939 matches
-
Delcă și centrând Dimineață pierdută pe el. Automat, celelalte voci și experiențe din roman au fost împinse în umbră și subevaluate în comentariu. În fapt, în realitatea descentrată și multiplu focalizată a acestei cărți, majoritatea personajelor sunt remarcabil calibrate. Femei îmbătrânite sau deja dispărute, dar care au fost fetițe, adolescente, tinere cu poftă de viață și de toate bucuriile ei. Bărbați care-și amintesc, la maturitate, de bâjbâielile juvenile (și tineri din anii ’60-’70, care încă nu prea au ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mireasă răpănoasă, aproape Îngălbenită. Trage cu o seringă enormă al cărei capăt dispare undeva sub pijama În zona inimii un lichid tulbure, care bolborosește În tubul de sticlă pe măsură ce-l umple. Delia are un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc și am sentimentul foarte ciudat că de fapt sînt Într-un muzeu. Îmi mișc mîinile, dar reflexia mea, care arată jigărită și Îmbătrînită prematur, nu și le mișcă, acesta nu sînt eu, pielea mi se face de găină. Ba ești, ești Într-un muzeu, nimic din viața ta nu e real, Îmi spune reflexia, are cearcăne galbene, de om bătrîn și bolnav, Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tremur fizic, care se amestecase rapid cu starea ei de agitație generală. John Robert o conduse și pe ea în cămăruța din spate. Scurta privire pe care i-o aruncase când îl văzuse la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nici asta n-are nici o importanță. — De ce-ai venit aici? — Din cauza lui Bill Șopârla. — Mi-am spus eu. Alex se așeză lângă George și îl examină în tăcere. De multă vreme nu se mai uitase la el. George arăta îmbătrânit și aproape străin, într-un fel pe care ea nu-l putea înțelege. Poate că o anumită idee generală pe care o avea despre fața lui se dovedea acum brusc vetustă. Părul îi crescuse mai lung ca de obicei (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și care rămân opace în fața științei. După primele sale revărsări, George nu a mai vorbit mult despre trecut. E greu de spus în ce măsură ținuta lui actuală e instinctivă și în ce măsură e o fațadă deliberată (distincția e adeseori neclară). Pare mult îmbătrânit, părul i-a albit la tâmple, și îi tratează pe ceilalți cu o blândă și demnă condescendență. S-ar spune că joacă rolul cuiva care, după mulți ani de temniță grea, se eliberează, nu chiar pocăit, dar pătruns de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fapt, și în vizita de acum câțiva ani prin Turcia m-a surprins plăcut vitalitatea acestei țări, mulțimea copiilor și tinerilor. Mi-am zis atunci din nou că mă simt mai bine printre ei decât, de exemplu, în perfecta dar îmbătrânita Genevă. Pe monitoarele avionului Airbus ce mă poartă spre Genova văd că deja suntem deasupra Italiei, ceea ce înseamnă că în curând voi ajunge la destinație. Cât de repede sunt parcurse distanțele cu avionul! Atât de repede încât îți creează
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în bună parte un fel de sat de vacanță, extins pe o suprafață destul de mare, cu multe case noi ale oamenilor ce-și permit o a doua locuință, sau poate a treia. Partea veche a satului este mică, înghesuită și îmbătrânită și de aici îmi iau de mâncare pentru ziua ce va urma. Miercuri, 15 august: Anglès-Castres: 37 km Dimineață las în căsuța poștală de la primărie costul cazării, adică 8 euro, și trăgând adânc aer în piept și invocând binecuvântarea Domnului
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o biserică aproapiată, sf. Orens, iar apoi avem ocazia să schimbăm câteva vorbe cu niște localnici. Printre altele, ne spun că și aici procesul de laicizare continuă și deși majoritatea sunt botezați, practicanți sunt foarte puțini. Biserica nu convinge, este îmbătrânită nu doar fizic, ci și spiritual. Nu mai prezintă interes. Aceeași realitate există și în Canada, intervin amicii mei. Multe lăcașuri de cult nu mai pot fi întreținute și nici nu le mai frecventează nimeni. La fel, multe școli care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
