7,098 matches
-
în oglindă, unii râd fățarnic, alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239 Ciclul Anima & Animus ......................................... 249 Copiii și Îngerul morții ................................................... 251 "Small Talk" cu îngerul meu ....................................... 255 Ultima dilemă a Visătorului visat ............................... 259 Împărăția veșmintelor albe .......................................... 263 Considerații generate de sublimarea fericirii ............ 278 Praznicul sentimentelor (Epilog) ......................... 281 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând un ciob albastru dosit În buzunăraș admira soarele din Înaltul amiezii până ce zumzetul albinuțelor harnice, mirosul florilor și plutirea celor doi trei norișori Îl adormeau, trimițându-l n Împărăția viselor de unde nu-l putea trezi oarece mică insectă pământeană ce se oprea mirată de rozul obrăjorilor grăsulii și total neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă ghiftuiești cu iluzii, dacă în mine Carul Mare a rămas fără spițe, dacă inima i-a fost ruptă, dacă Steaua Nordului se rostogolește prin sânge. Fiul cărui cer pot fi? "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor." Destulă amăgire, Dumnezeule, destulă! Păstrează-ți dreptatea și nedreptatea și împărăția ta deopotrivă! Nu o să mă vezi cerșind la porțile tale, indiferent câtă prigoană vei trimite spre mine. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spițe, dacă inima i-a fost ruptă, dacă Steaua Nordului se rostogolește prin sânge. Fiul cărui cer pot fi? "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor." Destulă amăgire, Dumnezeule, destulă! Păstrează-ți dreptatea și nedreptatea și împărăția ta deopotrivă! Nu o să mă vezi cerșind la porțile tale, indiferent câtă prigoană vei trimite spre mine. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără îndoială, legile Spartei, unde banul este interzis, cele care stau la baza principiilor celor mai multe state ecleziastice; cu deosebirea că prelații își rezervă folosirea bunurilor de care supușii sînt privați. Ei spun: Ferice de săraci, căci a lor va fi împărăția cerurilor. Și cum doresc ea toată lumea să fie salvată, au grijă să-i facă pe toți săraci. Nimic n-ar trebui să fie mai edificatoare ca istoria șefilor bisericii și a vicarilor lui lisus Christos. Lumea spune că aici se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-a pus pe așteptat. Părinții și surorile ei mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar ea vedea de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit, la Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din nordul Ardealului, sub Împărăția austro-ungară, cîtă răbdare, cîtă speranță și cîtă neliniște Încăpeau În inima unei neveste de șaptesprezece ani al cărei bărbat pornise spre soare-apune, spre un nume de țară ce făgăduia mîn tuirea de sărăcie. Mai ușor Însă de imaginat drumul Pomea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu-l Întîlnisem totuși pe lista celor 151 de Ruba americani. Drept care Îi voi căuta de acum Înainte pe omonimi și prin insula Sfîntului Patrick. Rivulus Dominarum Pentru aproape toți oamenii, copilăria e asimilabilă paradisului. Pentru toți, paradisul e o Împărăție a luminii. Pentru mine, copilăria e Însăși lumina, iar Zoli și cărțile tatălui său, Învățătoarea noastră și perla de cerneală, Vilmoș, Caița și Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se răscumpăra și a deveni proprietar liber pe o bucată de pămînt generoasă, departe, În est, dar În același stat, căci pe atunci Suabia făcea parte din posesiunile Coroanei Vieneze. Candidații la viață slobodă și nedijmuită În cealaltă margine a Împărăției se Îmbarcau pe cheltuiala lor pe niște vase de lemn rudimentare - făurite parcă-n răspărul navigației, aproape cubice -, botezate de cei ce le vedeau legă nîndu se și plutind În jos pe Dunăre „lădoaiele din Ulm“, după numele portului de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă ar fi mort, familia ar fi căpătat carte cu pecete roșie și chenar negru de la Împărăție. Poate-i prins, poate-i fugit În Regatul României asemenea altor bărbați tineri. Se teme să scrie de acolo ca să nu le facă lor vreun rău. La mai bine de doi ani de la sosirea ei la Chicago, Floare a primit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcut baga jele și s-a Îmbarcat pe un vas de pe marele lac din nordul ora șului Chicago. A schimbat de mai multe ori vaporul spre Europa și s-a regăsit la Fiume. Pe la hanurile cunoscute a aflat de destrămarea Împărățiilor și de noile stăpîniri. Au