1,072 matches
-
Laur, și Andrei Îmi făcea semn cu degetul la buze, ssssst, tânjea și ăsta după liniște, ca pentru muții și surzii la care ne adusese ca să ne scoată de unde chiar el ne băgase, dar spre deosebire de mine se vedea senin și Împăcat și dispus să ne cânte-n strună până mâine dimineață. — Nu se compară Steluța cu Leontina. Steluța nu aude și nu vorbește deloc. Poți să tragi cu tunu’ lângă ea, da’ dac-o vezi cum e și cum se mișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții stau la soare și la umbră În pula goală, În timp ce el muncește din greu. Unde ți-ai găsit să dormi, vere? - Stau aicea deocamdată. Azi dimineață am sosit. - Vino la Zlate. Se ridică și-și scutură tricoul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fost acceptarea necondiționată a suferinței. Despre acest lucru mărturisește Dan Lucinescu în filmul „Lupta și Jertfa lui Dan Lucinescu”, arătând că acceptarea necondiționată a suferinței a fost elementul principal care l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul concentraționar. Mai mult decât atât, domnul Virgil Totoescu consideră că probabil închisoarea a fost cea care l-a păzit de o eventuală cădere sufletească și de o trăire duhovnicească mult inferioară celei din temniță, pe care ar fi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
m-am priceput și eu (pe atunci nu aveam vocație de pedagog), dar din păcate nu au avut nici un impact. Mi-a respectat punctul de vedere, nu fără păreri de rău, pe care i le-am citit pe chipul oarecum Împăcat și admirativ că preopinentul are curajul de a gândi și altfel. Cu el am văzut pentru prima dată marea și muntele; de la el am deprins dorul rectitudinii morale și am Învățat să mă opun falsității și nevolniciilor de tot felul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
peticită de un hoge tătar și la căpătâiul lui s-a rugat un preot ortodox pravoslavnic din Banat. Profesiunea de credință a fost rostită cu voce tare, pe patul de moarte de Vladimir Ghika, omul lui Dumnezeu: „Mor cu conștiința împăcată că am făcut tot ce am putut, deși nu întotdeauna tot ce a trebuit, pentru adevărata Biserică a lui Cristos, într-o perioadă tristă pentru țara mea și pentru întreaga lume civilizată”. II. Misiunea „Nici un noroi nu poate acoperi strălucirea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de la subsolul clădirii, cu mobile vetuste și, mi se pare, desperecheate, cu cărți vechi și noi; aproape totdeauna cabinetul era împărțit cu un coleg, tovarăș de meserie. Ușa era deschisă. Oricine intra, fără nici o formalitate, oricine ajungea acolo se simțea împăcat și liniștit. Cred că dacă H. Sellye ar fi avut acest cabinet nu ar fi inventat vorba modernă stres. Longeviv, nu doar prin numărul anilor, ci prin ceea ce a făcut în acești mulși ani de profesie, prof. Năstase a elaborat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
notă specială. * „La 4 februarie 1945 a adormit în Domnul... mult veneratul și iubitul senior, părintele profesor onorariu dr. Vasile Tarnovschi. Departe de căminul cald al bătrâneților sale, în dureroasă și amară pribegie, a închis ochii în București senin și împăcat cu sine, ca unul care și-a împlinit cu prisosință datoria vieții sale pământești.” - scrie pr. dr. Vl.Prelipcean în Candela, anul LVI, 1946. S-a născut la 16 decembrie 1859 în comuna Mihoveni, județul Suceava, coborâtor din alese familii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ciclu, compus doar din șase piese, purcede din aceeași angoasă în fața morții. Așteptarea exasperată până la revoltă din poemul În umbra nimicului este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta, oarecum fatalist împăcată, ca în Eterna chilie și Stih adormitor, aceasta repede înlocuită însă de tabloul întâlnirii cu „Îngerul morții”, terifiantul mesager al incomunicabilei taine supreme. Exigențele ideologice ale regimului comunist au făcut ca în volumul din 1974 să fie eliminate o serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
