983 matches
-
pe urme. Totuși, „perestroika” nu a fost niciodat... mai necesar... că În aceast... tar... c...zut... sub dublă povar... a mizeriei - „o mizerie nemaiîntîlnit... În Europa” (E. și J.-P. Champseix) - și a totalitarismului. Noul lider al Partidului Comunist albanez, Împietrit În fidelitatea să făt... de dogmele lui Hodja și Însp...mîntat de eliminarea conduc...torilor comuniști din ț...rile Învecinate, s-a mulțumit s... guverneze cum a putut, aruncînd lest sub dublă presiune a necesit...ților economice și a redeștept
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
la poésie de Blaga, on observe que le tiret contribue fréquemment à la création de la métaphore, surtout de la métaphore révélatrice, ou des structures métaphoriques en général. Voici quelques exemples : [...] lin picuri de lumină și stropi de pace cad necontenit [...] și împietresc în mine. (Stalactita) (Blaga, 2010 : 47) [...] doucement des gouttes de lumière et de paix tombent sans cesse [...] et se pétrifient en moi. (La stalactite) (Miclău, 1978 : 175) [...] și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea veșnicii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
une tournure différente de la phrase en français, tout comme du verbe " adorer " au lieu d'" aimer " (" a iubi "), la traductrice imprime au texte cible une note plus pathétique. " [...] picuri de lumină/și stropi de pace cad necontenit/din cer/și împietresc în mine. " " Des gouttes de lumière,/ Des graines de paix/Tombent sans arrêt/De mon ciel/Et puis, voilà,/se pétrifient en moi. " (Stalactita/La stalactite) (Romanescu, 1998 : 26). La traductrice imprime au texte d'arrivée une oralité plus évidente
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pierdut, au avut, după cum se poate afla din relatările contemporane expunerii lor, un efect deosebit de favorabil. Pe de altă parte, definindu-l poate în egală măsură, există la el un orizont al scrisului în care sunt proiectate originile sale, lumea „împietrită sub o vrajă” a aromânilor. Tache Papahagi, editor al literaturii în dialect a autorului, l-a apreciat ca pe un poet etnoliric „de o inspirație profundă și cumpănită”. B. este, printre scriitorii aromâni, cel mai apt să susțină dimensiunea reflexivă
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
Pașka parcă abia mă urmărise. Stătea nemișcat, aplecat spre foc. Chipul i se ascundea sub cozorocul lăsat în jos al șepcii lui mari de blană. Dar când am ajuns la ultima scenă - copilul revine, cu chipul palid și grav și împietrește în fața soldaților - da, când am rostit ultimele lui cuvinte: „Iată-mă!”, Pașka a tresărit, s-a ridicat în picioare... Și s-a întâmplat ceva de necrezut. A încălecat pe marginea bărcii și, desculț, a început să umble prin zăpadă. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din două șiruri de izbe calcinate. Și nici o ființă vie. Doar chemarea fericită a unui cuc, ritmată de zvâcnetele fierbinți ale sângelui deasupra urechii. O vedeam pe mama, studentă care tocmai reușise la concursul de admitere în universitate, o fată împietrită într-o poziție de drepți înghețată înaintea unui zid de fețe disprețuitoare - o comisie de Partid reunită ca să-i judece „crima”. Știa că naționalitatea Charlottei, da, „francitatea” ei era o tară cumplită în epoca aceea de luptă împotriva „cosmopolitismului”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intrat de rece, liniștit! Parcă e marmură, gândești c[ă] o statuie Părăsind piedestalul coborî În adunarea noastră furtunoasă. Aceștia-s ei... drept zice Iaromir: {EminescuOpVIII 47} Indiferenți, ne-nduplecați - și mari. Cum mă privește c-ochii lui imobili Parcă-mpietresc... așa mă infioară Da, da! Așa trebui s-arate zeii! D[ECEBAL] Nu-mi dai nici un răspuns? L[ONGIN] Ce-ai întrebat? D[ECEBAL] Gândeai să mă găsiți altfel decum Am fost întodeuna? [LONGIN] Nu. [DECEBAL] Gîndit-ai Că m-ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și nu răspunse nimic... - Dar ce ai? îi zise Pergoleze cam supărat. - Ce am!! strigă Henrietta în obidă, și glasul fetișoarei se vădi îndată printr-un țipăt