549 matches
-
nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând simți că îi e frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cu atât mai puțin erau tată și fiu, ci exact așa: două fețe de pe continente vecine. Godun, care ajunsese primar și își terminase mandatul, se lupta pentru Camera Deputaților, iar atunci când avea câte-un strop de răgaz, încerca să-l îmbărbăteze în stilul lui: — Ai strâns bani... Lucrurile se vor mișca și la voi, acolo. Fiu-tău o să poată să vină și-o să știi pentru ce ai muncit. Zău, Homare, o să fie și bine, omule!... Era bine că îi mai văzuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
v-aude frații lui și ne dă afară, că bem vinul răposatului! - Mai tare, că nu-nțeleg! se ruga Lixandra. - Pagubă-n ciuperci! După vreun ceas, a plecat fiecare acasă. Aglaia a ajutat-o pe văduvă să strângă tacâmurile, a îmbărbătat-o, s-a uitat la rudele mortului și-a întrebat-o: - Da ăștia ce mai vor? - §tiu eu? Partea lor. - Ce parte? Care parte? Să nu le dai nimic, auzi tu? Că Gogu te-a avut cu cununie, nu te-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Hit Paradetc "Hit Parade" Într-o carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de exhortație, spre a ne Îmbărbăta În fața unui subiect atât de viforos, le-am scos la vedere pe amazoane, femeile războinice din povești. Au defilat pe zeci de pagini (parte din ele publicate 1) Gorgona Medusa, Penthesileea, Lysipe, Myrina, Tecmessa, Alcippe, Hypolita, Antiope, Melanippe, Camilla, Brunhilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
obișnuită pe care o adoptasem în mod voit ca să nu par preocupată mi se părea acum a fi stângace și forțată. Când cineva stăpân pe el, ca Margery, clachează, n-ai de unde să știi ce gest să faci ca să-l îmbărbătezi și pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a servit ca pe un oaspete de vază, i-a oferit sirop de migdale și a pus dinaintea lui un imens coș plin cu struguri, caise, pere și prune. În schimb, a căpătat zâmbete binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei uși, lăsându-ne să discutăm. Restul anului s-a scurs în întregime în neobosite demersuri și interminabile consfătuiri. Uneori, persoane din afara familiei veneau să ni se alăture, aducându-ne sfaturile lor și împărtășindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce discursuri! Îți venea să plângi, până și osânditului îi dădeau lacrimile... Iar corul de copii pierduți începeau să cânte... (Intonează cu vocea tremurată.) Nu-ți fie fricăăă de o casăă nouăăă.... Și lasăăă... și lasăăă... (Rușinat.) Am uitat... ARTUR (Îmbărbătându-l): Nu-i nimic. Lasă. GARDIANUL (Caută sprijin moral.): S-a zis cu mine... Mă duc... Mă curăț... Toți îl cântau... Se ridicau în picioare și-l cântau... (Plâns cu sughițuri.) Până și călăul cânta... până și osânditul... se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în Flandra, decimat de ofensiva germană din 9 aprilie 1918. Sidonio Paes își păstrează totuși marea lui fervoare; vizitează spitalele de exantematici, în timp ce chiar familiile bolnavilor nu aveau curajul să pătrundă în acele case ale morții; înființează cantine pentru săraci, îmbărbătează pretutindeni populația. Și e întotdeauna îndrăzneț, spontan. Când află că se pregătește răpirea lui cu prilejul unei serbări și sechestrarea într-un fort, dă ordin șoferului să-l ducă la fort în mijlocul insurgenților, care înmărmuresc văzîndu-l și începe să glumească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
clar amenințătoare, suna deja ca o condamnare, ca și cum ar fi fost scris. Mai bine era să nu te fi născut. Primul impuls al comisarului a fost acela de a telefona soției medicului, s-o întrebe dacă citise ziarele, s-o îmbărbăteze atât cât era posibil, dar se opri la ideea că probabilitatea ca telefonul ei să fie sub ascultare devenise, de noaptea până dimineața, de sută la sută. În ce privește telefoanele de la providențial, s.a., cel roșu sau cel gri, despre acestea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de șapte-opt persoane, printre care și Florin cu mama lui, și de urcat au urcat parcă ceva mai mulți. Comuna pare foarte drăguță, după toate probabilitățile și școala ar putea fi la fel... Va fi plăcut să lucrezi aici!... îl îmbărbătă profesoara în timp ce, cu multă precauție, își luă și ea cele două genți: una micuță pe umăr și una ceva mai mare în mână după care continuă: E timpul să ne luăm la revedere. Cred că nu a fost chiar atât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și știa ce înseamnă durerea, singurătatea și neputința crudă, ce foarte adesea îl copleșeau. Din pricina aceasta, de fiecare dată, atunci când avea îndoieli și își punea întrebări, venea aici pentru a găsi răspunsuri. Și oglinda îi răspundea, iar asta îl mai îmbărbăta puțin. Tocmai de aceea, el continua să privească acel 18 Rareș Tiron chip, fiindcă, dacă oglinda ar fi fost om, privirea din ochii lui nar fi fost deloc alta! Pe toate acestea le constata acum Anton cu o uimire amară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. Istorisiri nesănătoase fericirii 93 trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini, asta este o născocire mult prea stângace, pentru a putea privi