul de telenovelă bruiază constant linia „narativă” principală a filmului cu racursiuri și zorzoane, drame și flacoane. În locul lui Vicente se află acum o femeie frumoasă, ușor nesigură, cu o sensibilitate bulversată, cu latențele vechii identități, explorând universul complet necunoscut al uneia noi. Transgeneza a reușit, bărbatul s-a transformat în femeie, asemeni Gemenilor
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
în poveste. Mai slab construit decât Nunta mută (2008) al lui Horațiu Mălăele, spectacol de teatru filmat, filmul ar fi putut câștiga pe linia verismului cu care ne-a obișnuit Noul Val românesc, mizând pe relatarea decantată de adaosuri și zorzoane, fără îngroșarea situațiilor sau teatralizarea lor excesivă sau în sensul în care o face Occident (2002) al lui Cristian Mungiu, tot o comedie, dar jucată tarantinesc. Însă regizorul, asemeni bucătarilor amatori, preferă să pună din toate câte puțin, pentru a
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
Craii de Curtea-Veche, pe care îl las din când în când pe la câte o editură; din păcate însă, deocamdată nu sunt perspective. * Care este cuvântul preferat în limba română? Mariano Martín Rodríguez: Primejdie. Laure Hinckel: De mulți ani, ador cuvîntul zorzoane. Anita Bernacchia: Oglindă. Marina Gessner: Încă de la primul meu contact cu limba română, la cursurile de fonetică comparată a limbilor romanice, mi-au plăcut cuvinte precum veveriță, bivoliță. Jan Willem Bos: Nu cred că am chiar un cuvânt preferat, dar
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]