67 matches
-
care să-l trimit, în locul lui, să-mi aleagă un cal. La sfârșitul lunii mai a anului 1942, progeniturile - șapte la număr - ale lui Les și Bessie (Gallagher) Glass, actori de vodevil ai teatrului ambulant Pantage, acum pensionați, se găseau zvârlite, ca să mă exprim extravagant, în toate colțurile Statelor Unite. Eu, de pildă, al doilea fiu la număr, eram internat la spitalul militar din Fort Benning, Georgia, fiind bolnav de pleurezie - un mic suvenir al celor treisprezece săptămâni de instrucție de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
când au Început execuțiile În masă (vezi infra), și au fost prinși au fost duși mai Întâi la Inspectoratul Jandarmeriei, din apropiere - câțiva dintre ei au crezul că „era un fel de loc de adunare a cadavrelor”, Întrucât acolo era zvârlite În dezordine cadavre de evrei 94. „Ajunși la Inspectoratșul de jandarmiț am fost bătuți crunt de soldați cu ciomege. Soldații și-au confecționat la repezeală ciomege din salcâm. S-a făcut ora 19. După ce am fost percheziționat, am fost duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cap, ciufulindu-și părul negru, drept, îngrijit, și o zbughi în jos pe scări, încheindu-și nasturii din mers. Hattie, care citea I Promessi Spasi în camera de zi, cu una dintre cozi atârnându-i despletită și papucii de casă zvârliți care-ncotro, sări în picioare, începu să-și strângă părul și vârî un picior gol într-un papuc, pe celălalt neizbutind să-l găsească nicicum. Pearl deschise ușa când John Robert ajunse aproape. Filozoful intră, trecu pe lângă ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
step / Pasul greșit - "mîndrie de copil"; "umbre ale oamenilor"; "adîncul suferinței/restriștii"; "veacuri de căință"; "existență negativă"; "agonii de nedescris"; "un iad etern al reflecției" ce-i așteaptă pe cei vinovați. Memoirs of a sad dog / Memoriile unui cățel trist - "zvîrlit încoace și-n colo de nenorociri, precum șuvoiul morii cei de apă"; "munții cei negri"; "bărăganul brun-întunecat"; "nori negri"; "coline ale morții"; "suferința suferințelor"; "marginea sărăciei"; "chingile curiozității"; "Don-Quichotismul literaturii"; "iarna adversității". Cutholf. Translated from the Saxon / Cutholf, tradus din
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
influențată de toate aceste întâmplări. Sau poate așa am fost ursită, ca în „Cântecul ursitoarei” de Hölderlin: „Ci noi am fost ursiți Să nu aflăm nicăierea odihnă, Dispar și cad sărmanii oameni, Orbește de la un ceas la altul, Ca apa zvârlită din stâncă în stâncă, De-a lungul vremii în necunoscut ” . Cuvinte frumoase despre mine apar în cartea profesorului Vasile Ghica “Nasc și la Tecuci oameni”. Ca un prinos de recunoștință profesorilor mei amintesc comentariul meu din 27 mai 2010, la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care nu ești vrednic nici măcar s-o atingi. Lasă-ne în pace, dacă nu vrei să tragi mari ponoase. Te avertizez. Lasă-ne în pace! Ben, căutând incoerent cuvintele care să-i exprime furia, cu capul mare ca de taur zvârlit înainte, își arăta dinții puternici, uzi de salivă. Mugetul ritmic, șuierat, al mecanismului mării, m-a vrăjit o clipă și, fără să mă uit în jos, simțeam puhoiul învârtejit din puțul stâncos de dedesubt. Îmi spuneam limpede, cu o precizie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru mine? Era limpede că nu se afla singură în casă. Am sunat la ușă, deși lătratul câinelui făcuse ca acest gest să devină inutil, iar gălăgia lui dezmățată acoperise clinchetul. Hartley mi-a deschis ușa. Își ținea capul ușor zvârlit spre spate, ceea ce-i dădea un aer de mândrie, dar probabil că era doar emoționată. Mă privi fără zâmbet, cu buzele ușor întredeschise, iar eu i-am întors privirea, roșind îngrozitor și simțindu-mi ochii rotunzi și mari cât cepele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
manifestă în gândirea sa "Complexul Ghilgameș" (stâncă, pământ, praf, pulbere). Spun "nivele", stratificări pentru că ele rezistă o clipă pe scara temporalității. Dar, pământul, la poetul nostru, nu-i numai un spațiu al oamenilor; e un personaj, un răzvrătit împreună cu titanii "zvârliți" din haos: " Se zvârcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită contra Lui." (Demonism) La M. Eminescu nu este doar un conflict între lume și pământ, ci între om și cer
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Vă amintiți, cu siguranță, episoade ale schimonosirii și arderii portretelor (nu doar ale dictatorului, între care se afla și cel numai cu o ureche, imagine născătoare de bancuri frivole), dar și momentele coborîrii de pe soclul parcă etern a statuilor indezirabile ("Zvîrliți statui de tirani în foc, să curgă lavă, / Să spele de pe pietre pînă și urma sclavă / Celor ce le urmează pîn'la al lumii fund!"), după cum vă aduceți aminte încercările, mai vechi sau mai noi, de revizuire a însemnelor noastre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fervoare. "S-a dat drumul la ucis." Acum, când notez aceste gânduri, la t.v. se arată o mulțime de oameni care se bagă, harnici și bucuroși, în cotețele pe unde s-au mai ascuns păsări supraviețuitoare. Sunt înhățate și zvârlite în loc. Gesturile, atitudinile, vorbele, îndemnurile