265 matches
-
în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
treabă, ce, bunătate de must, să l stricăm cu niște arpagică de anul trecut? Mai bine îl lăsăm să fiarbă, șiapoi,îl bem. Ca pe vinul din butoiașe. Da’de mâine. De mâine, sigur, trecem la plantat. Se mai și zvântă pământul... și, treaba o să fie, poate, bună. N-a fost însă bună. Că au venit ploile. și nu s-a mai putut intra în grădină, decât, ho, ho, foarte târziu. Dar, de-atunci încolo, a intrat la rând ultimul butoiaș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și a locuințelor lacustre despre care am învățat la școală, o vreme când gaze albe se învolburau deasupra tărâmului mlăștinos, Pământul de-atunci, împiedicând lumina soarelui să răzbată până la suprafața lui, cu milioane de ani înainte ca planeta să se zvânte întru apariția Omului. Mă rup într-o clipită de băiețelul acela lingău, care, după ore, fuge acasă fluturându-și fericit carnetul cu nota zece, de micuțul inocent ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din patul comun că ici și colo se vedea betonul peretelui din spate. Asta a provocat niște fricțiuni deloc neglijabile Între mine și ceilalți și a făcut chiar să fiu zvîntat rău În bătaie de vreo cîteva ori, Însă n-am lăsat acest lucru să mă oprească. Pot să fiu foarte hotărît cînd Îmi pun ceva În minte. În cele din urmă, pentru a pune capăt nebuniei, mama a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fapt a vilei Katerina, tot așa Vladia a înmărmurit cînd a auzit păcănitul motorului de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli. Radul Popianu a auzit motorul în aceeași clipă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli. Radul Popianu a auzit motorul în aceeași clipă cu toți ceilalți locuitori ai Vladiei, în aceeași clipă cu Leonard Bîlbîie și Hariton, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că odată ajunsă acolo, sora ei va fi înăbușită, încet, încet, cu tact și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și parfumată de-ți lăsa gura apă și apoi a fost pus să facă o serie de lucruri noi pentru el: să le de-a huța pe cele două fete care aveau pretenția, de neînțeles pentru Va, să le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
reflecție care aduse o stare de caldă melancolie și o poftă nebună de a se lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele, dar nu tocmai cu cele de sărbătoare, și mergeau la bal În - spunea mama Floare - „Pemnița lui Levandowsky“. Rostea Însă acest nume ungurește, cu accentul pe prima silabă și cu gura căscată bine ca să poată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mitrule, că ia cățaua dracului! Mitru a sărit cu furca, dar n-a mai apucat să facă mare lucru pentru că și cățeaua, cu o singură plăcintă În gură, toc mai sărea gardul și se pierdea În pădure. PÎnă s-au zvîntat foile tutunului, gazda a mai apucat să-și mai amintească de ziua În care venea de la tîrg cu două coșuri tare grele, pline cu pui de găină. A ajuns-o din urmă o femeie Înaltă care i-a cerut Îngăduința
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi fost și mai atașantă dacă, șase pagini mai încolo, Augustin Cupșa n-ar fi cedat tentației de a se juca, excesiv, cu vorbele: „Frații Toader îl urau din toată inima și l-ar fi bătut de l-ar fi zvântat dacă ar fi putut, dar malacii din poliție cu care se înconjurase îi țineau la respect. Pavel stătea în pridvor și bătea o spumă de căpșuni care îl enervase încă de dimineață pentru că era roz și ceilalți doi jucau table
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
Și deopotrivă În lucruri fără noimă, Aruncate, Simțurile supuse, Cristaline după atîta Postit, Respiratul împreună Înaintea începerii Oratoriului. Aerul unei anume Sfințenii Greu de înțeles Trec prin buchete Înainte de a se Învolbura În glasuri. Săptămîni de scorțișoară, Luni ce se zvîntă la soare Cu pete încă ușor de recunoscut: Zmeura, laptele, Plecările copiilor, Ani cu anotimpuri statornice Vanilie, jocul în iaz, Păpădiile Și în cele din urmă, Cruciadele lor, Tropotul ce se îndepărtează Clipă de clipă, Vederi prin sîngele meu, Punte
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
Tîmple, Ori degete, Ori un genunchi, Ori pînda mișcată De începutul toamnei. *** În așteptarea unui semn... Ghitara așezată pe genunchi, Nisip răscolit de umbra ei, Mîna care se strînge Pe un nod Ca pe închizătoarea Unei rochii, Sudoarea ce se zvîntă Pe o tîmplă (Cealaltă rămîne În umbră, Nelămurită, Poate nervoasă...) O pată ca un sîmbure De rodie Pe încheietură, ( Un loc pentru numele Cîndva iubit) O pereche de sălbăticiuni Trecînd pe dinaintea Cîntecului Atît de apropiate Încît le-a lovi Pe
