171 matches
-
ei. Cora Reynolds n-a făcut nimănui probleme înainte să sosească fetița și băiețelul din Rusia. Adevărata problemă e că ea n-ajunge să vadă niciodată o puștoaică cu codițe și pistrui dacă n-a fost futută de cineva. Fiecare zvăpăiat, fiecare domnișoarac de copil în salopetă, cu o praștie în buzunarul de la spate, Cora îi întâlnește doar fiindcă au fost obligați s-o sugă. Fiecare zâmbet cu strungăreață e doar o mască aici. Fiecare genunchi înverzit de iarbă e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
civilizate, nenicule, intră din nou șoferul în vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul Tușicii, să nu-mi spuneți mie pe nume dacă o zvăpăiată ca ea se gîndește la gesturi tandre și sentimentalisme. M-am prins din prima pe cine voiai să pui gheara, zice Părințelul lovindu-l prietenește pe Roja în fluierul piciorului ca să-i atragă atenția. — Angelina e o adevărată femeie de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întîmplat în fiecare zi. Spune și tu dacă mai poți da vina pe cineva, pe soțiorii noștri că sînt slabi de înger, pe Roja că a fraierit pe toată lumea cu promisiunile lui, sau pe Delfinaș că a fost întotdeauna o zvăpăiată. Am stat, am întors-o pe toate fețele, chiar dacă ar fi dat peste mine o boală incurabilă tot m aș fi simțit mai bine decît m-am simțit cînd Milițică al meu s-a schimbat de la o zi la alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd de treaba mea în liniște atît cît o mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
verișoara ei. —Leontina, vino, te rog, la mine în cabinet. Ce vrei să-mi spui? — Ia loc. Tu o cunoști bine pe Natalia fiind și rude. Sigur. Am copilărit împreună și ne înțelegem foarte bine. Erați fete cuminți sau niște zvăpăiate? De ce mă întrebi toate astea? Răspunde mi și am să-ți spun. —De mici eram ascultătoare. Nu lipseam de la școală, ascultam de părinți, dar când ne-am mărit, ca toți tinerii, ne-am schimbat. Am început cu cafelele, cu țigările
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în care toată lumea locuiește-n palate de cristal și oamenii sunt deștepți, isteți și buni de glume. Așa e Parisul! Pretutindeni vezi case atât de înalte, că nici cerul nu se mai deslușește; auzi fluieratul fabricilor, al automobilelor, al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor; al harabanelor de căruțe și trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sesiune și cafea, a timpurilor cînd nu existau decît două valori, cele mai frumoase din cîte sînt: libertatea, și prietenia. Despre ele, în fel și chip, e vorba în această antologie ilustrată, în tonuri de sepia, care este a filologilor zvăpăiați de la Cluj, cum îi alintă Horia Bădescu într-o baladă, tot atît cît a navetiștilor nevindecați, și-a adulților melancolici, ajunși turiști unde erau acasă. După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți/ Unde-am fost prietenul mic al
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
pentru ea, cât și pentru familia fostei prezentatoare TV. Mioara Roman a mărturisit că abia așteaptă să își strângă nepoțica în brațe. Fosta soție a lui Petre Roma își dorește ca fetița să fie cuminte și să nu fie la fel de zvăpăiată cum era Oana în copilărie. Abia aștept să-mi țin nepoțica în brațe. Sper să fie un copil cuminte, deși fiica mea mi-a spus că micuța ei este foarte agitată încă de acum, când e în burtică. Și Oana
Mioara Roman: Sper ca nepoata mea să nu fie precum Oana () [Corola-journal/Journalistic/71415_a_72740]
-
de viață. O dată de pe masa de înfășat și de două ori din pătuț. Nu puteai să o lași un moment singură. Dacă nu te uitai la ea o secundă, făcea o năzbâtie. Sper ca nepoata mea să nu fie la fel de zvăpăiată precum Oana”, a declarat Mioara pentru Libertatea.
Mioara Roman: Sper ca nepoata mea să nu fie precum Oana () [Corola-journal/Journalistic/71415_a_72740]
-
prezidențiale și să-i dea câteva sfaturi pentru începutul mandatului, dar a ratat „de mai puțin", decât în cazul Titanicului, cum se spune în sport, evenimentul de la începutul lui noiembrie. La pensiunea ieftină din Chicago a părinților lui, cunoscuse, în „zvăpăiații ani '20" și la începutul marii crize, lucrători de la căile ferate, veterani ai Primului Război Mondial și alți singuratici, fiecare cu povestea lui. în timpul New Deal-ului a cunoscut și oameni politici dar și modești participanți la programul de ieșire din criză
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
Anca Nicolae, colegă de facultate (la zece ani distanță!), avizată cunoscătoare a scrisului nostru. Ascultau intervențiile învățăceilor lor cu acea blândă lumină a surprizei dascălilor de a vedea că școlarii lor nu numai că sunt inteligenți, dar și mustesc, în zvăpăiata lor libertate, de viață reavănă, curată.
