74 matches
-
salonului său, parcă am pătruns în altă lume, una mai colorată. Călin avea un invitat special, pe Nikolay Dzhangirov, venit din Saint Petersburg, Rusia pentru o sesiune de tatuaje bătute în orașul de la poalele Tâmpei, așa că am fost întâmpinată de zumzăitul acelor de tatuat și de muzica reggae relaxantă din studio. Chiar dacă nu ești adeptul tatuajelor, după ce vezi arta lui Călin, e posibil să vrei și tu un tatuaj. Eu cu gândul acesta am plecat de la el din salon. Călin Matkovski
Tatuajul – sau cum să simți arta pe pielea ta [Corola-blog/BlogPost/100537_a_101829]
-
-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce își strânge cultul Printre ramuri crețe plânse spre pământ? N-avem timp din râvnă să oprim secundă Să privim în juru-ni ceata de frumos, Doar fugim prin viață ca o rază scundă Ce vrea a se-ntinde pe-
UNDE FUGIM... SPRE CE? de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377543_a_378872]
-
Acasa > Poezie > Imagini > AMURG Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Amurg Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Vântul mângâie stupine Iar în vie boabe curg; Zumzăitul de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o
AMURG de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371320_a_372649]
-
Să- ți cânți prin imn, masonice idei...Emilian Oniciuc- 23.11.2016... XXII. AMURG, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016. Amurg Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Vântul mângâie stupine Iar în vie boabe curg; Zumzăitul de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 ... Citește mai mult AmurgEmilian Oniciuc- 19.08.2016Vântul mângâie stupineIar în vie boabe curg;Zumzăitul de albine,Lin, se pierde în amurg...Prin pădure se răsfirPrintre cetinile reci,Umbre pe-un patrafirDe pe sfintele poteci...Marea spre plajă se-ndreaptăAducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări...Într-un codru, o căprioarăSe-oglindește-ntr-un izvor
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
nimic. Nici eu nu vedeam și nu auzeam nimic. Eram afundat într-o pădure de picioare. Atunci m-am înfuriat ca Oltul. Am început să dau din coate, să îmbrâncesc picioarele din jur și să mă strecor printre ele, spre zumzăitul ce venea de departe. Unele picioare se lăsau date la o parte, dar altele, furioase, îmi scăpau câte un șut în fund, însoțit de câte-o înjurătură, scuipată din gura spurcată a stăpânului picioarelor. Nu-mi păsa. Șuturile mă ajutau
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau pe sub portiță, ca să ciugulească din frunzele proaspete de zarzavat, pe care, ea îl păzea ca pe ochii din cap. Dar, nicio mișcare. Nici zumzăitul muștelor nu se mai auzea. Dezamăgită, tocmai își ștergea de rochiță mâinile prăfuite, întrebându-se ce să mai facă ca timpul până ce copiii vecinilor se vor trezi să-i treacă mai repede, când, pe neașteptate, auzi pași grăbiți și înainte de
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
în zilele de sărbătoare venea lume mai multă. Dunărea curgea lin, vapoarele treceau prin fața noastră, pescărușii zburau în cercuri și apoi se coborau pe mal, iar în depărtare se auzea sirenă unei fabrici, în spatele falezei pe bulevardul Isaccea se auzea zumzăitul mașinilor. Am privit fața lui Sorin ce era tristă exprimând o decepție adâncă părea prăbușit, învins, stătea pur și simplu în fața realității și nu-i venea să creadă ceea ce i se intamplase. Privirile mi-au rămas un timp ațintite la
DIMINEATA INSORITA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347989_a_349318]
-
Câmpurile cu cereale se Întind cât vezi cu ochii, iar grajdurile de vite seamănă cu niște blocuri Înalte... lângă o fermă modernă se află un turn de control cu o cupolă de sticlă În vârf, de unde se aud rapoarte meteorologice, zumzăitul unui calculator și sunetul unui telegraf. O combină teleghidată se deplasează ușor, printr-un lan de grâu lung de zece mile, pe șine care Împiedică bătătorirea solului sub greutatea mașinii. Grâul treierat trece printr-un tub pneumatic de lângă lan și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Dumnezeu. Percepea infinitul dinaintea lui, dar nu-l Încălzea cu dorințe omenești. Infinitul era la fel de vast și de rece ca oceanul care se Întindea În jurul navei și, În tot pustiul acela, ceea ce simțea Milton cel mai acut era realitatea și zumzăitul propriei sale minți. Undeva acolo, dincolo de apă, era glonțul care avea să-i curme viața. Poate că era deja Încărcat În arma japoneză din care urma să fie tras. Poate că era Într-un Încărcător. Avea douăzeci și unu de ani, tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au fost la un pas de moarte și au scăpat. Am dat din cap și am deschis ușa larg, lăsând-o așa. M-am așezat la catedră și am așteptat ca zgomotul pașilor pe parchet să se termine și ca zumzăitul șoaptelor și al vorbelor spuse cu jumătate de gură să se reducă semnificativ. Erau cu toții așezați. Unii lipseau. Alexandru stătea în prima bancă din partea dreaptă. M-am uitat la el ridicând din sprâncene, întrebându-l prin semne unde erau ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până acum. Simțeam că nu mai pot