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
în brațe o să am de completat/ o grămadă de acte// în momentul ăla nu eram cu nimic mai bun/ decât șoferul mașinii care a dat peste ea/ când cerșea prin trafic/ fiindcă un tată bețiv și o bunică nebună o zvântă-n bătaie/ dacă nu le aduce seara destui bani din cerșit// mai multe spitale au refuzat s-o primească/ pentru că nu are acte sau asigurare de sănătate/ astăzi probabil că e din nou pe stradă/ iar eu aș vrea să
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
în: Ediția nr. 1292 din 15 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Vară acoperită de ierburi în smaralde Și pictată-n culori de Dumnezeu pe pământ, Vară luminată de-atâtea clipe calde, Răcorită de evantaiul frunzelor vânt, Tu ești-mbăiată-n ploi și zvântată la soare, Primenită cu fotă și ie-n mărgele, Zilele tale sunt mereu în sărbătoare, Iar nopțile albastre doldora de stele. Arborii, pomii-și agață, pe ramuri, cercei Câmpul se transformă-n galben din verdele crud, Fiecare vietate-și țese
VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349253_a_350582]
-
Și când durerea singură am înfruntat, Plângând la ceas de noapte prin spitale, Tu, singur, ai venit și m-ai vegheat, Și-alături, în genunchi, mi-ai dat răbdare... Mi-ai șters cu mâna-ți lacrime amare, Și mi-ai zvântat de chin rănitul suflet, Iar crucea mea de multe ori luat-ai, Făcând ușor și lin umilu-mi umblet... În seara asta, Doamne, dă-mi povață, Iubire, har și binecuvântare, Să pot să-mi duc pe lume crucea-n spate, Cu
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul tu mi-ai posedat! Ți-am strâns în coapsele-mi fierbinți Setea de-amor și adierea-ți dulce, Lasăndu-ți tâmpla să se culce, Pe pântecu-mi zvântat de rugăminți... Codrule, îți va fi dor, Sau dorul meu îți va fi neclintire, În lungile amiezi de despărțire, Purtând pe frunze-al nostru-odor? 01.08.2016 Referință Bibliografică: Codrule / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
pleci, Iar inimii începe să-i lipsească Mândria ta ce m-a robit pe veci. Mă cert cu gândul care nu-mi dă pace Și nu-nteleg de-a fost adevărat, Dar amintirea-n ploaie se preface, S-a mai zvântat o lacrimă-n păcat. Mă plimb pe străzi la braț cu amintirea Și caut un motiv de-a exista, M-a condamnat și cerul și simțirea Ca să trăiesc mereu în umbra ta. Citește mai mult Mă plimb pe străzi la
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
să pleci,Iar inimii începe să-i lipsească Mândria ta ce m-a robit pe veci.Mă cert cu gândul care nu-mi dă paceși nu-nteleg de-a fost adevărat,Dar amintirea-n ploaie se preface,S-a mai zvântat o lacrimă-n păcat.Mă plimb pe străzi la braț cu amintireași caut un motiv de-a exista,M-a condamnat și cerul și simțireaCa să trăiesc mereu în umbra ta.... XXI. O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE, de Alexandra Mihalache
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. De ce n-au scris poeții despre tine? De ce Chopin nici azi nu te-a cântat? Pe chipul tău atât de nuanțat Văd timpul, care pare că se-abține. Peretele odăii s-a zvântat, În lipsa mângâierilor puține; Tu, dragă mamă, nu-ntreba de mine, Iubirea din iubiri m-a-nveșmântat! Eu mă-ncălzesc la piept străin și dulce, Cu inima în basorelief; Tu, dragă mamă, timpul să oprești Și seara, lasă luna să se culce Pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
personală #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii #sonet ... Citește mai mult De ce n-au scris poeții despre tine? De ce Chopin nici azi nu te-a cântat? Pe chipul tău atât de nuanțatVăd timpul, care pare că se-abține.Peretele odăii s-a zvântat,În lipsa mângâierilor puține;Tu, dragă mamă, nu-ntreba de mine,Iubirea din iubiri m-a-nveșmântat!Eu mă-ncălzesc la piept străin și dulce,Cu inima în basorelief;Tu, dragă mamă, timpul să opreștiși seara, lasă luna să se culcePe chipul tău
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
luminous sheet on her shoulders and hips, slowly mounting my heat while I stand - discreet stallion - în her glade indiscreet - and I wait without tears for my ultimate ride. POVESTE DE DRAGOSTE, SAU VORBA ÎN VÂNT? Inima-mi umedă se zvânta la soare, Umbră și lacrima, prelungite nesfânt. Mă mângâie noaptea cu-n semn de-ntrebare - Poveste de dragoste... sau vorbe în vânt? Moartea cu cearcăne sade pe vine, Mesteca o floare de mac între dinți. Mă iscodește dacă știu despre
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]