un anumit număr de tratamente Reiki), aceasta ar putea avea un efect extraordinar de vindecare, În sensul că i-ar permite să-și Încheie existența pămînteană Într-o stare de liniște și mulțumire, eliberat de durere, și să treacă dincolo Împăcat. Trebuie să fim Întotdeauna conștienți de drepturile și de autonomia fiecărei persoane. Fiecare individ are dreptul să-și caute - sau să refuze - șansa de a se vindeca. Ce simte oricine altcineva În legătură cu o anumită situație este irelevant. Dacă o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
cetățenii de limbă română ai Ungariei. S-a dorit să se credibilizeze afirmația că românii erau recunoscuți ca egali ai populației majoritare. Bazându-se pe politica de guvernare, cercurile responsabile de aprovizionarea comunală, de pildă, au putut declara, cu conștiința împăcată, că, "în aprovizionarea populației române, nu s-au făcut niciodată deosebiri, ba mai mult, s-a încercat deservirea ei la un mod corespunzător, pentru ca aceștia să poată profita de pe urma faptului că erau, și ei, cetățeni ai patriei ungare"129. Guvernarea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele ei și-i căzu în cap. Julius Zimberlan muri împăcat: el n-apucă să mai sufere, acum ceilalți trebuiau să sufere pentru el! Suferi ca Julius Zimberlan!" spun vandanii în derâdere la adresa vündünilor. O fi fost așa? 64. Istoricii n-au mai avut ce să comenteze Trecutul poate că nici
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cred că eram niște copii, într-o zi eram împreună, în ziua următoare nu mai eram. Obișnuiam să ne scriem (râde). Nici el nu era membru în mișcarea de tineret, eram opuși, lui îi plăcea la discotecă. Ca să fie toată lumea împăcată, uneori venea cu mine la întâlnirile de tineret, iar alteori mergeam eu cu el la discotecă - ceea ce nu-mi plăcea deloc. Dar era important pentru el. Asta a fost cu prietenul meu. I: Cât timp ați fost prieteni? S: Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
fel ca și "ascetul" eminescian, este, în general, "romantic" (diferit față de ascetul creștin!); vom reveni asupra lui într-un capitol ulterior, dedicat Pesimismului [316] Bhagavad-gītă, XVIII, 54: Brahmabhūtah prasannătmă na çocati na kănksati...: ad litteram "devenit Brahman, cu sufletul împăcat, nici durerea, nici dorința nu cunoaște". [317] Bhagavad-gītă, XVIII, 49-56. Aici se află rădăcinile conceptului de "Supraom", asupra căruia se va reveni. [318] Cf. DEMETRIO MARIN, Varia Grammaticalia, extr. "Annali Fac. di Magistero Univ. Bari", II, 1961, Bari, Cressati, p.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și să se primească unii pe alții, considerându-se între ei „cei mai mici”, pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Reconcilierea cu fratele este importantă, pentru că nimeni nu își poate prezenta darul său la altar, dacă nu este mai întâi împăcat cu cel de lângă el (cf. Mt 5,24). Prin aceasta, Matei dorește să denunțe în Biserica primară neînțelegerile și marginalizarea creștinilor fragili și nesiguri (cf. Mt 18,10), afirmând că, tocmai datorită slăbiciunii lor, ei ar fi trebuit să fie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de furtună. Veștile despre principele Taxis sunt din nou mai puțin bune, febră și tulburări cardiace. Ora 6½ dejunat en famille. Papa este foarte agitat, nu vorbește aproape deloc, doar se lovește cu brațul. Expresia feței îi este liniștită și împăcată. A mai fost chemat un medic de la Erlangen. Acesta crede că simptomele datorate creierului nu pot fi cauza unui sfârșit apropiat. Seara whist cu Philipp, Fritz și Wilhelm. Duminică, 19/31 mai Vreme întunecată. Noaptea a fost neliniștit, a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
nu se poate, acolo este aleea pe care o folosesc mașinile oficiale”. Mă uit la ea cu mai multă atenție, are niște ochi albaștri, mari, limpezi. Dar mai mult decât atât, din ei izvorăște o lumină specială, privire de om împăcat cu sine, în armonie cu divinitatea. Am mai întâlnit exact același timp de privire la fostul oțelar din Iași, cel care zăcuse în comă profundă și căruia Sfânta Parascheva i-a spus „tu nu ai să mergi astăzi acolo”, spre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
