938 matches
-
diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." Aflând vestea la radio în toiul nopții, notează și Rebreanu în Jurnalul său că "a plâns în neștire și s-a zvârcolit până dimineața". După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940, P. M. e de părere că "România a scăpat de un escroc". O vreme are iluzia că legionarii, ajunși la putere, vor aduce o reală schimbare, dar văzându-le metodele
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
cine dintre cei trei - Oedip, Hamlet, păstorul - gîndește mai departe? Cine ajunge primul la țintă? Cum e de așteptat, Oedip și Hamlet se demască drept inferiori. Unul se lamentează, nu e mulțumit cu soarta ce i s-a fixat, se zvîrcolește în greșeală, celălalt nu se leapădă de o melancolie neproductivă". Descalificat fiind atît regale Tebei, cît și prințul de la Elsinor, ciobanul nostru conduce detașat la puncte. Mai mult, dacă se poate, și sub condeiul lui D. R. Popescu se putea
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste doua ore pompierii din Pitești au găsit un morman de corpuri
Paștele de foc la Costinești. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
cadavrustrașnicpână și-n seri de glume înmormântarea însăși devine depravare noblețea neființei e decretată nulă iar templul e o piață de vânzolire-a fierii ...n-am unde pune capul - visând la animulă degeaba caut bezmetic un clopot al tăcerii se zvârcolesc și sfinții - pierduți de-aureole se vestejesc pe ruguri mii flori cu-arse corole ...stejaru-ncearcă orga - prin crengile-nlunate e gata să-nfieze - ori crucii s-aibă-și frate: doar muntele mai știe - sub patrafir de umbre să-mi ierte fericirea singurătății sumbre
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
lui Mel Gibson. „Anne Catherine Emmerich mi-a oferit un material la care nu m-aș fi gândit niciodată“, a mărturisit Mel Gibson. Violența prezentată de Gibson e motivată prin mărturisirea sorei Anne: „(...) Ah, cu adevărat Domnul nostru s-a zvârcolit sub greutatea durerii și a suferințelor“. Anna Catherine Emmerich: Patimile Domnului nostru Iisus Hristos. Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004. Preț: 179 000 lei. unde? cine? când? Vineri, 27 august Heaven Outdoor Club, ora 23: House Party with special guest Monx (Plastic
Agenda2004-35-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282825_a_284154]
-
aș fi temut. Avea și obiceiul prost a ma lua de ureche, dar să stau și să mă uit la el, cum o chinuia acolo, cum se trîntise peste ea și o pisa, măruntind-o, încît abia de se mai putea zvîrcoli, era dincolo de puterea mea de iertare. Era scîrbos și hain; l-am urît cinstit, din tot sufletul. Mami săracă nici glas nu mai avea, abia o auzeam că-i șoptea ceva în ureche, încîlcit, de parcă alergase pînă la gardul magaziei
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o umbrelă și pocnește, cu sete, cu nebunie, cu sălbăticie, sub privirile stupefiate ale amorezului, somnul imens care se zvârcolește pe fundul bărcii! ... Unele filme scurte durează, practic, mai puțin decât durează ca să le povestești. Uneori, daca ți-a căzut pixul, pana te apleci să-l ridici, filmul s-a și terminat! Că un fel de "haiku" cinematografic. Unul din
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
pictor Stanislas Wyspianski. La urmă, Călărețul mitic aleargă pe calul sau alb căutând o evadare: libertatea. Dar granițele Germaniei și Rusiei sufocă, din vechime pământul polonez. Omul piere și calul lui de nea, prăbușit cu o rană mortală se chinuie, zvârcolindu-se pe pământul gol. Clipă îngheață (superb "rallenti"!) în sunetele celei mai grave, celei mai triste dintre Mazurci. Frédéric Chopin a încetat din viață acum 150 de ani la 17 octombrie 1849.
