767 matches
-
tu, nici măr;/ Ai fi poate un fluier ce’ar face/ Să înflorească în ochi petale./ Ai fi poate o cruce/ Pe care hodină și’ar găsi Hristos./ Ai fi o umbră în noaptea lor,/ Pe care dimineața îi găsește îmbrățișați...// Ce’ar fi să mori toamna/ Odată cu merii. Vânzătorii?/ Ți s’ar face leagăn în carnea lor/ Și pe creanga lor ar scrie:/ Aici hodinești Tu, robul lui Dumnezeu./ Sau foc din lemnul lor/ Va aduce’n amintire pe cel
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
de mohair/ sticluțe cu parfumuri și cu mir/ brățări inele ramuri de isop/ cutii cu stofe lângă periscop/ bomboane mentolate care-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac" ( Foarte multe săptămâni în balon). Iată-i pe Arghezi și Dimov, îmbrățișați: "pornisem legănat în buestru/ călcând a maestru/ zâmbeam cu ochii mijiți/ cel mai senin dintre cenobiți/ făceam gesturi hieratice/ peste creștetele voastre sălbatice/ până când schimonosit de vedenie/ simții cum calea se preschimbă în tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
un mic masaj de îmbărbătare. Îmi vine în minte o poezie pe care o caut de ani de zile și, evident, nu-mi amintesc nici titlul, nici autorul. O ascultasem, distrată, pe un canal franțuzesc. Poetul se lamenta, în rime îmbrățișate, de ziarele care se scriau cu litere din ce în ce mai mici, de casele cu treptele din ce în ce mai înalte, de ouăle găinilor de azi pe care nimeni nu le mai putea digera și de mania asta neghioabă pe care o aveau cei din jur
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim. Morala românului e o chestiune strict personală. E sfântă. Inatacabilă. Un fel de strălucire mată a budoarului. Sau o șoaptă prelinsă în urechea libidoului (firește, dogmatic!). Ea nu poate face obiectul vreunei dezbateri extrasenzoriale
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Baia Mare, el rămîne fundamental un artist cu dominante sudice, solare, în vreme ce Țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
murit/ nici prea cald/ nici prea multe mierle împrăștiate prin cenușă" (ibidem). Ori: "poate că dragostea este un drog/ ce nu se mai jupoaie niciodată de pe creier/ ce părere ai despre asta Janis Joplin/ un bărbat și o femeie dansau îmbrățișați/ fiecare privind întunericul/ peste umărul celuilalt" (cîteva scrisori către Janis Joplin). Ideea de efort e ridiculizată, pusă sub semnul a ceea ce faimosul bard francez numea "teribila logică a absurdului": "alături de acoperișul blocului turn/ am întîlnit spre dimineață/ o făptură înveșmîntată
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
două "axe stilistice" care susțin proza lui Mircea Eliade, una realistă (vizibilă în Maitreyi, în Întoarcerea din rai, în Huliganii), și alta inițiatică, fantastică (în Domnișoara Christina, în Secretul doctorului Honigberger) , adăugând că "ambele direcții (...) se revendică din estetica autenticității îmbrățișată în epocă de mulți prozatori tineri". Dar se poate revendica fantasticul de la "estetica autenticității" ? Sunt categorii compatibile? Criticul ne asigură că sunt, dacă vom ține seama de perspectiva schimbată asupra conceptului de autenticitate care " nu mai are nimic de-a
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
ajuns până la următoarea ancoră, unde motorina se cumpăra la jumătate din preț. Nu calculase furtuna. După dușuri în Azore, căpitanul și echipajul au sosit la aeroportul Otopeni, unde au fost primiți de un cor de miniștri, dirijat de șeful guvernului. îmbrățișați, medaliați, decorați. Ca niște eroi. Meritau: cei care scufundă țara sunt niște eroi. Alții nu mai există. Dispun de multe exemple, Spania având mare pe toate părțile. Dar, din respect pentru romanța lui Minulescu, mă opresc la cele trei. Romanțele
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
pe urmă iarăși va bubui de o mie de ori de un milion de ori dar petru nu va trăda scurt pe doi ploaia care se va porni deodată va fi cu totul a noastră se va lăsa iubită și îmbrățișată se va lăsa răsfățată și înmulțită se va lăsa sărutată împletită în nouăzeci și nouă și în nouă sute nouăzeci și nouă dezpletită scurt pe doi cucul va sta pe ouăle sale în cuib în vecii vecilor ca o coroană împărătească
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