sublim în care fără voia-i își descoperea tot amorul. Pergoleze rămase ca împietrit... Atâta fericire la dânsul, ce se credea părăsit de lumea întreagă! Of! prea multă generozitate, zice el, căzând la picioarele Henriettei, ai vrut pe semne ca să mor de fericire și de bucurie? Mis Serry îl ardică și îi spuse că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jefui. Aceia din voi cari au rămas onești au devenit complicii lor, căci n-au avut niciodată destul curaj patriotic spre a-i denunța națiunei indignate. Acum vă uitați fără voie în urma drumului parcurs și, ca femeia lui Loth, rămâneți împietriți de groază. Vă întrebați singuri fără să vă gândiți că întrebarea ce vă faceți este condemnațiunea voastră: "Dreptatea este ea oare bine așezată pe puternice temelii" În loc de a-i așterne "puternicele temelii" de cari vorbiți ați voit să-i clădiți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
câmpia. De atunci însă nu ai mai scăpat de Hyam, care te roagă să pui o vorbă bună pe lângă Dumnezeu, fiindcă e convins că ar putea realiza un Templu mai frumos dacă ar avea destulă spumă de aceea care se împietrea cu vremea. Cei mai harnici, dar lipsiți de fantezie, s-au mutat în jurul malului de unde extrag nisipul acela din care femeile coc apoi tăblițele de lut. Se pare că ei sunt preferații lui Dumnezeu, de vreme ce El îți apare în vis
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fie eficiente, zeții apăruți de niciunde omorâră mai bine de jumătate din clone și distruseră un blindat. Timpul câștigat de ei îi permise lui Zuul să fugă și altor zeți să le sară în ajutor. N'Gai Loon privea încă împietrit monitorul când Allin Parse urcă hotărât alături de el. - Sunt mândru de ei. Nimic nu ne poate sta în cale, rosti quintul pe un ton simplu. Ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc, Maestrul murmură: - Nu se poate... Ba
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un cerc în care ajungi mereu de unde ai plecat, vei fi neputincios, prea bătrân ca să mai poți schimba ceva. Spre uimirea tuturor, Abatele își însoți ultimele cuvinte cu o palmă sonoră, pe care Xtyn o primi fără să clipească, rămânând împietrit sub privirea de oțel tăios a Abatelui. - De ce m-ai lovit? întrebă răgușit Xtyn. - Crezi că asta e lovitură, hohoti Abatele. N-am făcut decât să marchez un adevăr, ca să-l reții mai bine. Mantia lui Xtyn se învolbură, agitată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Allin Perse dădu să spună ceva, dar în momentul acela Xtyn urlă neomenește. - Zuul! În sfârșit ne reîntîlnim! Între Xtyn și extraterestrul care tocmai intrase în sală se croi un coridor de trupuri. Ca și cum strigătul lui Xtyn l-ar fi împietrit, Zuul încetă să se mai legene pe picioare și încremeni, cu toate organele de simț ațintite asupra omului care-l interpelase. Xtyn închise ochii și după numai o secundă începu să râdă. - Ehei, amice, mi-e teamă că șmecheriile astea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
curent politic. Să ne imaginăm ca să ne amuzăm o confruntare Proudhon/Marx la Apostrophes, și fața Europei ar fi fost alta. Fiindcă între cel dintîi, originar din Franche-Comté, zeflemitor și afabil, cu vorbele sale de duh strălucitoare, și laboriosul renan împietrit în abstracțiuni și în interminabilele demonstrații, rezultatul meciului verbal arbitrat de marele public ar fi fost evident. În scris, în schimb, între Filosofia mizeriei a lui Proudhon și Mizeria filosofiei a lui Marx, polemica arbitrată de comunitatea filosofică nu s-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Repercusiunea a fost sesizată și de M. Mercier în cursul unor experiențe șamanice, ca o influență care, exercitată la nivelul corpului astral, își manifestă efectul la nivelul corpului fizic: “Simt că el (o entitate astrală întâlnită, n.n.) încearcă să-mi împietrească (afecteze/deterioreze, n.n.) corpul astral (în care se afla subiectul experimentului în acel moment, n.n.), astfel încât să nu mă mai pot întoarce în corpul meu fizic. Trebuie să acționez foarte repede, dacă nu vreau să suport grave leziuni corporale (s.n.