needitate ale unuia dintre profesorii lui, semna cu puțin timp în urmă un articol în același ziar de referință, în care lua poziție "în calitate de catolic" față de un subiect a cărui importanță pentru gândire o putem măsura: trebuia ca un papă îmbătrânit și bolnav să demisioneze? Faceți loc tinerilor bătrâni, într-un fel. Înțelegem mai bine cum un catolic, care în fiecare săptămână asistă la transsubstanțierea pâinii și a vinului în corpul și sângele lui Cristos și la alte miracole de aceeași
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de mirare că aproape nimeni din jur nu-i dădea vreo atenție... Tatăl lui Lucian participa cu mult interes la miting, vădind și aici, la fel ca și în multe alte ocazii, acea vioiciune a spiritului său niciodată cu adevărat îmbătrânit. În timp ce mama sa, pentru care avioanele trebuie că nu reprezentau altceva decât niște mecanisme, fie ele și foarte sofisticate, nu se prea omora cu firea să urmărească acrobațiile aeriene. Și poate de aceea, mai puțin interesată de miting, își îndreptase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vrei să vorbești cu mine? Deja în zona asta unde se termina coridorul, la numai câțiva pași de cancelarie, elevii aproape că n-aveau ce să caute. Sub tavanul boltit al holului ce venea imediat după coridor stăruia un aer îmbătrânit și cenușiu de biserică. Trebuia să-i răspundă aici, înainte să facă cei câțiva pași până în hol, înainte de a fi prea târziu. Clătină din cap cu disperare înverșunată dar mută, privind în pământ. Nu vrei să vii? Dragoș nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu pot să cred, dar ochii îmi deschid, Rămân doar două lumi ce se închid; Rămân separate, că așa-i mai bine, Dar promit că o să-mi amintesc de tine!... Copacul Câți oameni s-au odihnit Sub umbra ta, copac îmbătrânit?... Dar toamna este pe sfârșit, De asta lângă tine m-am oprit; Coroana ta de frunze arămie - Tu pentru mine ești o poezie!... Palade Claudia - Georgiana Clasa a IX-a În volum publică elevii: 1. Bianca Altam 2. Gabriel Ambrozie
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pe când ceilalți doi se enervau în nesiguranță. Nu se mai 249 auzea vioara doctorului și distracțiile de orice fel erau suspendate Voia bună fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii tumefiați fără de plâns, îmbătrînită. Era circulația rea a sângelui, autointoxicarea! Odată ce apucase să vorbească răstit, părea că așa-i fusese vorba de când lumea; arțagul era hrana pătimirii ei. N-o părăsea însă grija că trebuie să facă ceva! Se chibzuise să cheme într-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Printre vii. Oprim la intersecție ca fiind dominantă și de acolo privim nostalgic locurile plantate cu vii nobile productive altădată, însă în momentul de față e doar un câmp neproductiv, fără pomii fructiferi - o adevărată paragină astăzi, în satul depopulat, îmbătrânit și fără perspectivă de viitor. Este opera înfăptuită de orânduirea comunistă, care a distrus satele pentru industria ce pregătea. Astăzi satele sunt așa cum sunt, iar industria a fost și nu mai este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
au bătut suedezii la tenis. Luni, 21 septembrie 2009. Tot matinal și astăzi... și citesc cu o deosebită plăcere și bucurie din revistele dăruite de prof. Gruia Novac. E o liniște profundă, încât aud căderea fâlfâindă a unor frunze prematur îmbătrânite. Stau cu ușa larg deschisă spre mărul dulce din fața bucătăriei, acum despovărat de rod. Și o plăcută surpriză. Primesc vizita inopinată a fraților Gabriela și Adrian C., foști elevi acum aproape o jumătate de veac. Ambii frați cu dizabilități - cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pupitru seamănă cu una de la valț. Totuși, gândi Zâna, în străfunduri,în profunzime, e o diferență, o diferență colosală. În mai mare măsură, tehnologia de azi, performantă, duce la tâmpinizare, decât cea din trecut. Oamenii au intrat,în timpul actual, gata îmbătrâniți; epuizați, dea gata: istoria, doar, să-i înghită, pe cei mai mulți trecându-și-i, prin masticație, pe de-a-ntregul. Cu pene, cu tulee cu tot! Greu blestem, blestemul modernizării societății umane! Cumplit de greu! Și, ireversibil, conchise ea, părăsind acea sală
