560 matches
-
viitoare despre Guy Domville? „O piesă de o raționalitate fină și o Înțelegere profundă a firii omenești.“ „O dramă de o inteligență și o elocvență poetică rară.“ „O capodoperă a construcției dramatice.“ Propria vanitate copilărească aproape Îl făcu să se Îmbujoreze, dar ce scriitor din lume putea afirma că nu Își făcuse niciodată asemenea visuri? Privirile Îi coborâră și mai mult pe coloană. „Teatrul Haymarket. O piesă nouă și originală inspirată din viața modernă, intitulată Soțul ideal, de Oscar Wilde.“ Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șase luni, când mi-a spus, În mare secret, că s-a angajat.“ Urma un pasaj lung pe 7 ianuarie 1891, care rezuma relatarea lui asupra premierei de la Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tenebrosul administrator, a dat să schimbe vorba: — Și ce mai zice pretenu Eliseo Requena? I-a dat răspuns, cu voce de crai bătrân, o huidumă jună și albinoasă: Am foarte multă treabă: Ricardito Își va Încheia romanu. Numitul a lămurit, Îmbujorându-se: — Trudesc ca robu, da Pumita zice că să nu dau bătaie. — Io aș pune caietele În saltar și n-aș umbla la iele vro nouă ani, a spus Pumita. — Nouă ani?, a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în el. Deci asta înseamnă să fii tânăr, m-am gândit. —Claire, povestește-mi despre serviciul tău, a zis Adam. Helen mi-a spus că ai o slujbă foarte importantă, că lucrezi pentru o fundație de caritate. Eu m-am îmbujorat din cauza interesului pe care mi-l arăta. Eram ca o floare care se deschide la soare. Am început să-i povestesc. Dar mai înainte să apuc să scot două cuvinte, Helen m-a întrerupt: —N-am spus că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rezolvasem problema de la departamentul somn. Am sărit din pat și atunci am simțit o înțepeneală vagă pe partea interioară a pulpelor. „Ce-i asta?“ m-am întrebat. După care mi-am adus aminte. „A, da, ăăăă, așa e.“ M-am îmbujorat când mi-am amintit ce făcusem cu o seară în urmă. „Adam. Sex. Dar nu pot să mă gândesc acum la asta.“ Pe bune! Să-l ia dracu’ pe James! Mi se refuza plăcerea de a o tândăli în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de haioasă și de minunată și de grozavă. Astea sunt câteva dintre motivele pentru care îmi place așa de tare să fiu cu tine. Faptul că ai un copil nu a avut nici un fel de relevanță. — Da? l-am întrebat, îmbujorându-mă și rușinându-mă ca o fetiță. Da, a râs el. Mi-ar fi plăcut de tine și dacă n-ai fi avut un copil. Adam a zâmbit. Era superb. Of, Doamne! Mă topeam. —Sincer, mi-a zis el. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu au demnitate. S-a Îndepărtat de mine. A terminat cu examinarea mea de sus până jos, s-a retras de lângă biroul meu și s-a Îndepărtat pur și simplu, În timp ce eu mă poticnisem În mijlocul frazei. Am simțit cum mă Îmbujorez din cauza unui amestec de confuzie, durere și umilință, iar faptul că simțeam cum Emily se holbează la mine nu-mi era de nici un folos. Mi-am ridicat fața stacojie spre Emily și mi-am dat seama că, Într-adevăr, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cazul, și a continuat: — Sper că ne vom reîntâlni curând. Reușisem de-acum să mă instalez pe banchetă fără să mă Împiedic sau să mă fac de baftă În vreun alt fel și mă străduiam din răsputeri să nu mă Îmbujorez, dar simțeam că e deja prea târziu. El a trântit ușa și a privit mașina Îndepărtându-se. Deja nu mi se mai părea câtuși de puțin straniu faptul că eu, care cu două luni În urmă nici nu văzusem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zâmbit și și‑a dat la o parte veșnica buclă de pe frunte. — Nu