252 matches
-
de a fi cu „altul” în chiar domeniul de autoritate unde Adevărul, Binele și Frumosul sunt, în sublim, una: elita slujitoare, mântuitoare. În acest caz transferul operat este transfigurare. Dezghiocare până în inima vieții ființei umane, aforismul gânditorului V. Fetescu surprinde zvâcnetul transsubiectiv. Realizezi că relația ta cu tine însuți, ca subiect, nu se consumă odată cu obiectul tău. Cu acut spirit de observație, aici autorul arată cu îngrijorare spre democrația/societatea de consum, construită pe subțireafăr’ de temelie orizontală gravitațională și gata
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
poți declara public în orice moment al existenței tale. ,Epurarea de sentimente" m-a ajutat să-mi delimitez mai clar registrele scrisului. Publicistica e una, literatura e alta. Experiența de gazetar este benefică pentru un scriitor, pentru că îl conectează la zvâcnetul actualității, în același timp, comportă niște riscuri: îți amplifică scrupulele, te învață să arunci mereu priviri peste umăr. Acest reflex, în literatură, uneori devine o frână. Și despre critica literară prea intens practicată se poate spune că îți erodează spontaneitatea
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
început să curgă în jur, suprapunându-se peste pâlpâirile lumânării... Moș Costache murise fără a reuși să-i spună - poate - lui Costăchel: „Iartă-mă, băiete, pentru nedreptatea ce ți-am făcut-o”... Poate prin acea imperceptibilă strângere de mână și zvâcnet de pleoape încercase s-o facă, dar moartea a fost mai tare ca el... Ninsoarea de afară încerca parcă să șteargă păcatele vrute și nevrute ale bătrânului... Costăchel îl iertase de multă vreme și acum îl plângea... Trecuse ceva vreme de la moartea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi umbra asta de om? Nu era a nimănui. Era Maria, devenită, ea însăși, umbra propriului trup. S-a așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe iarbă. și, după două-trei zvâcnete nervoase, a murit. Liniștit. Frumos. Ca o sfântă. Cineva, dintre cei care o priveau, la acea cădere de înserare, a exclamat: ce frumoasă e! Ca o sfântă. O nouă Sfânta Maria. Universală, a omenirii! De asta zic eu că viața
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
spre stânga, desfăcându-se asimetric pe alocuri. O mulțime de cârnăciori și clătite savant asamblate mai înainte acum fluturau în toate direcțiile, descoperind părul rar, seboreic și sur de dedesubt. Buzele strânse, bărbia cu dâre de salivă, ochii îngustați și zvâcnetul sacadat al fălcilor completau imaginea nu tocmai exemplară pentru un cadru universitar. Cei doi o priviră blocați. Domnul Cuzbășan preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
compara cu el), a apărut odată în apartamentul 40, din D 13, și a bocit până i-au curs mucii. Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a luat geaca și a ieșit, și a fost plecat mult timp, iar cînd s-a Întors era atît de tîrziu Încît orașul aproape amuțise complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ale poliției pe care le urmăream neatenți la televizorul color din dormitor pe când ne masturbam reciproc. Această violență trăită la atât de multe niveluri devenise intim asociată cu actele noastre sexuale. Bătăile și incendierile se îmbinau în mințile noastre cu zvâcnetele delicioase ale țesuturilor noastre erectile, sângele vărsat al studenților cu fluidele genitale ce ne irigau degetele și gurile. Până și propria-mi durere, când zăceam în patul de spital, în vreme ce Catherine îmi vâra urinarul de sticlă între picioare, ciupindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză și se-ndreptă spre un autocar al liniilor aeriene ce ieșea din sensul giratoriu. În vreme ce sperma îmi curgea din penis, am tras mașina în spatele autocarului. Ultimele zvâcnete ale acestui mic orgasm se stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun, mai aproape de mine, cu umărul ei puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea mașinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nasului sfărâmată semănând cu o mască purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau scăderea temperaturilor rectale și vaginale, gradienții tot mai mici ai funcției nervoase, ultimele zvâcnetele ale creierului muribund. Venind pe trotuar, un polițist de circulație se apropie de Lincoln, recunoscând în mod evident mașina. Când mă văzu la volan pe mine, trecu mai departe, dar, preț de o clipă, m-am bucurat de senzația provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la altul, pe măsură ce fiecare dintre ei răsucea butonul pilei galvanice, lăsînd așa să treacă un curent electric prin mușchii despărțiți de restul trupului, de inimă și de cap, iar mușchii tresăreau într-un zvîcnet viu, adevărat, așa cum văzuseră de nenumărate ori în apa bălților și a Dunării că zvîcnesc broaștele întregi, iar ei nu erau decît un capăt mort, ciuntit, nu mai erau de fapt decît un rest de mortăciune. Și degetele lor dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu crezi c-am terminat cu asta... Și agită lama cuțitului spre toți cei prezenți în hol. O legănare rapidă a brațului, un tremur și-un zvâcnet al mușchilor ei, și cuțitul s-a înfipt în spătarul unui scaun Empire din celălalt capăt al încăperii. Lama cuțitului zbârnâie înfiptă în catifeaua albastră, mânerul încă vibrează. Din spatele camerei lui video, Agentul Ciripel spune: — Asta așa, ca memento. Cora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să și-o bage În pat? Era excitat la culme din cauza ei. — Las-o mai moale, Mick! A trecut atât de mult de-atunci! Margaret a zâmbit și a luat sticla rece de bere. Durerea de cap deve nise un zvâcnet surd În tâmple, se simțea fierbinte și i se făcuse sete. — Aha, aha, recunoști! Ea s-a Întors spre Rudy. — Nu-l lua În serios! Nu-s decât vorbe. știi cum sunt băr bații, veșnic la pândă după bârfă. Ziariști
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu zvâcnetul când calm, când năvalnic al sângelui ei, căruia ea i se supunea cu credință. Computerele sunt pentru copii și puberi sau pentru cei ce se condamnă singuri la o veșnică adolescență și la singurătate. Și mai era o explicație: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea blând. Adu doar mâna în față foarte, foarte încet. Am dat să mișc mâna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
carte, ca să fii sigur că podul va sări În aer În momentul exploziei, În caz de nevoie” - a vorbit unul din militarii de la divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]