îmi amintesc de o veche oroare, când, copil fiind, am asistat la cel dintâi masacru al evreilor, la Dorohoi. Ciudată repetare a scenelor, de parcă s-ar relua același spectacol... S-a dat liber la ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cai al lui Toma Blân du, de la Sfântul Gheorghe la Capul Podului Mogoșoaiei și de acolo, cu taică-meu, la Hipodrom, prin șosele cu praful de o palmă și În care țigănușii se dădeau roată În mâini, după golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și la un loc de cinste - de acele mult pasionante exerciții ale noastre de „reto rică“ și gimnastică mintală, mai vii decât orice plicticoase ore de seminar universitar, cu disputele noastre Înverșunate și ome rice și cu borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet, cu erudiția co mentatorului și cu sacrificiul editorului, toți nerăsplătiți -, rămasă nevândută Încă de la apariție (1924-1932) și zvârlită astăzi spre desfacere la tarabele din stradă ale Anticariatului General cu prețul de 120 de lei volumul. Cât un kilogram de prune, azi, În toiul verii. PARCĂ NICI NU-ȚI VINE A CREDE CĂ A FOST O VREME CÂND un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În conducerea oa menilor din câteva Întreprinderi mici [și] mari sau la organizarea inițială a altora, ele se datoresc aceleiași prezențe active, exemplare, totdeauna solicitată În clipele de grea cumpănă pentru soarta treburilor, dar repede dată pe linie moartă sau zvârlită peste bord, cu bagajele ei sărace de orișice profituri, atunci când corabia era adusă pe ape liniștite și prospere și când Își făceau loc și apăreau pe punte toți leneșii și incapabilii, incomodați de prezența la bara de comandă prea afirmată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
părea mai răsărită decât celelalte, Își purta capul ei cavalin semeț, ca o sfidare, și cu un zâmbet ca de triumf prostesc. Ce fel de triumf? veți zice; și ce fel de sfidare?... Era sfidarea, triumful sau replica ei naivă zvârlită unor rude de aproape (din neamul răpo satului dr. Dru gescu, medicul părinților mei și al școalelor din București), unde fata locuia până una, alta, picată de curând din provincia ei. „Sunt hotărâtă, avea să-mi spună fata la primul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
truda-ți fi-va împlinită. 70 Mergi înainte, pe Enitharmon poart-o înapoi la Veșnicul Profet, Durează-i un sălaș în mijlocul sălbaticelor mele valuri; Să faci întîi un loc de-odihnă pentru Los și Enitharmon, apoi Odihnă vei găsi. Dacă refuzi, zvîrlit departe pe toate Valurile mele, ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dintre deținuți, prin camerele de tortură, din care ieșeai aproape zdrobit. Ieșeai așa, o grămadă de carne sângerândă și te uitai cum ți se umflă totul pe tine. Și în clipa aceea am început să mă rog. Adică în celulă, zvârlit acolo și părăsit, am început să mă rog. Și m-am pomenit că mă rog pentru ei, pentru cei care tocmai mă torturaseră. Și atunci am avut o întrebare de conștiință și mam întrebat eu, pentru propria mea examinare: „Ii
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată în praful uliței/ din ploaia topind/ noi semințe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
Emil Brumaru De astăzi clipa-i cît dovleacul Și n-o mai pot rostogoli. Iubitei i se-nmoaie cracul, Sînii clocesc pilafuri gri; Patul își flutură cearceafuri Leoarcă de-amor în cești de-amurg, Din vazele zvîrlite tandru Razele cad, crinii se scurg, Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul în colț de ochi, ce-a fost, ce-o fi... De astăzi clipa-i cît dovleacul, Nu o mai pot rostogoli.
Fără titlu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15516_a_16841]
-
el, individul merită întregul dispreț. O fi Dan Voiculescu talentat la făcut bani, dar la curaj și demnitate e un jalnic repetent. În loc să-și asume păcatele trecutului, fostul hocheist ne aruncă în față găleata cu lături. Doar-doar reușește, prin acuzații zvârlite în stânga și-n dreapta, să ne facă să uităm cu cine avem de-a face. Până în clipa de față, ziarele dau drept sigură activitatea sa de turnător. Și încă unul care s-a acoperit de rușinea de a fi făcut
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
locuri în care oamenii au prosperat vizibil. Deși jignitor pentru cei cu adevărat necăjiți, el nu e totuși imposibil de înțeles. Cei care s-au ridicat sensibil se plâng: * Pentru că prețul pe care îl plătesc pentru micile lor izbânzi - mite zvârlite în toate direcțiile, formalități birocratice năucitoare care le fură timpul consacrat "înainte" cozilor, riscul falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep multe "capitole", în genul there was an old fellow of Lynn..., "consacrat" de amintitele poezioare
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
triasică/ scîncetul nașterii încoronează opera nu alămurile fanfarei/ intervenția contrabasului (glaciară) a fost oportună după gemetele violei/ încît pînă și ihtiozaurii Chinei și șarpele cu pene Quetzalcoatl/ au cedat în sfîrșit piculinei și cornului/ abia a mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-am întins pe un lemn, și-am așteptat să-nverzească
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]