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
fără voi lumea nu s-ar mai procrea . Știi ceva ? Vreau să mă răzbun ! Du-mă unde vrei tu, dar ai grijă ....vreau să fiu răzbunată pe deplin. Cum face băutura asta la minuni ! Din cea mai cumințică te face zvăpăiată, ți-aduce aminte de toate datoriile ,dar și de toate găurile. Pe care trebuie să le umpli imediat ! Cu limbajul ăsta violent de vulgar, Mihai nu era deloc obișnuit. Nici din facultate,nici de la școală,nici măcar dirigintele fetiței dintr-a
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
personaj din peisaj. - Încetează, Marge! Iar începi cu fanteziile tale? - Ihmmm ... să știi că nu m-aș da înapoi.L- aș ciufuli puțin pe “faun”, știi tu despre cine vorbesc! O provoca. - Ce te reține? - Domnișoară, pe unde umbli? Leon, zvăpăiatul, asta mic a alergat cu zmeul și e transpirat tot! Beth e botoasă. Trebuia să ai grijă de ei! Măcar, Eduard a fost cuminte. - Îmi cer scuze, Lady Abigail,nu m-am simțit prea bine și am stat puțin la
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
către joc și joacă. Această capacitate de a inventa în ludic este cu adevărat impresionantă: „Luna să se joace vrea./ Cum? De-a v-ați ascunselea!/ Multe stele-au refuzat,/ Că... n-au vreme de jucat,// Dar o stea mai zvăpăiată/ S-a înscris la joc îndată,/ Iar un nor puțin bondoc/ A intrat și el în joc...” La fel stau lucrurile în Unde-i luna?, Escapadă, Carul Mare-i supărat, Stele balerine. Intemperiile nu provoacă spaime, ci devin un prilej
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
văd și ce-aud mă-nfioară! Pălării împenate, jobene cernite, paltoane, demiuri, scurteici, taioare, vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs, că se va elibera și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
1968, cu puțin Înainte de accidentul mortal căruia Îi cade victimă, primește o vizită mai specială: Sebastian Corbu, fratele rămas În România, acum un bătrân de aproape 70 de ani, care a ținut neapărat să-l mai vadă măcar o dată pe zvăpăiatul mezin de odinioară. Nu-i purta pică pentru faptul că, În urmă cu trei decenii, Îl adusese În sapă de lemn, pierzând toată averea familiei la cărți. A dat-o pe glumă, mulțumindu-i chiar pentru inspirație, fiindcă În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă Fibbia. Ciocnindu-se brusc cu rigorile sistemului monahal, cu sculatul la cinci și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și intră în joc ca niște copilași, precum în poezia „De-a va-ți ascunselea” : „Luna să se joace vrea. Cum? De-a v-ați ascunselea! / Multe stele-au refuzat, / Că... n-au vreme de jucat, / / Dar o stea mai zvăpăiată / S-a înscris la joc îndată, / Iar un nor puțin bondoc / A intrat și el în joc. Niște stele zic în șoapte / Că, învăluiți de noapte, / Tupilați pe după nori, / Se tot joacă până-n zori./” Nu lipsesc temele aștrilor și ale
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Apoi, fără trecere, își aminti de film. Zise: păcat că nu l-ai văzut. Era grozav. britanicii ăștia ursuzi știu uneori să facă filme de un comic straniu. „Un nou început", așa se chema pelicula. Incredibil, cita fantezie. Niște tineri zvăpăiați reușesc să pună la cale un nou început în viața lor. Așa din nimic și pe nepregătite Poți să crezi așa ceva? Norman înclină din cap, fără a scoate un cuvânt. Sonia apăsă pe telecomandă și se făcu aproape întuneric. Un
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
alături de ea să scriu despre o activitate care avea loc la Cinematograful Vlahuță, o întâlnire cu scriitori printre care era și Fănuș Neagu. Fănuș fusese și el elev al doamnei Mereuță care mi-a zis: ,, - Hai să te prezint lui zvăpăiatul ăla de Fănuș care citea în timpul orelor așa cum faci și tu!” Citeam pe sub bancă romane și alte cărți ce mă interesau. Într-adevăr, atunci l-am cunoscut pe Fănuș Neagu, pe Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu și încă vreo doi scriitori
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
capcana unei superbe diavolițe, și ai suferit o viață întreagă, te-ai lăsat cucerit de o idee fals-inocentă și te-ai nenorocit. Nu știai ce se ascunde în spatele unei promisiuni, al unei tentații, al unei ispite. Din prostiile unei tinereți zvăpăiate, cu mintea încă buimacă, nu mai poți repara niciuna. Povara lor o duci până la capăt. Abia cu mintea cea de pe urmă, privind înapoi, poți înțelege că într-o singură clipă de întunecare a minții, se poate întâmpla să-ți faci
MINTEA CEA DE PE URMĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368355_a_369684]
-
Participam la brigăzi artistice unde strecuram „fitile” sau „șopârlite” pe care spectatorii care le înțelegeau le gustau și le apreciau. Scriam poezii, încă de pe atunci, compuneam epigrame sau poezioare satirice, care atrăgeau admirația unora și provocau frica altora. Eram un zvăpăiat. Cred că în ultimul an de liceu, când mă pregăteam să dau examen la Teatru și activam în cadrul brigăzii artistice de la Casa de cultură a tineretului din orășelul de provincie al adolescenței mele, am scris textul cu pricina și l-
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
le venea să creadă că au un bal adevărat. Rezulta că nu era sărbătorit doar evenimentul absolvirii anului școlar, ci mai existau și alte considerente locale, dar acestea nu prea îi interesau pe tineri. Valentina în fruntea grupului de fete zvăpăiate, parfumate, rujate și îmbrăcate în cele mai frumoase rochițe ale lor de vară, se grăbeau să ajungă în sala de dans improvizata in incinta căminului cultural. Aflaseră de orchestră și că au scăpat de vechiul magnetofon folosit la reuniunile tovărășești
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata.Câinele urca
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]