664 matches
-
s-a speriat de glasul furios al mamei, scăpă marginea rochiței din mânuțe și toate ouăle, căzând, s-au spart în bună parte. Atunci mama, dându-și seama că a greșit, a luat fetița în brațe și a sărutat-o, îmbunând-o. Unde ești tu, beată mamă acum? Poate nu știi că fetița ta este pensionară de ani buni de zile! Când pisica noastră mieuna îndelung, probabil vrând să spună sau să ceară ceva, surioara mea, pe atunci tot o copiliță
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să se Întărească. Când femeia grasă termină pe o parte, Helga o Întoarse pe partea cealaltă. Tessie și cu mine stăteam pe scaunele noastre, ascultând cum ceara era Îndepărtată violent. ― Auleu! strigă femeia grasă. ― Hai că nu-i nimic, o Îmbună Helga. Sunt maestră. ― Uii! schelălăi una dintre fetele cu epilatul inghinal. Iar Helga, adoptând o postură feministă ciudată: ― Vede ce faceți pentru bărbații? Suferire. Nu merită. Acum Helga se apropie de mine. Mă apucă de bărbie și Îmi trase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a dat mai târziu pe frunte, gata, Pușiță, nu mai fi trist, n-ai făcut nimic, a trecut, a trecut, nimic despre plăcintele cu mere, despre pufarinele, mentosanele, dropsurile și siropul pe care mi le-a oferit, culmea!, ca să mă îmbuneze, nimic, absolut nimic despre acea după-amiază ploioasă. Nu, m-am hotărât: cel mai bine ar fi să vă povestesc despre Bogdan și cu asta, basta, fie ce-o fi, îmi trece sau nu-mi trece, gata, punct, pentru că deja simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nando să meargă Împreună la o fermă din apropierea orașului pentru a cumpăra câteva păsări, ceva ouă proaspete precum și o damigeană două de vin. Avea de gând să-i facă o surpriză plăcută Carlei, sperând ca În felul acesta s-o Îmbuneze, s-o facă să-i treacă supărarea. În ultimele două săptămâni nu reușise s-o vadă decât o singură dată, după miezul nopții când stătuse de vorbă cu ea mai mult adormită...! Tony Pavone se plimba prin biroul său destul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
relație extrem de fericită, voi doi, zise sergentul. Eu, unul, nu am obiceiul să-i spun nevestei mele că arată al dracului de înfiorător. — Probabil că nu ai o afurisită de nevastă înfiorătoare, zise Wilt, făcând o încercare de a-l îmbuna pe bărbat. — Ce am sau n-am eu în ceea ce e legat de nevastă-mea mă privește numai pe mine! E exterioară subiectului discuției noastre. — Norocoasa de ea! zise Wilt. Aș vrea din tot sufletul să fiu și eu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-s pătrate. Și satele sunt pline de buticuri Și de dughene care vând nimicuri; Se spune că, peste vreo zece ani, El va rămâne fără de țărani. Țăranii se strecoară printre zile Mai anevoie chiar decât prin ploaie, Dar inima se-mbună și se moaie, Că pot să-și spună oful pe mobile. Pe la țară bate vântul Prin cotețe și hambară; De când li s-a dat pământul, Tot țăranul stă să moară. Oare noi de ce-am murit, De-am umplut cu
La capitalismul rural by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84146_a_85471]
-
voie portarul să intre și ea nu știe că trebuie să scoată zece mii. Poate nici nu mai are vreun ban prin poșetă: am luat tot de-acasă, ca un apucat. Mă vede zdravăn, rezemat de gard în curte și se îmbunează. “Ai să scapi...” “Parcă mi-e foame, dar azi nu mai am voie să mănânc, să beau... mâine am program de clisme.” S-a-nnorat și burează. Târgoviște urcă iar cu genunchii pe masă și se uită pe geam spre