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ales „limbajul interior” - prin calitatea lui de „vorbire lăuntrică”, de „dialog cu sine Însuși”, de „monolog interior” - este unul din principalele mecanisme de elaborare și perfecționare a „conștiinței”, de explorare și valorificare a resurselor propriei personalități. * „SÎnt oameni care se Împietresc pentru a părea de marmură.” (N. Iorga) Sufletul nostru trebuie să fie bogat În sensibilitate, și nu În prețiozitate: „Detest pe oamenii care au inima acoperită cu o carapace de broască țestoasă sau cu o piele de hipopotam” (G. de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se zărește deloc - sau numai foarte puțin - ce figură frumoasă iese din întuneric atunci când umbra lui Platon acoperă tot ansamblul. Socrate însuși are de suferit din cauza mediatorilor săi: voindu-i binele, fără voia sa, ori chiar împotriva voinței sale, ei împietresc pentru eternitate o ficțiune care se impune asupra realității. Mai rău: o ficțiune pe care toți o iau de atunci înainte drept realitate. Căci Socrate coincide foarte exact, în ochii marelui public, cu ceea ce spun despre el Platon și Xenofon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
călători care sunt cinstiți În forul lor interior. Μ Cu cât ne asumăm mai mult omenescul din noi, cu atât ne păstrăm În limitele bunului-simț față de noi Înșine: cel care, din trufie, se consideră deasupra slăbiciunilor și ispitelor omenești se Împietrește, fără să-și dea seama, Într-o formă de superioritate egoistă care, departe de a-l ridica pe scara valorilor umane, Îl coboară. Μ Faptele cu totul excepționale ale unor oameni obligă timpul să-și formeze o biografie asa. Μ
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
roman Cumpăna vremii (1943) dezvăluie o viziune mai cuprinzătoare, probând și anumite propensiuni filosofice. Ponderea epică o dețin biografia, stările, gândurile, psihologia, metamorfoza personajului principal, un inginer a cărui luptă dură cu viața l-a oțelit, dar i-a și împietrit sufletul. Deși adversitățile exterioare, propriile defecte, scepticismul provocat de răul, paradoxurile și nedreptățile de tot felul îl fac să treacă prin mai multe crize, aspirația naturală spre realizarea binelui și forța benefică a iubirii îl conduc spre împlinire. Drama protagonistului
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care / Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb când mi se pare greu/ Până nu
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
ți-a plăcut deloc de Iain. — L-am urît din prima, Încuviințez. „Nu, nu-ți spun care e premiul. Așteaptă și-ai să vezi.“ Se aude sunînd interfonul și el ridică receptorul. — Da. Aduceți-l sus. E un colet, spune. Împietresc. — Adus de un curier? — Îhîm, Își aruncă haina pe umeri. Aștepți ceva? — Oarecum, Înghit În sec. Luke... e posibil să vrei să vezi acest colet. S-ar putea să fie important. Sper că nu e altă lenjerie de pat! Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a zecea parte a orașului este distrusă și sunt omorâți șapte mii de oameni. Profeții sunt ridicați în văzduh, printr‑o minune dumnezeiască. Persecutorii nu sunt însă intimidați de aceasta, ci continuă nestingheriți masacrul. Commodian spune că Dumnezeu le‑a împietrit inimile, așa cum făcuse odinioară cu Faraon. Nero ordonă expulzarea creștinilor din cetate și pronunță edicte anticreștine, susținut de cei doi cezari. Credincioșii sunt urmăriți per mare, per terras, per insulas, atque latebras (v. 883). După trei ani și jumătate are
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scriitorul - „Pseudo-Nicolae Costin” - merită aici laude: „aceștia au murit de o boală ce-i zicea Duca-Vodă, adecă de supărul Ducăi-Vodă”), iubitor de fast (căci fusese „elev” al lui Vasile Lupu), „om foarte greu la mânie și aprig”, cu o inimă „împietrită de pismă”, întreținător în jur al unei fiscalități excesive și al unei atmosfere terifiante (repet aceste pasaje dătătoare de fiori: „Ei săracii de mare lipsă ce aveau asupră, mulți și-au lăsat femeile, și copiii, și casele, de groadză mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceilalți. Această Însingurare a izolării va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales morală, Întrucât Eu nu mai Însemn nimic pentru nimeni și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
științelor naturii. Descartes și Galilei sunt cele mai importante exemple care ilustrează această transformare din secolul al XVII-lea. Ca niciodată, filozofia simte nevoia să îmbrățișeze ispita formalizării logico-matematice a întregii experiențe umane. Atunci, voința de sistem a început să împietrească sapiența filozofilor. „Centrul” nu mai este un miez, pentru că lumea devine o suprafață. Cerul a dispărut în numele unei noi cosmologii. Cuvântul a sărăcit, în urma revoluției nominaliste. Patosul fierbinte al vieții trebuia „obiectivat” în limitele reprezentării logicii deductive. Drept urmare, și istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]