4,030 matches
-
spui „Sărut mâna bunică!” Stai să te curăț de fân și să-ți aranjez freza. Apoi l-a făcut atent, l-a luat de mânuță și la Îndreptat cu fața către o femeie de cinzeci și ceva de ani, curat Îmbrăcată, cu părul Încărunțit prematur, privirea ageră și cu gesturi precise și bine definite. A Întins mâinile către copil, l-a privit atent, s-a mirat de hainele ponosite și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai amintea de călătoriile anterioare, atunci când veneau și cu Viorița În satul cu bunic. În compartiment mai era un singur om, un „gan” cum ar fi spus Va, și În timp ce acesta o teroriza cu privirile pe Ochenoaia ( la anii ei, Îmbrăcată orășenește și cu fața curată, Încă mai era tentantă!), băiatul a scos capul pe fereastră și ținut de Mamaia a explorat de la un capăt la celălalt și cu mult interes șarpele acela de fier, foarte lung, foarte mare și se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îmbrăcat cu hăinuțe noi pe care Ochenoaia le-a cumpărat În aceiași zi cumpănind bine: Îi fac o bucurie juvaerului babaii lui! Dacă-l vede lumea din sat cu rufele astea ne râde toată viața! Ochenoaia și-a privit nepotul Îmbrăcat orășenește (doar Cățăleștii se aflau la kilometri de marele oraș al Moldovei!), a examinat fiecare element În parte și apoi, ca un veritabil general, a fixat Întregul ansamblu și a decretat: Juvaerule, Îți stă bine cu orice pe tine, chiar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
semneze. Dacă mă lăsa Babaia pe mine să Învăț, ehai, ajungeam și eu om mare, da așa!, spuse Ochenoaia amplificându-și supărarea. Peste o săptămână, Va a fost trezit mai de dimineață ca de obicei, a fost spălat frumos și Îmbrăcat „orășănești”, a mâncat lapte cu mămăliguță și după ce fetele, cu inimile rupte, l-au strâns la piept și l-au pupat, a plecat, ținut bine de mână de către Mamaia, un veritabil monument al supărării, spre gara Itești. Ochenoaia, om care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
șașa știe să citească și să scrie binișor! Ei, dacă este așa, noi Înțelegem și credem că la studiile lui va merge direct la universitate! Ochenoia nu a Înțeles tot sarcasmul directorului dar a realizat sensul, și-a chemat nepotul Îmbrăcat curat de către fete și Încă somnoros și Îl prezentă celor doi oameni ai școlii: Aista-i nepotu’meu! Să trăiești studentule de ... Cățălești! Câți ani ai? Șapte ani. Am auzit că știi să citești, așa-i? Îhî! Curios și cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
locul încăperii aceleia din fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua de lemn șubredă avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron“!), de un sarcasm prozaic, este scrisă întreaga carte. Există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Mihai Munteanu (Tipare de vânt, Quadrat, Botoșani, 2001), tocmai emoția lipsește. Remarcăm ingeniozități, prețiozități și obscurități, dar emoție - nu. Autorul procedează ca un funcționar care, obișnuit să apară la tot felul de ocazii cu costum negru și cravată, rămâne îmbrăcat astfel și când face plajă. Utilizarea neologismelor reprezintă, la el, un mod neinspirat de a fi solemn: ‹ ‹ ‹ „Blazonul ți l-ai pus pe frontispiciu, / esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
grup de profesori stăteau în fața școlii și îl așteptau pe... he, he, he, grangurul cel mare, pe nume Pantelimon. Era mîndră că domnul Pantelimon a ales să viziteze tocmai școala unde ea tăia și spînzura. Doamna Eliza, adică directoarea, era îmbrăcată trăsnet, adică avea pantofi cu tocuri de 18 cm, un decolteu cam îndrăzneț pentru vîrsta ei și era vopsită ca un indian înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîinii vagabonzi bîntuie peste tot. Da, domnule Juncu. Ne promiteți? Voi ridica problema în Parlament, voi face presiune asupra autorităților locale. Oamenii se adunau și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu o educație precară. Sînt capabil chiar să le scuz felul de a fi și să-i compătimesc. Totuși, nu pot să accept bădăranul cultivat (cum mai găsești chiar la această pagină!) și bădăranul bogat. La omul cultivat bădărănia este îmbrăcată (după mintea lor!) în cele mai parșive mitocănii care se vor "spirituale", pe un piedestal construit de un enciclopedist. La omul bogat bădărănia este stimulată de "ban", element care îi asigură accesul chiar și în elita spirituală. Acest tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plec! Mai am de încheiat niște socoteli cu hoții de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numită De principatibus: "Cînd se lasă seara mă înpoiez acasă