570 matches
-
admirație, cum poate el să reziste eroic aerului tare și veninos ale înjurăturilor, ba încă să dea și replica. Este înduioșător în asemenea momente să-i observi fața, care de obicei este de culoarea care-i place popii, cum se îmbujorează ca la fata mare, privită prea intens la șezătoare, fiindcă în asemenea momente individul este excitat parosistic de sentimentul plenar al libertății curat democratice de extracție original-băsesciană. Și explică el ca să înțeleagă tot neștiutorul de român, că orice rău, de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de complexe. Și le risipiseră prin toate orașele continentului. Homer se sprijinea de pereți. O răcoare plăcută îl întâmpină. Aerul era pur (condiționat), cu miros de zăpadă, de ozon, de flori de primăvară. Barbara veni spre el, zâmbitoare. Era încă îmbujorată de partida de tenis pe care o jucase... O suavă muzică electronică îi tulbură imaginea. Apoi se auzi un bizar țăcănit de ordinator în funcțiune și un glas metalic rosti: - Hai, vino mai aproape! Și, dinspre "altar", se aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
răcni domnul, scrie diece ca toate pământurile să-i fie luate și dăruite mănăstirii Galata!Iar ție, se întoarse spre postelnic, ție să ți se facă întăritură pe stăpânirea ta strămoșească! Să trăiești, Măria Ta! mulțumi, îngenunchiind, postelnicul, retrăgându-se îmbujorat spre capătul sălii. Cine-i la rând, logofete? Iaca un boier grec, Doamne! se hlizi Dumitrașcu. Și dacă-i grec, n-are nevoie de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu, Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în iarna de după moartea tatei, când am găsit-o la taraba ei dând foc la frunze într-un tomberon. Cu cizmele desfăcute și o broboadă peste părul care credeam că nu suportă nici un acoperământ, cu buzele vopsite corai și fața îmbujorată de focul peste care sta aplecată - nu mai știu cum depășisem totuși criza erotică, probabil întâlnirea cu ea era prea legată de bolirea lungă a tatei. Probabil ne și schimbăm deprinderile odată cu iarna. În camera pe care Zina mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din mătase foșnesc sub trupurile noastre. Sete de dragoste. O jumătate de zi nu am ieșit din dormitor. După amiază ne-am avântat pe pantele din apropiere, cu skiurile. După două ore, eram ca nou născuți. Nu se cunoștea oboseala. Îmbujorați la față, am așezat skiurile În garaj și am intrat În cabană, morți de foame. Am băut puțin whisky , am Încălzit ciorba de miel, sarmalele și friptura, pregătite și aduse cu noi, la cabană. Vinul roșu nu a lipsit de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o sune în zilele când era programată să vină la rufe? Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a răspuns că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru, stil portret, în care am văzut cu stupoare un bărbat periculos de chipeș, gen Renato Salvatore, pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
câte am izbutit să aflu din anumite surse pe care nu ți le pot dezvălui, știu că n-a părăsit singur Anglia. În cazul ăsta înseamnă că e într-adevăr genial în ascunderea urmelor. A întors capul și s-a îmbujorat puțin: — Ceea ce vreau să spun este că, dacă ți se vorbește despre el te rog să nu contrazici pe nimeni care-ți spune că a fugit cu cineva. — Bineînțeles că n-am s-o fac. A schimbat subiectul ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă niciodată n-o văzusem făcând o mișcare atât de rapidă - și se îmbujoră la față: — Ah, nu! — Vai, scumpa mea, te rog, nu mă refuza. N-aș putea suporta să-l las unde se află. N-aș putea să închid ochii toată noaptea, gândindu-mă la el. Dar n-am nimic împotrivă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e minunată!... Într-adevăr, era o minune cântecul, o minune Mihaela, o minune întîmplarea care mi-o aruncase în brațe, o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eu nu mai vorbesc cu tine. Și după ce făceau cafeaua și-și aprindeau câte o țigară, fiecare în alt colț al încăperii, privind ostentativ în altă parte, reluau discuțiile ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci, apărea a treia, îmbujorată de răcoarea dimineții, senină și pusă pe vorbă, și intervenea în discuția lor: Fetelor, nu știam cu ce să mă îmbrac dimineață. Am stat jumătate de oră să aleg ceva care să-mi placă, și până la urmă am pus și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spre cer trofeul speranței ucigașe, lacrimile nimicului, care, șerpuindu-i prin sânge, În inimă, deveneau lacrimile lui. Nu putea nici să plângă, nici să privească fețele mutilate de alcool care se aplecau asupra lui râzând și pupându-l pe obrajii Îmbujorați de rușine, pașaportul lui către finețea Întâlnirii cu fidelitatea minciunii. Intrase În tunelul oranj și cădea, se Învârtea și Îi venea să vomite, de pe frunte și din căușul vânăt al cearcănelor transpirația Îi curgea În pahar - , și-a zis. „Ionel