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a ajuns până n anturaju reginei... Da la nimica nu i-a folosit, că-n casă madam Ioaniu comanda : ea tăia, ea spân zura... Ea era generalu. Și el numa-n patru labe umbla, nu știa cum s-o mai îmbuneze, avusese ea un drăguț până să se mărite, da asta nu știa bietu bărba-su ! La ei era casa deschisă, care voia să vie venea, venea și drăguțu ei, toate i le-a cam spus madam Cristide. Da ș-asta, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ale urșilor ce par a complota cu copiii. Singurul care nu dă vreo satisfacție micuților veniți să se distreze e un porc mistreț. Doarme tot timpul. Copiii vin o dată, îl văd, apoi îl ocolesc. La culcare, Mihai încearcă s-o îmbuneze pe Ana, să afle ce s-a întîmplat. Zadarnic! Mîine, cînd vii, te-așezi la rînd la carne! hotărăște Ana. Dar... încearcă Mihai să spună că ar vrea să se apuce de scris. Nu mă interesează! îi retează vorba Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zeamă de soia și carne de nutrii sau cine știe ce rahaturi!... Toți bărbații se duc, umblă, se descurcă... Eu nu pot hrăni copiii cu hîrtiile pe care le scrii! Seara, cînd Mihai vine acasă cu cumpărăturile făcute, Ana s-a mai îmbunat. Ne-a întîmpinat George, povestește ea. Tamara a venit imediat însoțită de musafiri. Era cu chef. M-a prezentat pe un ton ironic: "Doamna Ana. Pe soțul ei nu-l cheamă Manole, ci Mihai. Mihai Vlădeanu". Apoi, cînd l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
darea îndărăt a făgăduitelor două orașe maritime care, precum se-ngrijea, le-ar fi servit romîno-bulgarilor ca puncte de razim pentru incursiuni în împărăția romeică și ar fi devenit în mînile lor un primejdios mijloc de agresiuue. Pentru a-și îmbuna șovăirea și pregetul, se servi de fel de fel de pretexte, mai mult ori mai puțin de crezut. Ba locuitorii acestor orașe se împotrivesc hotărâtor de a fi încorporați cu regatul româno-bulgar de vreme ce totdeauna a făcut parte din Romania și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eu am fost toată săptămâna bolnavă de îngrijorare din cauză că trebuie să scriu un articol despre lecția de salsa, spuse Ashling. M-a ținut trează noaptea, la propriu. Tu nu trebuie să ai astfel de griji, încheie Ashling încercând să o îmbuneze. Și, peste toate, îl ai pe Dylan. E, hai, căsătoria nu e ceea ce pare. Ashling nu era convinsă. Știu că trebuie să spui asta. E o regulă, am văzut-o în acțiune. Femeile căsătorite pur și simplu nu au voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea. Păi, da, recunoscu Jack. Am văzut-o într-o parcare pe strada Drury. Îți transmite toate cele bune. Ce mai face? — Se căsătorește. Speranța moare ultima. —Cu tine? întrebă Lulu emoționată. Nu. —Curva! — A, nu, încercă Jack să o îmbuneze. Pe moment, nu fusese cea mai bună veste pe care o putea primi, dar nici cea mai proastă. — A avut dreptate să nu se mărite cu mine. Ne îndepărtaserăm. Ea nu a făcut decât să își dea seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Zău, n-am avut nici un fel de relații cu ea în legătură cu polițele, pe cuvântul meu de onoare!... Dar ce-i cu dumneavoastră, leșinați? — O nu, nu, vă asigur că nu... XItc "XI" De-abia în a treia zi Epancinii se îmbunară cu totul. Deși prințul se învinuia de multe, după cum îi era obiceiul, și era sincer când se aștepta să fie pedepsit, avu totuși la început deplina convingere interioară că Lizaveta Prokofievna nu s-a putut supăra la modul serios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o deschidem în prealabil! șopti acesta cu un aer înduioșat și confidențial. Prințul sări în picioare atât de înfuriat, încât Lebedev o luă la fugă; dar, ajungând la ușă, se opri așteptând să vadă dacă nu cumva prințul s-a îmbunat. — Eh, Lebedev! E posibil ca un om să ajungă în halul de josnică decădere în care te-ai prăbușit dumneata? strigă prințul cu amărăciune. Lebedev se lumină la față. — Sunt josnic, josnic! se văicări el, apropiindu-se imediat, lăcrimând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea vina pe alții pentru suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-a supărat foarte rău. — Țelina-i foarte sănătoasă, rostește încurajator. Tot nu l-a îmbunat pe bătrân. Mai face o încercare: — Este ușor de digerat, nu încetinește inteligența și nici nu stârnește