1,671 matches
-
spune că prin Smirna e cel mai sigur. Desdemona tăcu o vreme, Încercând să pătrundă cu mintea realitatea aceasta nouă. În celelalte case se auzeau voci tunând și fulgerând, oameni care Îi Înjurau pe greci pe turci și Începeau să Împacheteze. Dintr-o dată, spuse cu hotărâre: ― O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și Îi zgâlțâi jucăuș brațul. ― În America nu se face mătase. ― Dar se poartă haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din buzunarele lui Lefty nu mai erau scrise acum datorii la jocuri de noroc, ci adrese pentru redirecționarea corespondenței În Atena sau Astoria. Într-o singură săptămână, cei În jur de o sută de cetățeni rămași În Bithynios și-au Împachetat lucrurile și au pornit spre Grecia continentală, majoritatea În drum spre America. (O diasporă care ar fi trebuit să Împiedice existența mea, dar n-a reușit). Înainte de plecare, Desdemona a ieșit În curte și și-a făcut cruce În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre ei. (Și acum Îmi amintesc altceva: pe tatăl meu, Milton Stephanides, În halat și-n papuci, aplecându-se ca să aprindă focul În dimineața de Crăciun. Numai o dată pe an nevoia de a scăpa de un munte de hârtie de Împachetat și cutii de carton reușea să treacă peste obiecțiile Desdemonei de a folosi șemineul În acest scop. ― Mama, o punea Milton În gardă. O să ard acum niște gunoaie din astea. La care Desdemona striga: ― Mana! și Își apuca bastonul. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își căraseră mobila pe malul mării; și la televizor, acum, oamenii cărau mobilă. Bărbații scoteau din magazine canapele nou-nouțe. Pe bulevarde navigau frigidere și aragazuri și mașini de spălat vase. Și, exact ca În Smirna, cu toții păreau să-și fi Împachetat toate hainele. Femeile purtau blănuri de nurcă, În ciuda căldurii de iulie. Bărbații probau costume noi și În același timp alergau. ― Smirna! Smirna! Smirna! țipa Desdemona În continuare, iar eu, care auzisem deja atât de multe despre Smirna În cei șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Unsprezece, să-i vină mințile la cap. Iar eu? E simplu. Mă rugam să-mi vină ciclul. Mă rugam să primesc stigmatele feminine. Vara trecea În grabă. Milton aduse geamantanele din subsol și Îi spuse mamei să se apuce de Împachetat. Eu mă bronzam cu Obiectul la Micul Club. Doctorul Bauer Îmi bântuia mintea, apreciind proporțiile picioarelor mele. Programarea era peste o săptămână, apoi peste jumătate de săptămână, apoi peste două zile... Așa că ajungem În seara sâmbetei precedente, 20 iulie 1974
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele. M-am ridicat. M-am dus până la geamantanul deschis și m-am uitat Încă o dată dacă Împachetasem tot ce trebuia. Părinții mei și cu mine urma să plecăm peste o oră. Ne duceam la New York, la un medic vestit. Nu știam câtă vreme aveam să fim plecați sau ce nu era În regulă cu mine. Nu acordam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am terminat, am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doi „caraghioși”. Erau Îmbrăcați mai Îngrijit ca de obicei și se grăbeau spre teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic de făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În hîrtie, ziarul de la Clermont-Ferrand... Maigret, În fotoliu, lîngă fereastră, fuma prima pipă, Îmbrăcat În pijama, bînd cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-acolo. Rapid. Brad se întoarce în dormitor. ― Jenny a plecat, spune el încet. ― Și eu am să fac la fel, îl anunț cu răceală. Imediat ce am împachetat, am și plecat de aici. ― Nu trebuie să pleci, spune el. Ce? Am auzit oare ce cred eu că am auzit? ― Ai înnebunit complet? ― Vreau să spun că am camera de oaspeți. Ai putea sta acolo. ― Nu fi ridicol. ― Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părul mai des, pielea mai