sfătuit-o să ia peste munte drumul Zagrebului, iar de acolo, prin Novi Sad și Kikinda, să intre În Banatul românesc pe la noua graniță. CÎnd a ajuns acasă, pe la Începutul verii, bărbatul tot nu și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de prietenoși cu dînsul. Îi puneau Întrebări ciudate despre zăpadă și despre jivine necunoscute ori despre unele pe care chiar ei i le arătaseră pentru Întîia oară. Nu știa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cercului Polar. Floare mai avea la socoteală față de bărbatu-său două traversări ale oceanului și cinci ani de Americă, iar el față de ea, un an de militărie, patru luni de război și șapte ani de Siberie. Trăiseră spulberarea a două Împărății și Întregirea unui regat. Trecuseră peste ei cinci stăpîniri lumești. Le supraviețuiseră. Aveau să Îndure Încă două. Se bătuseră cu toată puterea și cutezanța tinereții ca să se elibereze de sărăcie și să ajungă stăpîni pe soarta lor și pe a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
insistând asupra diferențelor pline de tâlc ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune 4: și a fost așa: puțin timp șse subînțelege chronoiț după aceea, el a început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece șerauț cu el, și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de slăbiciuni: Maria, cea numită magdaleana, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeie a lui Chouza, epitrop al lui Irod, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei șMagdalenaț: Preafericită Maria, tu, cea pe care te voi face desăvârșită șinițiindu-teț în toate tainele locuitorilor de Sus, vorbește cu îndrăzneală, tu, a cărei inimă se îndreaptă spre Împărăția cerurilor mai mult decât frații tăi”. Din cele o sută cincisprezece întrebări pe care ucenicii I le adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma cu o întrebare: „Cu ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adică a celui care-L va preda pe Isus întru moarte, sugerează adevăratul sens al Cinei de Taină. Accentul nu trebuie pus pe curățenia interioară sau exterioară (acestea sunt conexe), ci pe calitatea însăși a Cuminecării, interpretabilă ca actualizare a Împărăției mesianice. Chiar dacă unul va trăda („Cine? Oare eu?”), Împărăția se află prezentă aici și acum, ca împărtășire din trupul și sângele Domnului. Orice s-ar întâmpla, ea dă sens și orientare vieții noastre. Iuda nu maculează Cina, actualizare și prefigurare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întru moarte, sugerează adevăratul sens al Cinei de Taină. Accentul nu trebuie pus pe curățenia interioară sau exterioară (acestea sunt conexe), ci pe calitatea însăși a Cuminecării, interpretabilă ca actualizare a Împărăției mesianice. Chiar dacă unul va trăda („Cine? Oare eu?”), Împărăția se află prezentă aici și acum, ca împărtășire din trupul și sângele Domnului. Orice s-ar întâmpla, ea dă sens și orientare vieții noastre. Iuda nu maculează Cina, actualizare și prefigurare în același timp a Împărăției lui Dumnezeu, pentru simplul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trăda („Cine? Oare eu?”), Împărăția se află prezentă aici și acum, ca împărtășire din trupul și sângele Domnului. Orice s-ar întâmpla, ea dă sens și orientare vieții noastre. Iuda nu maculează Cina, actualizare și prefigurare în același timp a Împărăției lui Dumnezeu, pentru simplul motiv că ea nu poate fi nicicum maculată. Iuda se întinează pe sine însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici în fața mântuirii după ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
simplul motiv că ea nu poate fi nicicum maculată. Iuda se întinează pe sine însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici în fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem în felul acesta la a doua interogație: motivul pentru care a hotărât să-L predea Sinedriului pe Isus. Nu vom ști niciodată sigur ce s-a petrecut în sufletul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vede pe sine însuși persecutat și lapidat de „cei doisprezece apostoli”. Apoi vede o casă cu acoperiș de verdeață, înconjurată de „lume bună”. Dar lui nu i se permite să intre. Isus îi explică: steaua l-a înșelat arătându-i Împărăția veșnică, locuită numai de sfinți, de gnosticii împliniți. Iuda, ca toate ființele din eonul sublunar, nu va avea niciodată acces în casa contemplată. El va trebui să se mulțumească, spune Isus, cu rolul de al treisprezecelea eon, căpetenie a lumii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate împotriva unei populații străine și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]