și intru în camera mea de lucru; în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșmintele regești și de curte, îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc la curțile principilor antici; fiind primit cu dragoste de ei mă satur cu acea hrană care solum doar ea este făcută pentru mine și pentru care m-am născut; nu mă rușinez a vorbi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte, îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu goste de ei, mă satur cu acea hrană care solum 2 este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se rîdea pe seama mea la acel Început de trimestru. Numai că din privirea mea, cea venită de departe, lumea nu dispăruse. Vorbeam cu colegii, simțind că le disting trăsăturile: cutare era tot roșu În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu era acolo. În ziua aceea Înnorată, ne duseserăm cu bunicul lui, Schimpf bácsi și cu căruța, să scoatem lut dintr-o groapă. Schimpf, tatăl mamei lui Zoli, era aproape la fel de bătrîn ca Weisz, dar mai mic și mai slab, Îmbrăcat Întotdeauna În niște haine groase, țepene, maronii. Locuia Într-o casă mică, la colțul uneia dintre ulițele care dădeau pe Jip, cea mai joasă parte a Ră teștilor, nu departe de Valea Măriei. De pe aceeași uliță l-am luat cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui ‘Eta‹re și la cum se traduce ultima parte? Hetaire mai apare la Matei de două ori, în gura stăpânului care-l pune la punct pe lucrătorul nemulțumit de răsplată și în gura împăratului care-l ceartă pe nuntașul îmbrăcat necorespunzător. Unii exegeți îl interpretează ca pe un semn de ironie autoritară din partea lui Isus. Firește, prezența lui în alte două contexte mateine justifică o asemenea soluție. Nu trebuie trecut însă cu vederea cel mai curent sens al termenului, „tovarăș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iubirea Lui. Și să nu ne mai despartă nici marea, nici pământul, nici vremea, nimic. Nimic nu mai avea nici o putere să ne despartă cât timp ne unea pe toți Cerul. Îngerul Iubirii Personaje: Povestitorul Copilul Frățiorul Bătrâna Zâna Femeia îmbrăcată ca Maica Domnului Copilul Iisus Vocea blândă Voci din public Povestitorul (intră din partea stângă a cortinei cum privești din sală; luminile din sală sunt aprinse): Bună seara ! Am venit să spun un secret... imediat, O voce (șmecheră) din sală : "Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cenușie și ea) Vocea blândă, cu reverb: Mergi... mergi... (drumul se luminează din nou : de data asta se vede o poartă cu strălucire de sidef; drumul duce prin ea și se pierde în albastrul cerului. Lateral, lângă poartă, o femeie îmbrăcată ca Maica Domnului; nu spune nimic, deschide brațele. Copilul aleargă spre ea, se aruncă în brațele ei) Copilul: Vreau să fie sănătos fratele meu ! Acum ! Dacă nu, mâine îl suie în căruță și-l duce la spital ! E așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă (nu se vede vârful pare un platou de piatra, baza unei statui ; sus, aproape de locul unde începe să nu se mai vadă, sunt desenate flori de lotus ca la baza unei statui).Copilul, la fel îmbrăcat, stă jos cu capul în mâini. Apar 3 copii, unul mai mare. Băiatul sare în picioare și se repede la cel mai înalt. Băiatul : Vrei bătaie ?! Vino-ncoa și-ți arăt eu șie ! Nu ți-a ajuns data trecută, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați civil. Unul din cei doi tipi i se păru cunoscut; semăna cu șeful grupului de securiști care îl arestase în urmă cu trei ani și-l escortase până la sediul Ministerului Afacerilor Interne și al Securității Statului, mai înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au plăcut niciodată cameleonii politici..., ci despre..., dădu să răspundă Nando Rossi. Dar nu reuși să spună mai mult. În ușă se auzi o bătaie scurtă și în cabinet intră un bărbat voinic, între două vârste ca și Dej, îngrijit îmbrăcat, a cărui figură surâzătoare îi păru familiară lui Nando. Era, fără nici o îndoială, un personaj important din ierarhia superioară a partidului, al cărui nume, totuși îi scăpa momentan. Cu un aer jovial și degajat, noul venit se apropie de biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încă unul și, văzând că nicăieri nu era nici o mișcare, renunță să mai caute pe cineva și vru să facă repede cale întoarsă. Dar jos, în holul de la intrare dădu nas în nas cu portarul și cu încă doi inși îmbrăcați civil, apăruți nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili, privindu-l cu atenție. Așa, va să zică? articulă celălalt, apucându-l de brațul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]