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
negre, nici toate foile. Începe cu "Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor", din Geneză, și se sfârșește cu "A doua epistolă sobornicească a lui Petru". Roșul care colora marginile foilor s-a spălăcit, iar hârtia a căpătat culoarea zidurilor îmbătrînite. De câte ori mă uit spre raftul din bibliotecă unde se află, îmi spun că tot ce e ulterior copilăriei e o altfel de realitate. Acesta fiind pentru mine supremul compliment. Are cap bun, ca taică-su", ziceau femeile bătrâne, iar remarca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
povesteau că se ducea să asculte muzică în smoking. Și tot singur. Singurătatea lui devenise o legendă. Intra în clasă întotdeauna absent, cu un aer suferind, pe care-l accentua pielea, de un galben nesănătos, de pe obrazul său neras și îmbătrînit prematur. Domnul Iftodiu m-a scos la lecție după primele ore de franceză. Căpătasem între timp uniformă și nu mai eram îmbrăcat ca în Lisa. Și cum domnul Iftodiu se uita la oameni fără să-i vadă, neapărat, n-avea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze copilul. A doua zi, Dora dispăruse iar. Lăsase un bilet În care spunea că pleacă În munți cu vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio. Arminda Își lăsă capul În piept și păru deodată Îmbătrînită. „Doamna se mărită cu domnul Juan Lucas!“, strigă Nilda, cu plicul deschis În mînă. Julius tocmai se Întorsese de la piață, unde pentru a șaptea oară Îi spuseseră că pictorul Peter plecase fără să lase nici o adresă. Și-l Închipuia șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre casa cea nouă, casa lor din marginea orașului, unde dacă nu construiești te aruncă pe drumuri, spre deosebire de terenul lui Juan Lucas, pe care, chiar dacă nu construiești, tot Încasezi rentă; fără Arminda, care-și făcea apariția o dată pe săptămînă, tare Îmbătrânită și urîtă foc, un amestec de sfîntă și vrăjitoare, care se apropia de Country Club venind dinspre stația de autobuz, aducînd cămășile de mătase abia spălate ale domnului, Înaintînd spre hotel printre case albe Înconjurate de grădini mari, case pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar adresată ei, nu altei femei. „Juan Lucas se poartă Îngrozitor, Ernesto: nu știu cît mai are de gînd să stea de vorbă cu fata asta.“ De Altamira, care pe lîngă neurastenie mai avea o mulțime de manii, se simți Îmbătrînit deodată, obrazul stîng i se acoperi de riduri și Începu să-l urască pe Juan Lucas și pe toți invitații, fiindcă el la ora zece fix trebuia să-și scoată dantura falsă. „O să-și revină el. Susan, o să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj în creștere, populație îmbătrânită, exodul tinerilor, ferme de familie vândute întreprinzătorilor agricoli pe o nimica toată; geografia îi hotărâse soarta lui Mark cu mult înainte de a se naște. Doar condamnații rămâneau în urmă, să-și încheie socotelile. Trecu pe lângă clădiri solide, în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe favoruri sexuale. Un joc drăguț; fără perdanți; dar insuficient de profund ca strategie ca să le mențină interesul prea mult timp. N-am nimic prea surprinzător, Bob. Vreau să scriu despre memorie. Cavanaugh ciuli urechile. —Alzheimer? Chestii de-astea? Populație îmbătrânită. Declinul capacităților. Un subiect foarte tare. — Nu, nu despre uitare. Vreau să scriu despre ce ținem minte. —Interesant. Chiar fantastic, aș putea spune. Cincizeci și două de săptămâni pentru optimizarea - nu, stai așa. Cine are atâta timp? Ce zici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost la ea pe ceață și acum nu cred c-aș mai găsi drumul. Figura lui Gay păru brusc îmbătrînită. își încrucișă mîinile pe piept, își plecă fruntea și umerii, uitîndu-se pieziș la el, și-i spuse cu glas stins: — Te-aș putea duce acolo. Dar lui Sludden nu i-ar plăcea chestia asta. — Du-mă acolo, Gay! Ea te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]