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
curte și se duse direct în cameră.Se așeză pe pat și se gândi la săruturile cu George. Tot corpul îi vibra a bucurie și fericire, îi venea să zburde prin casă. Se uită în oglindă. Toată fața îi era îmbujorată. Deodată se auzi glasul tatălui ei care venise din grajd, unde mulsese vaca: - Ai venit, Frusină? - Da, tată, răspunse, apărând în pragul casei. - Să vii la masă, am făcut mămăliguță cu brânză și smântână și dacă vrei și lapte, îl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
clasă aveau așa ceva. Deja avea acasă vreo câteva caiete pentru a le completa. Printre întrebări era și aceasta: "ce ai simțit când te-ai sărutat prima oară?" Frusina a coborât la bucătărie și s-a așezat la masă. Era încă îmbujorată la față și tăcută. Tatăl ei o întrebă: - S-a întâmplat ceva? - Nu, tată, am alergat un pic prin livadă, era așa de frumos! - Așa, singură? - Nu, am venit cu George, colegul meu de bancă. Gheorghe simți ceva în glasul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai mult timp, în vacanță când a întâlnit-o acasă, a întrebat-o în glumă: - Ce căutai la Unirea prin noiembrie se închiseseră căminele din Iași? După o scurtă ezitare fata i-a răspuns avocățește, fără să-l privească dar îmbujorându-se: - Nu am fost eu, probabil m-ai confundat! - Probabil! A răspuns el, indiferent și a lăsat cum a dorit ea; nu trebuia să-i dea lui socoteală. Oricum era cel mai scump hotel din Iași. Au făcut economii și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
atunci cînd era doar o puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie rămase iarăși uluită de surprinzătoarea lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea, cînd erau copii, Gildas și Loïc Kermeur fuseseră din punct de vedere fizic foarte diferiți. Cei patruzeci de ani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare. În detrimentul clienților casei, care obișnuiau să joace acolo cărți În zilele ploioase. Dar aceștia continuau totuși să vină. Și pe bună dreptate. Era singurul bistrou din port. Văzînd-o că se Îmbujorează, Christian Își aduse aminte că sora lui nu cultiva același gen de umor ca el. La drept vorbind, ea nu cultiva nici un fel de umor. Nu că ar fi fost lipsită de istețime, ci pentru că, pur și simplu, lua totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând pe rând cadourile; pesemne fiecare dintre ei i-a spus sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cel puțin fosta lui, devenită manechin și apoi neurochirurg, părea destul de așezată la casa ei. Dar tu? m-a întrebat el, cu ochii ațintiți asupra mea cu intensitate. Ești căsătorită? Ai copii? — Nu, nu încă - simțeam cum încep să mă îmbujorez - am fost destul de concentrată asupra carierei. — Te înțeleg. Randall m-a privit, din nou, într-un fel care m-a făcut să-mi simt genunchii de ceară. — Anul trecut am pus capăt unei relații de durată. Fosta mea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie se Îmbujoră la față. Degetele i se Încleștară pe tăblia mesei În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi. Cu pleoapele lăsate, nemișcat, parcă ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timp vom căuta ceva mai bun. Ceva mai bun avea să Însemne plasator cu posibilități de avansare la cinematograful „Municipal”. Un post care Îi permitea să o vadă pe Marta și seara, o dată pe săptămână, când, Însoțită de părinți, intra Îmbujorată de emoție la proiecția de la ora opt. Dacă o Întreba ce mai face, ea Îi răspundea „bine, mulțumesc”. Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
praz verde! O să vă povestesc vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți pe ușă, pa și pusi, Sally! — S-a făcut, promise Russ. Obrajii lui Sally se îmbujorară. Treaba asta și licărul mânios al ochilor ei o făcură să pară cu cel puțin zece ani mai tânără. — Vineri, pe 10 ianuarie, am primit un telefon la hotelul unde locuiam. Un tip ’cea că-i prieten de-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ați mai văzut și nici n-ați mai auzit de o moașă la fel de pricepută ca ea. Are mâinile lui Isis și iubește copiii la fel ca zeița, are o milă cerească față de mame și de copiii lor. Meryt, cu obrajii îmbujorați de căldura familiei ei, vorbea despre mine ca o negustoreasă la târg care-și vinde marfa. - Și este de asemenea oracol, dragii mei. Visele ei sunt puternice, iar de mâinia ei trebuie să te temi, căci am văzut-o spulberând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oameni importanți și, când am avut prilejul, i-am arătat directorului închisorii un respect ieșit din comun, ceea ce i-a atras atenția asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. Îmbujorându-se de plăcere de câte ori îl lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. „Hai și stai pe fotoliul din fața mea”, mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei acolo schimbase dintr-odată totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]