fermă. Torn în apă jumătate de sticlă de spumant de baie cu aromă de migdale și mă dau pe spate, cu felii de castraveți pe ochi, un prosop umed și cald în caare mi-am împachetat părul, după ce l-am îmbibat de balsam. După ce m-am șters cu unul din imensele prosoape pufoase ale lui Lauren, merg în bucătărie și deschid ușa frigiderului. Ura! Pentru cineva atât de slabă ca Lauren, aici se găsește o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Trebuie să prind avionul. Mă ridic din pat, și atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el, fugind prin dormitor. ― Te ajut să împachetezi, spun eu, dându-mă jos din pat fără ezitare, cu toate că sunt complet goală. Ben stă și se uită la mine, apoi își lasă hainele să cadă și-și pune brațele în jurul meu, oftând: ― Nu-mi vine să cred că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
decât de două ori, cei de-acolo nu-l puteau suporta pentru că și-au dat imediat seama ce hram poartă, și-și mai făcuse și șapte costume noi pentru arenă și, ca să vedeți ce fel de om era: le-a Împachetat așa de prost, că patru dintre ele s-au stricat din cauza apei de mare, așa că nu le-a mai putut purta. — Doamne, i-am zis, te duci În Spania. Stai acolo un sezon Întreg și lupți doar de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eram deja prea obosit ca să mai ies. N-aveam chef să vorbim În altă limbă. Nu voiam decât să ne culcăm devreme. Cum stăteam Întins În pat, Înainte să adorm, cu toate lucrurile strânse În jur și gata să fie Împachetate, cu ferestrele deschise și adierea răcoroasă care venea dinspre munți, m-am gândit că-i păcat că nu ne-am dus la Fontani - În scurt timp Însă am adormit. A doua zi ne-am petrecut toată dimineața Împachetând. Am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să fie Împachetate, cu ferestrele deschise și adierea răcoroasă care venea dinspre munți, m-am gândit că-i păcat că nu ne-am dus la Fontani - În scurt timp Însă am adormit. A doua zi ne-am petrecut toată dimineața Împachetând. Am mâncat și pe la două eram gata de drum. — Trebuie să mergem să ne luăm la revedere de la Fontani, spusei. — Da, trebuie. Mă tem c-au stat să ne-aștepte aseară. — Poate că am fi putut să mergem totuși. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dar Sorina a reușit singură să fixeze curelele. Acum, ia din vază un buchet de flori, cumpărate încă de cu seară și ținute-n apă, ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai tace gura. E fericită, veselă, dar și emoționată. De acum înainte, că-i elevă, o să treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
limbă. —Uau, e ca un truc magic, zise Roxanne. Îi făcu apoi semn bărbatului să repete figura, dar mai rar. El făcu din nou mișcările, oprindu-se puțin după fiecare etapă. După ce termină, desfăcu nodul și lăsă materialul să alunece, Împachetându-l perfect Înainte de a i-l da Înapoi. Heidi Îi mulțumi zâmbindu-i și Împreunându-și mâinile. Dar În momentul În care Roxanne Încercă să probeze și ea materialul, vânzătoarea dădu să o oprească râzând și protestând. — Știu, știu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-se să se uită, Harry Îl văzu pe șeful polițiștilor ascunzând În palmă banii. Discuția se Însufleți: — După hainele străinului, stă la cel mai bun hotel, la pensiunea Țara Aurului. Oricum, vom merge În recunoaștere și vom investiga. În timp ce unul Împacheta harta, altul Îi oferea lui Harry o țigară de foi să o fumeze pe drum și, deși Harry nu fuma, i se păru lipsit de Înțelepciune să refuze și astfel să compromită nivelul de camaraderie atins cu atâta greutate. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că umblam Într-un soi de transă, lipsită de emoții. Singurul care părea să-și fi păstrat mintea limpede a fost portarul. Vă dați seama ce uimiți am fost să-l vedem, În acele ore de nebunie, pe portarul nostru Împachetând plin de bunăvoință și eficiență, asigurându-se că avem toate proviziile necesare riscantei noastre călătorii. În ceea ce noi am catalogat drept un ultim avânt de loialitate, acesta avea o vorbă bună pentru fiecare dintre noi, dovezi ale grijii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înregistrând fulgii de cenușă care se ridică În fumul auriu și cuvintele scrise cu roșu. Urechea camerei ascultă imparțială, Înregistrând ca un simplu martor bolboroselile și țipetele, foșnetele și suspinele, din când În când lemnul care trosnește consumat de foc. Împachetează aceste ultime momente, punându-le la păstrare, Într-o memorie care duce Înapoi În trecut, dar Într-o zi se va derula Înainte. La asta se uita Harry. Se lăsase absorbit de lumea aceea și-și simțea și el ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nimic de memorat. Era atât de amețit Încât nu o auzi pe Belinda. —Ești bine? Zilpha se aplecă spre el: — Vrei s-o mai vezi o dată? Harry scutură din cap. Era epuizat emoțional. Scoase caseta din camera video și o Împachetă cu grijă În pânza albă, băgând-o În buzunarul de la piept. Nici Walter, nici Heinrich nu pomeniseră nimic de o surpriză de Crăciun În junglă. Dar cât Își amintea Walter? Probabil suferise leziuni pe creier de la cărămida care-i căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să le facă recenzii, propuneri de finanțare pentru diferite contribuții scrise, un articol pentru o revistă pe care Îl promisese coautorului ei că Îl va termina și Îl va trimite cu promptitudine. Și, colac peste pupăză, mai trebuia să-și Împacheteze și biroul pentru a fi mutat În altă clădire. Oscila Între preocuparea pentru copil și cea pentru muncă. A refuzat să-și abandoneze munca, deși nu reușea să facă nimic decât să se necăjească din cauza ei. Nu mai simțise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o pungă, parcă era apă... Atunci nu știam despre ce era vorba, dar acela era gazul sarin. Cât au făcut ei curat, trenul a staționat. Datorită lor am prins metroul. Nu, nu foloseau mopul. Ștergeau cu ziare. Punga aceea era împachetată în ziare. Pe acelea le-au luat. Metroul trebuia să pornească repede și nu aveau timp să aducă mopuri, așa că au folosit ziare. Unul din ei a luat pachetul din care se scurgea lichidul, a ieșit și metroul a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o veșnicie. În momentul în care cazi și te lovești - buuuf - în piept și ți se oprește respirația. De fapt inspiri, dar nu poți să expiri - cam așa ceva. Când m-am uitat la ușa de pe partea cealaltă, am zărit ceva împachetat în hârtie de ziar. Stăteam exact în fața pachetului ăluia și nici nu-l observasem. Era de mărimea unei cutii de obentō. Ziarele în care era înfășurat pachetul erau ude. Din el se scurgea apă sau ceva de genul ăsta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am uitat mai atent și chestia aia se revărsa în ritmul mersului metroului. Am remarcat imediat că nu avea un conținut solid. Sunt o fată crescută în zona limitrofă a orașului și știu că atunci când cumperi pește de la pescărie, îl împachetezi în ziare. Normal, m-am gândit că poate cineva cumpărase pește și îl scăpase. Dar nu prea sunt oameni care să cumpere pește la prima oră și să meargă cu el prin metrou. Un bărbat între două vârste se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metrou, al treilea vagon, pentru că îi era frică de școlărița curioasă. În timp ce trenul se apropia de Ochanomizu, a scos pungile cu sarin dintr-o geantă și le-a dat drumul pe podea. Când a scos pungile, ziarele în care erau împachetate au căzut și acestea au rămas descoperite, dar nu i-a păsat. Nici n-avea timp să-și facă griji. A repetat de nenumărate ori rugăciunea Aum ca să se liniștească și, cum s-au deschis ușile la stația Ochanomizu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]