nume mi-ar fi plăcut să inventez o limbă neauzită de nimeni o nouă religie noi zeități un nou alfabet în fiecare zi descopeream un nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea pe morminte și-acoperișuri dormeam îmbrățișați cu întunericul ignorând străzile ce alergau una după alta ignoram oratorii inculți ai piețelor zgomotul de roți și copite neștiutori de soarta celor ce tremurau la toate ucazurile ca iepurele pe arătură în ziua vânătorii ascultând la radioul cu galenă
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
vizită fostei lui iubiri eterne, V. Sună la ușa vilei ei din Ralet și-i deschide soțul amic vechi și... în temă. Tot ceaiul se consumă într-un fel de trăncăneală surrealistă, timp în care soțul își ține permanent soția îmbrățișată: adică, vezi, pîrlitule, ea tot a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză într-un atare temerar post! Numai Busch. De altfel, într-o Americă, de la începuturile ei
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
ale Prutului într-o perspectivă echivocă și ineficientă. Cele două state (folosesc deliberat termenul "state", căci țara e una: România) formează două realități paralele, distincte, care interferează doar la nivel de persoane, nu și al modelelor generale sau al proiectelor îmbrățișate mutual. Azi, la Chișinău, avem un regim comunist, obedient sută la sută Moscovei, care și-a făcut din dinamitarea relațiilor cu România principalul său obiectiv. Această atitudine a noilor guvernanți își are logica sa. Victoria partidului comunist la ultimele alegeri
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
putea fi folosite, ca material didactic, la o lecție de poezie: "țin, uite, în palme, bucuria ce-am fost,/ Rigidă, pasărea cerului, trup fără rost." (A murit o ciocârlie); "Și parcă stam și lunecam prin timp,/ De brațe de statui îmbrățișată" (Stare de grație); "Ucide o pasăre - oasele-s pline de vis,/ Înjunghie leul - sar leșuri de foame-ancestrală" (Curajul); E gol ghiocul vieții dezlegate/ De vuietul în care a trăit,/ Doar un strigoi al apelor sărate/ Îi dă târcoale, vânăt, pătimit
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
Ălui Gheorghe, întâlnim adeseori credință că oamenii evadează din moarte în viață. Tema ar fi fugă de sine, pe care se insistă și în român, într-un capitol grăitor pentru ce înseamna întâlnirea cu sinele profund în singurătatea absolută - nu îmbrățișată, ci impusă. În al doilea rând, ideea se suprapune cu o altă, mistica, anume că trăim o permanentă complicitate cu Dumnezeu. Cand poetul Adrian Ălui Gheorghe notează, într-un vers celebru, „Hai să facem lumea invers”, el se referă la
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
înspre un fel de ,satrapie neo-stalinsaită, în care nivelele bizantine ale nepotismului și ineficienței erau susținute de o poliție politică tentaculară". Modificând ce e de modificat, această formulă stă în picioare și atunci când vorbim despre tranziția post-comunistă. Ceea ce confirmă teza îmbrățișată și de Tony Judt, conform căreia răsturnarea lui Ceaușescu e rezultatul deciziei eșalonului secund de a-și prezerva privilegiile într-un mediu eliberat de nebunia paranoică a Conducătorului. Rândurile de față nu și-au propus să fie o analiză amănunțită
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
ei bibliotecă "de cărți moralicești", ea "cetește pe Emile a lui Rousseau". În prezența unor prieteni, invitați la o partidă de vist cu "ceai și ciubuce", Andronache își surprinde soția, în budoar, în brațele unui tînăr. Imaginea celor doi amanți îmbrățișați, cu buzele lipite, este identică cu cea din poemul lui Pușkin, Șalul negru (1820), tradus de Negruzzi în 1837, cu un an înainte de scrierea nuvelei.13 Dar reacția bărbatului înșelat din nuvela lui Negruzzi este complet diferită de a celui
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
1963, al lui Melville Shavelson. „Un cuplu care întruchipează perfect spiritul cinematografului - declara Gilles Jacob, președintele festivalului, cu binecunoscutul său talent de a ne restitui visul ascuns al filmelor. Afișul ne oferă o imagine luminoasă și tandră a cuplului modern, îmbrățișat și prins într-un echilibru perfect, ce evocă vârtejul iubirii. Fotografia celor doi îndrăgostiți amețiți, pierzând orice reper, ne cheamă să trăim cinematograful ca pe o dorință fără sfârșit”. Cannesul omagiază în acest fel memoria marelui actor dispărut în 2008