respira din cauza căldurii, dar restul corpului se bucura de o răcoare binefăcătoare. Zgomotele sistemului de alimentare deja ne stresa și ne diminua moralul. De fiecare dată când se mai auzea vreun zgomot în afară de zumzăitul mecanic ce ne însoțea, tresăream nervos. Trebuia să ieșim! Conducta intra într-un perete, iar lângă locul ei de acces se afla o ușă ruginită. Am spart-o cu ajutorul câtorva colegi și am înaintat. Am dat într-o încăpere mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Capitolul 27 Cărarea lungă a reuniunii Fură destul de impresionați de interiorul vagonului. Se așteptau să fie mai spartan, dar era chiar cât se poate de confortabil. Mecanicul ajunse la postul său și în curând tremurul specific cuprinse locomotiva și garnitura. Zumzăitul motoarelor se alungi la un moment dat și dispăru complet. Vagabonzii, văzând că nu e nimic de făcut, se cuibăriră într-un colț și adormiră grămadă, unul peste altul, într-un mod drăguț. La fel făcură și majoritatea celor nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viața mea și fără să mă gândesc la El. — Oare așa să fie ? Fostul călugăr se uita compătimitor la samurai mărunțind o frunză de porumb. Arșița soarelui se întețise și mai mult, iar printre trestiile de pe lac gâzele își începuseră zumzăitul înăbușitor. — Dacă oamenii ar putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-un straniu stop-cadru, în care cei doi își amestecau privirile timp de o fracțiune de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să nu fugă de-acolo. Poate că se simțiseră mai la adăpost decât alții, întrucât zona se afla departe de teritoriul ocupat de huni; sau poate nu voiseră ori nu putuseră să-și abandoneze animalele și să-și piardă recolta. Zumzăitul frenetic, îngrozitor, al muștelor îi atrase atenția spre stânga. Cadavrul unei femei, galbene la față ca ceara și cu părul răvășit, zăcea pe treapta casei sale, cu spinarea rezemată de ușorul de la intrare și cu capul lăsat într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat de aromele verii, suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-un straniu stop-cadru, în care cei doi își amestecau privirile timp de o fracțiune de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
camera vecină se auzeau pașii domnului Chawla plimbându-se în sus și-n jos. În ce ne-am băgat? Iar Ammaji îi șoptea: — Mai ai un pic de răbdare, beta, ai răbdare și-ai să vezi. Afară, pe cerul sterp, zumzăitul avioanelor Crucii Roșii. Când aproape că nu îi mai rămăsese spațiu de desenat, când pereții, podeaua și tavanul fuseseră acoperiți, umpluți până la refuz cu desene, se născuse Sampath. Și nașterea lui avusese loc în împrejurări atât de remarcabile că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de furcă în momentul ăsta. Îl luă în brațe și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe coridor, auzi în sfârșit. Cu o precizie animalică pe care auzul ei o pierduse, urechile lui prindeau fragmente răzlețe din conversațiile din jur și le combinau. Până și papagalii dădeau dovadă de mai multă inteligență naturală. Își lipi capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
colțul verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între doi oameni într-o cameră alăturată. Unul din vorbitori era agitat și-și ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru că aude cuvintele: „....ferigi și iarbă, de-asta e iarba minunată...“ Un sunet venit din exterior îl făcu să-și ridice privirea. Pastorul stătea pe cărarea luminată de soare, dincolo de umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doar un mare clopot zumzăitor care reverbera în podul, în oasele lui, în turla și în aer. Brațele îi obosiseră. Se ghemui și ieși apoi de sub clopot, apucîndu-se de balustradă, deși vibrația ei îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cele din urmă. Fă-o. Capitolul 48 Ierusalim, vineri, 2.21 a.m. Ieși din hotel mai ușor decât se aștepta. Instrucțiunile lui Uri fuseseră precise și bucătăria era goală. Găsi camera mare cu congelatoare condusă nu de răcoare, ci de zumzăitul electric. Acolo, în spate, după cum îi spusese Uri, era o ușă mare, cu balamale, căreia trebui să-i dea un brânci puternic pentru a o deschide. Simți imediat suflul aerului rece al nopții. Jacheta ei - sau mai degrabă cea împrumutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl introdu-se într-o încăpere plină cu pelerini înstăriți. Cu toții păreau cuprinși de aceeași înflăcărare vorbăreață pe care Ulitin o observase la călugăr. Imediat ce intrară, toate fețele se întoarseră spre ei curioase, provocând o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi el. Au venit pentru miracol, însă par mai degrabă niște vulturi. Un grup de boieri, bărbații în haine imaculate, femeile în negru strălucitor, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni buni, zise MM, bătând din palme. Zumzăitul conversației se stinse treptat. Toată lumea se întoarse cu fața către ea. — După cum probabil v-ați dat deja seama, am ceva să vă spun. Nu prea are legătură cu producția asta, așa că, vă rog, nu intrați în panică, dar ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]