pofta de pâine. Surâde ușor. Unde mai pui că e bună și pentru potență, deși probabil că nu-i prea mai folosește. Instantaneu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să o scoți în public, la ceremonie. — Ei, asta-i! face Occia. E sătulă de sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își adăpostește cu mâinile organele genitale: Și nu e pula, simbolul lui, agățată sub carul celor cinstiți cu triumfuri? — Așa e, aprobă mai multe voci. — Îi apără de invidie, ca un medic. Ba i-o pune Fortunei, s-o mai îmbuneze, curva naibii, că ea e adevăratul călău al gloriei. Rufus își continuă în tăcere rondul. Se oprește în dreptul unui alt gladiator: — Tu nu ți-ai revenit încă de tot după rana primită săptă mâna trecută, îi spune, așa că pune-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pater familias - față de familia ta. — Da’ chiar mă doare, se vaită băiatul. Și apoi, asta e treaba preoților. — La noi cultul nu se află în mâinile clerului, răspunde calm bărbatul. Își petrece din nou brațul pe după umărul lui ca să-l îmbuneze și-l trage la pieptul lui: — Obligația de a aduce cinstire zeilor este încredințată tuturor cetățenilor, de la simplul particular până la înalții magistrați, și poporului în ansamblul său. Copiii cei mari îl privesc neîncrezători, dar nu spun nimic. Ca să le abată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână o carafă cu apă și în cealaltă un lighean. — Spală-te pe mâini, i se adresează stăpânului, să poți îmbuna geniile strămoșilor tăi. Înclină cana: — Fie ca energia lor prezentă, dar invizibilă să ne protejeze pe noi toți! Germanicus lasă firișorul de apă să i se prelingă pe degete. Apoi se usucă fâlfâind cu mâinile prin aer. Acum e curat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și a viitorului. Și totuși superstiția provine tot din religie, cugetă Herodes. Deși de multe ori nu-i mai poți găsi urma... Antonia se scutură ofensată: — Vorbiți așa pentru că voi, bărbații, n-ați trecut niciodată prin chinurile facerii. Germanicus o îmbunează cu un sărut. Își pleacă apoi capul pentru ca și ea să-și pună buzele pe fruntea lui. Se întoarce să se uite după copii: — La lecții, le poruncește scurt. Nu-i luăm și pe ei la sacrificiu? întreabă surprinsă Agrip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de tânăr. Bătrânul senator por nește mai departe îmbufnat. Și-a dat seama că toți magistrații Cetății sunt adunați la Ara Pacis. Tiberius îl ajunge din urmă și-l apucă de braț: — Uită-te la Roma noastră! șoptește ca să-l îmbuneze. Silvanus se înmoaie: — Regina Universului! murmură cu un surâs. — Pe Hercules! exclamă dintr-odată Velleius Paterculus. Nero întoarce mirat ochii spre el. Tânărul arată în jos către Câmpul lui Marte: — E plin ochi de lume până la Aqua Virgo! — Depășesc chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fuste! Între timp, prietena mea, o persoană deosebit de credincioasă a lăsat micile danii Maicii Starețe. De sus, din pridvor, preotul ni s-a adresat pe un ton indulgent-disprețuitor: - De unde veniți? - Tocmai de la București, i-am răspuns eu, sperând că îl îmbunez că venim de departe. În acea clipă parcă a auzit o blasfemie: - Aha, de la București! Așa vă lasă pe voi astea să intrați acolo la mănăstiri? Nu aveți pic de rușine, ia ieșiți imediat afară! Acuma, pe loc, până mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
poată fi oprit din ciocabocănit și tănțuit cine știe câtă vreme - poate ani, dacă nu cumva până la sfârșitul lumii, ceea ce, pentru mine, atunci, Însemna cam multicel. Ca ucenic ajutor de (și) butnar, știam că Moș Iacob n-ar fi avut nevoie să Îmbuneze astfel polobocul, l-ar fi putut cercui pe dată. Da, dar Moș Iacob era Moș Iacob. Butoiul acela n-avea mare importanță; important era, nici măcar tanțul ci, pe de-o parte tănțuitorul; pe de alta, cred și acum că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]