326 matches
-
sat și Savista, oloaga, cărora scriitorul le acordă o partitură neașteptată. Încheierea romanului e, de asemenea, citabilă: "Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Cîțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvîrcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergînd toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele " mari și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot am avut. Cît m-am perpelit pe scaun în fața zvîrcolirilor de o ridicolă lubricitate a turmentului vaginal revărsat tsunamic peste micuța scenă a pătimirilor doamnei Kane - a cărei morală supremă se rezumă la binecunoscutul Ťfarg you, farg him, farg them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta o nouă pulsație - să-i spunem program? voință? inteligență? poate chiar suflet? Unii sugerau că tot ceea ce se petrecuse cu miliarde de ani În urmă, când combinația Întâmplătoare a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și cu pumnii În canapeaua dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi testezi inteligența, a spus ea, printre sughițuri și zvârcoliri. Am lăsat-o să râdă, deși, astfel contorsionată, nu-mi mai părea la fel de...... , ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri ciudate, și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în fraza replică la un dialog care îl scoate din fire (regizorii care învârtesc totul!). Compensat de o bunăvoință copilărească, de cel mai simplu mod de a se arăta un om ca toți ceilalți. El, care este o vedetă. Atâta zvârcolire, atâta geamăt, atâta tulburare pe scenă, când de fapt este felul lui vesel, zburdalnic, hâtru, contagios în bună dispoziție. Și câte mai știe să facă tocmai cu mâinile lui: o casă întreagă, bricolaj și meserii de tot felul... îl reaud
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
mărunte, dar deopotrivă și cel al dorințelor grandioase dar inocente de Înălțare, de izbăvire prin politică, prin afaceri (adică prin bani, cît mai mulți bani), prin credință. E vorba În fond de o lume mică: cu puseurile ei atavice, cu zvîrcolirile ei caraghioase și nevinovate Într-o vreme În care toți par căzuți direct din lună, o lume a libertății și a democrației incipiente, a mimării regulilor și normelor ei civilizatorii ca inițiere neîndemînatică În practicarea ei efectivă. E vorba de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o smucitură bruscă a sforii, ochit, două focuri, o zvârcolire și omul mort, totul În două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ar fi, ha, ha, forma supermă de redundanță. Doar un loc „îmblănit“ în care ar trebui să se găsească chestia. Ai fi doar un ursuleț de pluș, iar actul sexual s-ar reduce la, sau ar deveni doar o simplă zvârcolire frenetică. Sincer, mie mi se pare că nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi pluteau pe deasupra apei luminând noaptea cu trupurile lor de un altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte, blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne mut un timp. Atîta sinceritate l-a dezarmat cumplit. Și cum ar trebui să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a întîmplat asta? Aproape s-o pățesc. De atunci mă feresc. Dar la mine ai intrat în casă. Știam de la mama că ești cam prostuț, cam pămpălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă. Ce importanță poate avea pentru mine că acum partea asta de Bucovină, în care am apucat Imperiul Habsburgic urmat de fericitul răgaz de alipire la patria mumă, apoi de dureroasele zvârcoliri între doi stăpâni și de comunism, ce contează, mă întreb, că acum aparține Ucrainei ? Și ce importanță poate avea pentru mine că Imperiul comunist a explodat ? Istoria se scrie din păcate cu sânge și cu suferințe iar eu și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
descoperiseră cam din întâmplare. Și-n vreme ce Liz își purta regal dar țâfnos-studiat anatomia, traversând bulevardul, mă gândeam să-i spun că-mi place ce-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