cu încredere la ea. Să nu uiți vreodată că, în ochii mei, praful nu intră niciodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei. Când Îi atinse fruntea, el se trezi și ea făcu față cu curaj acelei priviri despre care se temuse că-n primul moment o va fixa senin, fără a-și aminti cine este ea și ce făcuseră Împreună. Se Îmbărbătă singură cu ziceri ca „Are balta pește“, dar, spre fericita ei uimire, el spuse imediat, fără nici un efort de rememorare: — Da, va trebui să-l invităm pe omul cu vioara. Ea bătu din palme de fericire: — Și nu-l uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îmi sunteți subalterni și eu vă sunt șef.Bine, dar de ce ne spionați? E treaba mea. Numai? Nu. și a șefilor mei. A șefilor noștri, ai tuturor. Bine că văd că ne-am făcut cu toții prieteni. Da. și? Că vă îmbărbătați. Din buzunarul lui Simirad începu a zbârnii, ceva nevăzut și ceva nedeslușit. Când duse palma la ureche, auzi un apostrof: ce-i acolo, cu voi, mă; ce se aude? Nu știu. Vezi. și, fă-ți ordine în gânduri. Ai auzit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așternuturile unei văduve, trebuia ca mai Întâi să-i răsfeți progeniturile. Din nou, prea livresc ca să fie și excitant. Mă mărginisem așadar la o sfioasă camaraderie, nu era nici asta puțin lucru pentru unul ca mine. Eram, ca să spun așa, Îmbărbătat de atenția pe care mi-o acorda Cristina. E o femeie atrăgătoare, Într-un anume sens vulgară, cu părul ei lung și blond, cu sânii mari, Înaltă, de obicei destul de provocator Îmbrăcată. Destul de tăcută În aparență, de fapt așteptând momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
frumos. Campania fusese călduță, noi provocaserăm una din puținile ieșiri memorabile. Respectând rețeta C.a. Profețind anarhismul, izbutiserăm să stârnim un actor care vocifera mai bine ca noi, aproape de sinceritate. Așa că am continuat. Eram În ultimele zile de campanie, așa că, Îmbărbătați de succes, am Întețit atacul epistolar. Umblam pe străzi, căutând locuințele politicienilor. Voiam să punem noi scrisorile În cutia poștală, ne temeam că secretarele ocroteau candidații de epistolele cu adresant necunoscut. Ne chinuiam să fim citiți, ca niște autori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stors. Nu știam cum să folosesc ceea ce știam despre Cătă, despre eroicele lui fapte din noaptea ce trecuse. N-aveam de gând să-l torn, dar nici să țin doar pentru mine Întâmplarea, ca pe un secret care să mă Îmbărbăteze, nu-mi părea satisfăcător. Mi-am zis s-o las deocamdată moartă, să văd cum or decurge lucrurile. Cristina a intrat pe ușa cafenelei pe la opt seara. Ajunsese la prânz acasă, stătuse cu fetele, desfăcuse cadourile. La mine a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se mișcă. Dar voi regăsi puterea, știu, voi primi totul cu bucurie și mirare. „Întoarce-te, Doamne, îmbărbătează sufletul meu, că nu în moarte e pomenirea ta.“ Acceptarea captivității, sălbătăcia junglei ? Cine știe cum se va răsuci cântecul revoltei noastre, singurul prin care existăm și rămânem. „Sunați la luna nouă din bucium, la începutul lunii, pentru ziua sărbătorii.“ ...Încerc să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
linie de bătaie împotriva lor înaintea cetății Ghibea. 21. Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghibea, și în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci și două de mii de oameni din Israel. 22. Poporul, bărbații lui Israel, s-au îmbărbătat, și s-au așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezaseră în ziua întîi. 23. Și copiii lui Israel s-au suit, și au plîns înaintea Domnului pînă seara; au întrebat pe Domnul, și au zis: "Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
greutatea unei autorități competente, se poate afirma că aceste dovezi sînt exact ceea ce sînt. Sau poate fi vorba de o discuție Într-un stil mai elegant și mai politicos, expresii manierate de consolare, aprecieri blînde, liniștitoare și măgulitoare, menite să Îmbărbăteze și să Înveselească? Formula acestui gen de conversație sună astfel: — Ești grozav de Înalt, ce zici? — Da, ha, ha, ha!... Mi se pare că sînt, ha, ha, ha!... Cred c-ai băgat de seamă. — Asta așa e... cînd te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cuielor din palme. Fiindcă avea bilet doar dus spre cer, a plecat într-o zi și uite așa, am pierdut noi muritorii ocazia să jucăm la o adică o tablă cu fiul lui Dumnezeu, să-l batem prietenește pe umăr îmbărbătându-l când îl mai necăjește câte un Irod contemporan și să mai stăm la câte o cină din aia de taină cu fripturi, muieri și vin roșu ca sângele Domnului. Cât privește afirmația că „n-am venit ca sa stric Legea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
uzul general al amețiților ăștia de români, un ghid al cuplurilor bune și rele - varianta oficială, sau mă rog, oficializată, cum doriți... Și iată, că specialistul în cupluri a fost găsit, sau mai precis s-a găsit singur, s-a îmbărbătat cu un șpriț prelungit, s-a luat de moț, cu mână viguroasă și s-a depus pe piedestalul nemuritor al descoperitorilor de cupluri bune și rele din politica românească. Am zis că s-a luat de moț? Rectific, nu s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]