824 matches
-
complimentul primit. După câteva minute, în cameră își făcu apariția Mel Cooper, cu fața pătată, la fel ca Sachs. Ținea în mână un sac de plastic. - Acestea sunt toate probele găsite în Mazda. Sacul conținea patru pagini, o singură coală împăturită în două, din ziarul „New York Times”. Se vedea că nu Sachs investigase locul crimei; probele ude trebuie depozitate în mape de hârtie sau textile, nu în plastic, pentru că acesta favorizează apariția mucegaiului, iar acesta din urmă poate distruge conținutul hârtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva portrete de familie și, cel mai proeminent, un tablou în acuarelă în care era reprezentat orașul New York, pictat de un copil (semnătura din colțul tabloului era „Chrissy”ă. O masă de duzină era așezată lângă ușă, piciorul ei fiind împăturit cu hârtie de culoare galbenă. Un singur schi, cu legătura ruptă, stătea părăsit într-un colț. Tapetul de pe pereți era vechi și pătat. Malerick porni cu băgare de seamă pe coridor, ghidându-se după sunetul televizorului care se auzea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care Sachs și ceilalți se întorseseră, atrași de Rhyme către panou, Kara se eliberase din cătușe, aranjase în grabă silueta pentru a semăna cu ea și se strecurase tiptil pe ușă afară pentru a face rapid în hol schimbarea. Acum împăturea dispozitivul, care se comprimă într-un pachețel de mărimea unei pernuțe; îl avusese ascuns sub haină când venise. La o examinare mai atentă, adevărul ar fi ieșit la suprafață, dar aflat în urmă, în fața unui public nebănuitor, indus în eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca toată mâncarea. Zaharia i-a arătat lui Nică cum să împăturească hârtiile, cum să le ungă cu seu de lumânare topit lângă foc, iar Nică i-a pus încet poștele la tălpi lui Oșlobanu și Zaharia a venit cu chibritul și le-a aprins. După cum bine observați, clientul meu, domnule procuror
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu sticla plină și cu paharele și, peste câteva clipe, însăși preoteasa, strălucitoare de nerăbdare. ― Uite, căprioară, prietenul nostru și-a ales mireasă pe Ilona! strigă preotul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își potrivi cămașa în spate și-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și le pun într-un colț, parcă aș fi la un control medical, iar în clipa în care el intră, întreb, de ce ai ieșit, și el îmi spune, nu îmi place să văd cum se deschide un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
călătorii, apoi începe să își împacheteze hainele în felul acela ciudat al lui, întotdeauna mă săturam să îl văd cum se chinuie și în cele din urmă îl ajutam, chiar și acum mă apropii de pat și încep să le împăturesc, o bluză și încă una, el mă privește uimit, se simțea mai bine când urlam și înjuram. Unde mergi, îl întreb, iar el spune, încă nu știu, întâi voi face o călătorie în sud, după aceea, voi vedea, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ține haina aceea albastră, o căciulă din lână și șosete groase, eu nu spun nimic, înțelesesem deodată, cu cât mai multe cuvinte voi rosti eu, cu atât mai puține va spune el, îl văd luând o plasă de după frigider și împăturindu-și lucrurile, este ciudat faptul că își amintește unde sunt pungile, chiar și robinetul îl găsește cu ușurință, își toarnă un pahar cu apă și se așază lângă mine. Nu este ceea ce crezi, spune el, nu o iubesc așa cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vas de porțelan cu care trebuie să umbli foarte atent. Unii bărbați probabil ar fi tentați s-o protejeze, alții poate s-o sfărîme În bucățele. Oare soțul ei din ce categorie făcea parte? — Poftim ziarul. Era un buletin sportiv Împăturit o dată orizontal și apoi În patru pliuri verticale. Se observa clar pe el o pată veche, dar nu de dimensiunea unei cutii de chibrituri. Mi-au sărit În ochi niște litere roșii: Sabia mîniei Îl zdrobește pe asasin. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a luat o foiță de hârtie, și a scris câteva hieroglife pe ea. Spune: „Dă-i asta tatălui tău și spune-i să vină la concert. Vom găsi pe undeva un scaun rabatabil pentru el.” Așa că am luat hârtia, am împăturit-o și am pus-o în buzunar. În acea seară tata și cu mine stăteam unul în fața celuilalt la masă. În timp ce mâncam, ușa magazinului s-a deschis și tata s-a ridicat pentru a servi clientul. Îi spun: „Tată, o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală a graniței, deci pedeapsa era mai meritată decât de unii dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune alături ziarul pe care îl citea când simte că Dora intră în cameră și deîndată începe să spună cu o voce molcomă de parcă ar cânta o melopee. Acum, când îți povestesc întâmplări de atunci, și o fac pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neliniștești. Privea cu lăcomie în jur. Nu voia să-i scape nimic. Crezuse că va fi aproape singură dar pe plajă erau mulți oameni. Își întinse cearceaful. Îi trebuise puțin curaj ca să-și tragă peste cap rochia de plajă. O împături, o așeză peste coșul din papură. Apoi se întinse pe spate. Avea pielea foarte albă, i se părea că este impudică, dezgolită așa. Curând constată că nu-i era frig. Soarele avea suficientă putere ca să o încălzească. Când, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văd câteva ore. Crezi că se poate? Mi-ar plăcea să ne plimbăm unul alături de celălalt, așa cum obișnuiam. Îmi dau seama că îți este greu, dar te rog mult scrie-mi măcar câteva rânduri.“ Am scris patru pagini, le-am împăturit și le-am băgat cu grijă în plic. Pe plic am scris adresa părinților ei, cu mențiunea că scrisoarea este pentru Naoko. Profesorul intrase deja în clasă și când am ridicat privirile, l-am văzut ștergându-și sudoarea de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
anunțat că trebuie să se întâlnească cu sora ei în Ginza. Ne-am dus împreună până la stația de metrou și acolo ne-am despărțit. Înainte de a ne despărți, Midori mi-a strecurat în buzunarul hainei foaia de hârtie care era împăturită în patru și mi-a spus să o citesc acasă. Am citit-o în tren. Îți scriu cât ești plecat după băutură. Este prima oară în viața mea când scriu o scrisoare cuiva care stă lângă mine, pe bancă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acasă în noaptea aceea, dar i-am spus că mă simțeam mai bine acolo, pe mal, singur, și nu a mai insistat. Când s-a ridicat să plece, a scos din buzunarul hainei o bancnotă de cincii mii de yeni, împăturită în patru, și mi-a băgat-o în buzunarul cămășii. Mi-a spus să-mi cumpăr de banii aceia ceva mai consistent de mâncare pentru că arătam groaznic. Am încercat să-i înapoiez banii, zicându-i că mi-a dat destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu i-am contactat. Urmele vizitei mele trebuie să fi fost peste tot. Desigur, majoritatea le-aș fi putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau Winkler. Nimic despre Fischl, Krankl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la respectarea deplină a „nevoii sale de anonimitate“. Cotidianul Tageblatt i se alătură rugăminții Inspectoarei Manetti cu o cerere proprie: dragi concetățeni, haideți să ne prezentăm cu ce avem mai bun! Mi-am dat seama că trebuia să preiau inițiativa. Împăturind ziarul, m-am Îndreptat voios către Heino. Intrând În prăvălia sa de la subsol, l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre ieșire am primit două mere tari ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino, mi-am cumpărat un 8-Uhr Abendblatt de la un bărbat cu niște degete atât de negre, că păreau Înmuiate În cerneală. M-a enervat că Împăturise ziarul Înainte de-a mi-l Înmâna, drept pentru care pe trenul spre vest l-am reîmpăturit, de data aceasta vertical, ca să marchez cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un măr, am luat la rând anunțurile. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]