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet. Li s-a inoculat atît de adînc prejudecata că timpii morți sunt blestemul scenei, că artiștii sunt în stare să facă orice, să se zvîrcolească, să se cațere pe funii, să se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Pentru că între amorțeala tristă a vieții redescoperite în ajun și trăirile apocaliptice, combinațiile rău mirositoare între politicieni pitici, cu ambâțuri de mântuitori, nu există absolut nici o legătură. Motiv să le spun de la obraz: "Domnilor politicieni! Domnilor ziariști! Nu vă mai zvârcoliți degeaba! Nu sunteți decât fărâmele anemice de piper dintr-o piftie flască! în România anului 2000 nu se întâmplă absolut nimic! Nimic din ce spuneți nu e adevărat! Vai, nici măcar partidele priapice de sex cu care decorați, onanistic, primele pagini
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
a-i fi făcut galerie dl. Verheugen. Mă întreb ce se va întâmpla începând de luni! Problema e că încrederea nu ajută în România la nimic. În cine să avem încredere? În ditamai oamenii politici albiți la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la excepțional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu, turnător de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
împlinire. Î-ți vorbesc doar în șoapte și suspine, Flăcările încălzesc neâncetat foamea din mine. Îmbătat de plăcere plutesc în ritm cu pulsul, Te strâg în brațe, sperând să se oprească timpul. Cuprins de flăcări, mă tăvălesc în jar, Mă zvârcolesc în dorințe, care din nou apar. Încerc să-mi continui visul mai departe, Mă tem să mă trezesc la realitate. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Vise în Flăcări... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
stângă a României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a ciopârțit-o plină de bubele neamului său. Basarabia - durerea adâncă a țării, nu a cotropitorilor nemiloși, Basarabia - cimitirul în care strămoșii se zvârcolesc și blestemă. Osânda Nu izgonirea din rai a fost pedeapsa cea mai grea pe care Creatorul le-a dat-o oamenilor. Pământul întreg era un rai plin de viață binecuvântată. Osânda cea mai mare și mai cumplită de care pământenii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
legea. Reziști tuturor miștourilor cunoscuților și pornești la drum. Angajezi un arhitect, îți face planul, marci 600 de euro, apoi, începi să plimbi hârtii pe la diverse instituții. Le plimbi, dar fără mari rezultate, așa că, în cele din urmă, cu conștiința zvârcolindu-se în chinuri, te hotărăști să dai șpagă. Dai șpagă pentru a fi sigur că gaura de la tine din apartament va fi legală. Reformulez, că poate nu s-a-nțeles: dai șpagă ca să ți se permită să respecți legea. Nu
Cum îţi dai o gaură-n pereţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19937_a_21262]
-
noastre de 12.000 RON și acum suntem disperați. Fiul Iuliannei are dreptul la cel mai bun tratament pentru boala lui. Dar statul român nu a mai actualizat din 2008 lista medicamentelor compensate. Statul român își privește bolnavii cum se zvârcolesc de suferință, fără să miște un deget. Dă share, ca strigătele de ajutor ale acestor oameni să fie auzite. Lista de medicamete compensate urmează să fie revizuită în ianuarie 2014. Și, între timp, roagă-te să nu te îmbolnăvești!