ar trebui să‑ți pun și eu aceeași Întrebare? Dat fiind că mă urmărești pretutindeni, trebuie să presupun că vrei să te culci cu mine. M‑am Îmbujorat și, ca o adevărată doamnă, am pufnit sonor. — Mda, cam așa ceva. De fapt, nu am venit În calitate de oaspete, sunt doar o bonă foarte bine Îmbrăcată. Miranda mi‑a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i Întinse două lui Helen. MÎncară Împreună, uitîndu-se la copiii și cîinii care alergau, așa cum o făcuseră cînd sosiseră acolo. Apoi se priviră În ochi. — Ți-a trecut? o Întrebă Julia cu unda aceea de răceală care persista. Helen se Îmbujoră ușor. — Da, Julia. Julia zîmbi. După ce termină de mîncat mărul, se Întinse la loc și luă cartea. Helen o urmărea cum citește. Ochii i se mișcau de la un cuvînt la altul, dar dincolo de asta, fața Îi era nemișcată, ermetică, netedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
politice. Un prieten Îi făcuse rost de „slujba de scrib“ pe care o făcea acum; se ținea de ea În speranța că o să apară ceva mai serios. Fusese Încurcat cu o fată o lună sau două, dar nu mersese - se-mbujoră spunîndu-i asta lui Duncan. Făcea parte din echipa care lucra la organizația de caritate pentru refugiați. Vorbea cu seriozitate, fluent, ca un comentator de radio. Accentul lui educat se simțea pregnant, iar de cîteva ori Duncan se trezi tresărind, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el, nu-i așa? La cel care a murit? Alec? Și apoi, cînd ea Își ridică privirea, el dădu aprobator din cap. Da. Vezi, știu tot despre el... Nu crezi că sînt ca el, bineînțeles? Ea nu răspunse. El se Îmbujoră de parcă ar fi fost furios. La asta te gîndești? Dacă asta e, atunci aș putea să-ți dau o listă de fete care te-ar lămuri În această privință! Vorbise cu multă seriozitate, dar după aceea probabil că sesizase gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost furios. La asta te gîndești? Dacă asta e, atunci aș putea să-ți dau o listă de fete care te-ar lămuri În această privință! Vorbise cu multă seriozitate, dar după aceea probabil că sesizase gravitatea propriei voci. Se Îmbujoră și mai tare, Își prefiră mîna prin păr și-și coborî capul. Gestul lui, nestudiat și puțin stîngaci, era cel mai emoționant din cîte făcuse. Pentru prima oară Își dădu seama ce Înfățișare plăcută avea, cît de delicat și pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbat, poate că au stat Împreună pe podeaua dormitorului, i-a dat jos chiloții, a intrat În ea și a Împins, a Împins... Brusc, ușa biroului domnului Archer se deschise, iar domnișoara Gibson apăru În carne și oase. Viv se Îmbujoră și-și plecă fruntea. Carne de porc, de vită, de miel, de pasăre, bătu ea. Hering, sardine, somon, creveți... Dar domnișoara Gibson, după ce-i surprinse privirea, o chemă la ea. — Domnișoară Pearce, zise ea. Avea În mînă un șablon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de-o fi una, de-o fi alta. — O să-mi pun capăt zilelor, zise el. — N-o să faci așa ceva! spuse Duncan holbîndu-se la el. — De ce nu? — Nu se poate. Nu-i cinstit. Ce... ce-o să zică maică-ta? Alec se Îmbujoră. — Ăsta-i norocul ei, ce să-i faci! N-ar fi trebuit să se mărite cu bădăranul de taică-meu. El, cel puțin, o să fie mulțumit. Vrea să mă vadă mort. Duncan nu asculta. Medita la cele spuse și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul hărților vechi, Încât a trebuit să mă dau bătută și să-l dăruiesc altcuiva. Chiar și-n somn, când fața fetei mele e Îmbujorată ca o piersicuță, tot poți distinge acea proeminență hotărâtă a bărbiei. Ultima evaluare de la școală suna așa: „Emily este o fetiță cu un