Festivalul de Film de la Cannes, ediția a 66-a: Pericol de ameţeală. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79463_a_80788]
-
declarate față de Papini, să nu înregistreze că, atunci când, în 1938, regimul fascist a impus legile rasiale, florentinul nu a luat o poziție publică fermă, ci s-a mulțumit doar să impună o distanță între el și autorități. Indiferent de ideologiile îmbrățișate vremelnic, Papini a fost - ne-o dovedește cel de al patrulea studiu, La missione storica dell'Italia șMisiunea istorică a Italieiț - un constant îndrăgostit de Patrie, tovarăș de drum al istoriei sale: de la scrierea interventistă din 1916, Dichiarazione d'amore
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred/ în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet" fâlfâie protector prin mai multe poezii, acoperind dragostea unor resuscitați Cătălina și Cătălin, purtând veșminte de in curat și înfățișați, îmbrățișați, în fața unui Dumnezeu trist și blând. Care, firește, îi iartă cu "mila-I dulce". "Nemernicia blândului păcat" se spulberă ca puful păpădiei, îngerii păzitori și dracii complotiști se evaporă, rămâne pe scenă numai perechea primordială, adamică, scăldată în raza înțelegătoare
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
e indubitabil. Tot atît de demne de atenție ne apar considerațiile următoare, privitoare la unele metehne ale receptării critice, a căror actualitate vedem că nu s-a istovit pe parcursul cîtorva decenii. Azi, e de părere Constantin Călin, "noutatea"creației e îmbrățișată suspect de repede, pînă la dispariția clasei de "scriitori neînțeleși". Multora dintre ei li se acordă un credit nejustificat. Dimpotrivă, noutatea în critică e tratată nefavorabil, cu suspiciuni ce debutează în ironii excesive și în pamflet. Cu atît mai stranie
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
auzit clinchetul clopoțelului de deasupra ușii care avertizează birtașul, ca un mușteriu i-a trecut pragul... Văzusem instinctiv clopoțelul legănîndu-se cu putere deasupra, dar fără să scoată vreun sunet, acoperit total de cele două voci ale celor doi bărbați unguri îmbrățișați și care, însoțiți de un clarinet, urlau atît de fioros în jelania lui. M-am oprit locului, speriat. Birtașul nici nu mă luase în seamă ascultînd zbieretele celor doi ce se țineau de gît scoțînd din piepturile lor voinice un
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței.
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
necrofaga care-i devora mintea, iar filmulețul de animație scos de el despre propria familie exceleză prin notele macabre purtând stigmatul unei servituți patologice deghizate în sarcasm. Billy alegea în fața oricărei împliniri a confruntării cu realitatea evaziunea în ficțiunea să îmbrățișată afectuos. La fel, William alege să-și cultive obsesia, si mai mult decât atât, să o reproiecteze asupra lui Jim ghidat pas cu pas spre sinucidere. Opera lui William se vrea tocmai această sinucidere asistată a lui Jim pe care
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
surâde luminii / în pragul uitării" (iar copiii...). Iubirea e "acest fruct minunat" ("amintire ascunsă a tot ce..."), realitatea se exprimă cifrat, ritualic, până și "ziua e un cod" (dialog), iar "într-o formă fixă de vers/ odihnește copilul de marmură/ îmbrățișat de propriul mesaj/ desenând în aer slove" (subiectul este cel care...). Viața și scrisul sunt două lumi clar delimitate, a căror interfață este arta, rostirea poetică, ce nu le împiedică, altminteri, să-și continue ființarea paralelă: "în sensul unui O
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
românești. Găsim și unele paralele facute de Eugen Ionescu între lucrarea lui Paul Henry și cea semnată de prof. G. Brătianu, intitulată „Napoleon III et les nationalités”, Brătianu fiind cel care a remarcat fidelitatea și recunoștința României față de Franța. Concluzia îmbrățișată atât de autor cât și de recenzent este că „Franța nu a avut niciodată motive să regrete că «a creat România», - crearea României constituind cel mai «strălucit succes» al politicii imperiale” franceze. Este o analiză atentă, subtilă, făcută la rece
Un referat diplomatic de Eugen Ionescu by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5803_a_7128]