Răbdarea este o virtute, dar nu și pentru pacienți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20069_a_21394]
-
tatălui. Dar natura feminină o determină să-și ordoneze altfel spațiul din tablou și face posibile supoziții privind stilul ei. Destinul lui Oei stă mereu pe o muchie între șansă și neșansă. Neșansele: este femeie într-o Japonie ce se zvârcolește să iasă din izolare, are un talent îngăduit doar bărbaților ca exprimare, trebuie să se mărite și să se supună convențiilor familiei, își iubește până la venerație tatăl, muncește cu el și pentru el, când este bolnav ca să asigure familiei traiul
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 9 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mira se trezise fără să mai aștepte alarma telefonului. Toată noaptea se zvârcolise în pat. Se ridicase să bea un pahar cu apă. O țigară. Plimbări prin sufragerie. Revenire la somn agitat. Îi era când cald, când frig. Ba se dezvelea, ba se înfășura în pilotă mai aprig. Era, în sfârșit, dimineață. Duminică
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
de fapt, ești Tată Și că urăști intrarea triumfală. Văd cum Îți cântă unii osanale Dar eu Te simt ca pe-un fior de vânt, Îngenunchez în fața stării Tale- Stăpânitor în Cer și pe pământ. Mustrat de îndoială, câteodată, Mă zvârcolesc orbit în întunerici, Că nu pot înțelege: de ce, Tată, Ești împărțit și rupt între biserici?! Și Te întreb cu umilință, Tată, Încotro mergi și ce ieșire cați? Când reveni-Vei printre noi, vreodată, La poarta cărei Case ai să bați
PSEUDOPSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381796_a_383125]
-
să ating aceste mumii, oase, cadavre. Îmi ziceau: Cu spiritul rău nu te joci. Mi-au spus să închid ochii. Mi-au băgat ceva, o bucată de țesătura, pe sub bluză. Bolboroseau ceva. Am simțit ceva rece ca gheața care se zvârcolea, rece și lipicios. Eram cu mintea tulburata, eram extrem de slabă, ajunsesem un schelet ambulant. Terifiată, îmi era teamă să îmi imaginez ce urmează. Au țâșnit șapte broaște și un șarpe. Aveam un șarpe încolăcit în jurul meu”. Detaliile “pe parte economică
Zăvoranu, vrăjitoarele, morţii, broaştele, şerpii şi cei nouă necuraţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20520_a_21845]
-
gândurile mele În visele nopții cu Lună și stele, Cu imagine vostra am trăit, trăiesc Bunici mei v-am iubit și vă iubesc. Plâng amintirile, urmele vostre în odaie Rezemate-n suflet, pe patul cu saltea de paie, Dorul se zvârcolește, mustește în mine Cu voi dragi mei azi prin lumi străine. Ați fost oameni cu credință ,... de la țară Îndurând iernile geroase, seceta de vară, Dar v-ați trăit viața cinstit, cu modestie Cu dragoste de satul natal, nepoți și glie
DRAGII MEI BUNICI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384151_a_385480]
-
Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Era de-ajuns ca-n clipa-aceea Ce-n gând mi te-nchegai doar doar tu Ca visul meu de Dulcineea Ce Don Quijote nu avu # Prin spații să se zvârcolească Ca și-un copil ce murit plângănd Iar zeii fix să mă privească Înmărmuriți de-același gând. # Miresele stafii alături Mergeau ținându-se de mână Când tu îmbrățișai în friguri Un palid claroscur de lună. # Îngenuncheat între petale Căzute-n
ODISEEA METAFIZICĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384164_a_385493]
-
ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
sufletele în caleidoscop. Veneau așa...în vârtejuri. Rotocoale, rotocoale. L-am întrebat, surprins: --Ce sunt alea? --Cicluri de suflete, mi-a răspuns calm, cu aere de savant. Apeși o dată, dai de un ciclu de suflete. Privești la ele cum se zvârcolesc, se răsucesc, cum explodează și umplu câmpul caleidoscopului cu formele și culorile lor. Te uimești, filosofezi, faci deducții și mai butonezi o dată...Dai peste alt ciclu, cu altă explozie de suflete, și iar... --Te uimești, zic eu, filosofezi... --Vezi că
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
ziua priveam la suflete prin tubul ăsta fermecat, fericit că ceasul nu mă mai speria cu țârâiturile lui. Mă minunam și butonam...Alt vârtej, alt ciclu...(vorba vânzătorului savant), alte suflete colorate. Ca niște balonașe de săpun. Cum se mai zvârcoleau! Cum mai săreau în sus! Ca în mașinăria aia de la Loto. Zburau...zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau liniștite...Și în lumina ’ceea puternică, străluceau ca niște curcubee zâmbitoare... Până când se repezea vârtejul în ele
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
demagogia / lacrimei”), meșter în a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - și nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etapă de evoluție: „Eu am văzut o piatră ce dormea / și m-am înspăimântat de visul ei, / materia se zvârcolea, / se zvârcolea, se zvârcolea, / de visul ei, / și spaima mă recucerea / cum cercul tot în rotunjimea sa / pe al său punct, pe al său punct”. (Secundețea) Și-ntr-această și din această „zvârcolire”, în mod cert, se naște opera de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]