acut simț al competiției și va trebui să Învețe să piardă mai elegant“. — Îți sună cunoscut, Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pantaloni albi evazați, care-i veneau ca turnați, iar Lara era într-o rochie scurtă, neagră, acoperită cu fermoare. Probabil că-n mintea ei revenise la modă mișcarea punk. Poate chiar așa și era. Lara era plictisită, dar Jolene era îmbujorată de emoție. —Michael Kors! decretă Jolene teatral în timp ce se apropia de masă. El! și urmă o pauză teatrală. Este! altă pauză. DUMNEZEU!!! Uitați-vă! I-ați văzut pantalonii șifonați din colecția de primăvară? Se învârti să ne arate noua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ochelari de protecție care se mișcau printre valuri. Poliția nu glumește cu chestia asta. — Au impresia că s-a comis o crimă. — Și nu-i așa? Charles...? — A fost o scenă de teatru nocturn, un spectacol pe apă ca să mai Îmbujoreze un pic afacerea cu restaurantul. Niște turiști din Orientul Mijlociu au jucat rol de clauni și pe fundal a evoluat un cor de franțuzoaice de gașcă. Cam violent, dar foarte distractiv. — Mă bucur s-aud asta, spuse Hennessy, ridicînd din sprîncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mine! Georgiana izbucnește în râs și aprobă din cap, ghidușă. Dăm buzna în clasă. Ne înhățăm canadienele și servietele și o zbu ghim pe ușă, anunțându-ne colegii că noi chiulim. Fugim pe scări chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada e prea pufoasă, nu se întărește în pumnii noștri calzi și se destramă iar în fulgi. Ne alergăm una pe alta prin zăpadă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de data asta, pentru că așa mi-ai promis, că vii la petrecere dacă ies cu tine în curte la zăpadă! Hai repede sus, să nu răcim, zău așa! Are dreptate. E încă iarnă. Vara mea e încă departe. Georgi e îmbujorată și de zăpadă, dar și de o stare de euforie care-i răz bate din glas. Și în mine plutește aceeași euforie, la urma urmei, de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când n-o să mă mai emoționeze nici măcar ideea că Eduard mi-a desenat portretul. Cred că o să-mi pun și diploma sub saltea.) Mi-aduc deodată aminte că peste câteva ore o să mă întâlnesc cu Eduard și simt că mă îmbujorez din nou. Nu știu cum au trecut orele; de-abia înainte de plecare arunc și eu o privire fugară spre diploma pe care am scos-o de sub pu pitru ca s o pun în servietă. Da, scrie Marin Carla. Poate că nu au
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stânjenită. Aș vrea să-mi desprind mâna din mâna lui, dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acest cadou din partea mea, sunteți întotdeauna foarte amabilă cu mine. Eu l-am purtat suficient și nu mă leagă nimic special de el, așa că vi-l dăruiesc din toată inima! Apoi plecase rapid, nemaiscultând împotrivirea bâlbâită a fetei, care se îmbujorase toată de emoție. își pusese seara un alt set de bijuterii, despre care îi spusese lui Ion că se potrivește mai bine cu toaleta pe care și-o alesese, și Ion zâmbise cu zâmbetul larg de țopârlan pe care ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la unison văzând-o pe sărbătorită atât de binedispusă. — Nu, nu mi-e frică! adeveri Clara, printre hohote de râs. Ce mai tura-vura! Nu pot să te refuz, Ionela! Ești un adevărat păpușar, faci ce vrei din oameni! Ionela se îmbujoră toată de plăcere. Dintr odată, chipul ei nu i se mai păru șters Clarei, ci aproape odios. Nu avea nici un dubiu că Ionela îl mâna de la spate pe Codrin Neacșu, că ea îi făurise imaginea de mare cuceritor. — Și ca să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]