râzând pelerina Ana. Apoi laudă sociabilitatea pelerinului de autocar, prieteniile care se leagă în timpul transportului, obiectivele vizitate, religioase sau nu. O întreb ce înseamnă pentru ea un pelerinaj reușit. Răspunde : „Păi este un pelerinaj din care te întorci cu inima împăcată, cu sufletul liniștit. Un pelerinaj bun este acela în care participanții sunt cazați corect peste noapte, nu în lux, dar nici cu șoareci sau gândaci, și nici nu sunt lăsați să înnopteze la voia întâmplării în autocar”. O ascult vorbind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înalt, cu o barbă neagră frumos tunsă și aranjată, căciulă de astrahan, fular de lână neagră, în fine, un adevărat „preot de țară” iubit, stimat, cu responsabilitate. Ultimul bărbat din grup care coboară închide ușa microbuzului, cu zgomot, sub privirile împăcate ale șoferului rămas să moțăie în cabină, la căldură, spunând cu o voce înaltă, în care mi s-a părut că este și o urmă de ironie : „Înainte, cu taica, părințele !”. Grupul urcă încet și ordonat șirul de trepte turnate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ferm părerea și să tragă la răspundere pe cei ce încalcă drepturile omului. Dacă vor pierde pozițiile și avantajele, nu vor muri de foame, ci vor duce aceeași viață ca cea mai mare parte a populației, dar vor avea conștiința împăcată că și-au făcut datoria. Ce ați spune, domnule Ceaușescu, dacă unii, să nu zicem toți dintre membrii de partid, vor ridica obiecțiuni împotriva politicii dvs., care a ruinat țara, criticând constructiv? Cum ați reacționa, domnule Ceaușescu, dacă o bună
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o parte episodul detenției în șarașka (un accident în biografia sa de slujitor al regimului), el are parte de glorie, de bunăstare (apartament superb, salariu mare, Pobeda la dispoziție), de familie (soție iubitoare și două fetițe), dar nu are conștiința împăcată, nu are liniște sufletească, ceea ce înseamnă că nu are, de fapt, libertate. Însă el nu face nimic pentru a ieși din asta, nu are forța de a renunța la viața îndestulată pe care i-o asigură poziția lui în cadrul aparatului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cerului. Și a plouat pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți" (7: 11-12). Când apele s-au retras, arca s-a oprit pe muntele Ararat. Noe a ieșit și a adus jertfă. Iahve "a mirosit mireasmă bună" și, împăcat, a promis să nu mai blesteme niciodată pământul "pentru faptele omului" (8: 21). El a încheiat un legământ cu Noe și cu urmașii lui și semnul acestui legământ a fost curcubeul (9: 13). Povestirea biblică prezintă un anumit număr de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zilele în care-mi scriai tu, eram la București. Două zile. "Divina..." a ieșit în sfîrșit! Mă bucur că ți-o pot trimite! Am așteptat-o prea mult, de aceea nu știu să mă bucur de ea! Dar sînt liniștit, împăcat. M-am eliberat de un plîns! Era atît de important! Acum, știu, după ce am consimțit să mă expun, oricine mă poate huli! Absolut nimeni, însă, nu mi-ar putea contesta vocația. Dar astea sînt deja lucruri care nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dar îmi place! Tot ceea ce e oarecum nou și nesfîrșit îmi place. Îmi place pînă ce mă satur și de aceasta. Nu știu dacă ne vom găsi vreodată mulțumiți în ceva. Eu, acum, de cînd cu cartea, mă simt mai împăcat. Da, o carte poate salva un om, măcar pe autorul ei. Nu m-am raportat niciodată la proști, dar cartea mă ferește acum de aroganța filistinilor de pe aici. Am observat că și la P. Neamț ipocrizia politicoșilor era garnisită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nostru, un câine mare, negru, frumos. Țin la el ca la o rudă, ca la un prieten foarte bun și sunt mândru de el. Cred că e mai deștept decât majoritatea oamenilor pe care-i cunosc. Oricum - mai înțelept, mai împăcat, mai liniștit. Nero stă ceasuri întregi nemișcat, ca un sfinx, în pragul casei și se uită atent într-un punct îndepărtat, numai de el știut. Sunt sigur că atunci el se gândește la ceva anume și deslușește răspunsul la tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]