subconștientul m-a purtat aici, căutându-te, de fapt, pe tine. Mi-am zis că n-ar fi rău să merg câteva străzi mai încolo, la muzeul Sigmund Freud, unde un psihanalist de serviciu mi-ar fi putut vindeca, probabil, zvârcolirile. Încep să mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl pizmuiește primitiv pe Dostoievski, cel care, evident, este precursorul psihanalizei, aproape că-mi venea să mă arunc la beregata austriacului, întrucât am descoperit că, fără să cunosc subtilitățile teoriei sale, eu fusesem inițiat încă de mic în tainele decriptării zvârcolirilor subconștientului. Dacă Freud avusese asemenea preocupări la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam pe corpul doctrinar al psihanalizei încă de pe când frecventam selectul cerc intelectual al ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Polul Nord. Acolo măcar nu văzusem nici picior de urs și, după cum ți-am spus, congelații au cele mai fericite morți... După asta, nu mai țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De altfel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de exemplu este la noi chestia schimbării calendarului. Nu tot astfel însă se întâmplă cu acelea, care se impun pe cale de încercare, de experiență. Acestea dau răgaz minții omenești, să fie scrutate, cerute și admise ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de drept comun și religioase, creează idoli și îi sfarmă. Cu un cuvânt glasul poporului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
288 p.), scrie Eugen Lungu pe coperta IV ale celei mai recente cărți, scriitorul își verifică la modul practic certitudinea că doar romanul prezintă proba sigură a maturității unei literaturi, și că doar acest gen poate Ťîncăpeať viața în toate zvârcolirile și grimasele ei, de la tragic la trivial". Aceștia sunt polii între evoluează respectiva narațiune, având ca nod gordian sau centru semantic o crimă săvârșită aparent fără o motivație concretă, ca în Străinul de Camus, să zicem: protagonistul-narator Mihai Loghin, pradă
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
turbulent, al excesului asumat: "Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte - și reacționez ca un nebun". Sau: Ceea ce face o carte interesantă e cantitatea de suferință ce se găsește în ea. Nu ideile, ci zbuciumul autorului ne atrage: strigătele, tăcerile, impasul, zvîrcolirile lui, frazele încărcate de insolubil". Ca și filosoful de la Sils Maria, Cioran se sustrage sistemului, se rostește fragmentar, centrifugal, sub acest aspect în consonanță cu timpul nostru stigmatizat de-o varietate ilimitată de manifestări, de-o disipare a încredințărilor, de-
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
câte un ins din grămada imensă de oameni care se calcă în picioare, urcând unii peste alții, respirând încolăciți în marele și misticul drum spre vârful grămezii.Vasăzică, mâna dumnezeiască ia la întâmplare câte un specimen din marea și dramatica zvârcolire a lumii și-l așează în spatele sticlei luminoase. Uluit, omul zâmbește, la început este timid și-i fug toate gândurile. Apoi, primind încurajările ochioase ale creatorului de show, se uită drept în lentila cameramanului și se simte liber și important
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
jungherele ies! Implacabil! Garote, sule, principii, Onoare, Patrie! Eu fac parte din marea răzmeriță, cu boașele mele, capul, aorta mea... un metru de hoituri grosime au promis, în Place de la Concorde! Ecarisarea publică a trădătorilor! Lucrare ticluită, garantat, altceva decât zvârcolirile de la Marna! Împotmolirile „à la Verdun”! Zgornire o sută de mii contra unu! Absolut franco orice risc! Visul împlinit al doamnelor, al domnișoarelor și al marilor pielării! Pielea, Industria națională! Jocul plin de delicii! Vânătoarea de animal cu căluș în
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
acestea ar putea nici să nu fie adevărate, iar poeta de carne și oase să fie sănătoasă tun, nu are importanță. Important este limbajul acesta, universul ei, atât de puternic, de o puritate tăioasă, de un tragism paradoxal senin, în zvârcolirile sale: „(...) caietului meu de dictando i se făcuse inima o dungă./ tata are nasul meu./ tata are ochii mei/ tata are urechile mele/ tata are gura mea/ tata are sprâncenele mele/ tata este o petală de hârtie.// tata a fugit
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
t e n c i a r ă , fenomenul Pitești are o virtute mai puțin obișnuită: îndeamnă la meditație. De obicei suferința, atunci cînd e privită dinafară, te indispune prin scîrbire: întorci capul și pleci, ca să nu te molipsești de zvîrcolirile ei. Nici o clipă nu simți nevoia de a-i înțelege dedesubturile. Că Piteștiul îndeamnă la reflecție o dovedește numărul de cărți scrise în marginea fenomenului, de n-ar fi să pomenesc decît Pitești. Centru de reeducare studențească de Dumitru Bacu
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]