962 matches
-
și pe ieșeni. N-am spus nimănui că mi se pare neverosimil, prea erau sugestionați. Slujba propriu-zisă a decurs repede. Învălmășite, ultimele imagini îmi par, acum cînd încerc să le notez, de nejuxtapus: frumusețea magnifică a zilei de septembrie, chipurile împietrite ale părinților lui Mișu, lacrimile actriței D.P., amanta sa, cuvintele de despărțire ținute de Vasile Sporici (din partea Teatrului Dramatic Bacovia) și Corneliu Sturzu (din partea Asociației Scriitorilor din Iași), gesturile de regret ale multora din cei care l-au însoțit pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici milă și nici pe Dumnezeu. El stă unde este milă și dragoste. Iar unde nu este milă și dragostea este satana care ne leagă inimile și ne orbește să nu vedem ce trebuie să vedem. Stă călare pe inimă împietrita și-i șoptește mândrie, zgârcenie și să judecăm pe alții. Or, Sf. Ioan Iacob Românul prin viața lui aspră, prin suferință să, a trăit și răutatea lumii pe care a simțit-o cu multă durere. El a semănat numai dragoste
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
A leșinat de suferință, durere și întristare. Și cu toate câte au suferit încă ne iubesc și ne ajută amândoi, Fiul și Mama. Ei caută să ne bucure, să ne ajute, să ne salveze. Să cugetam în inimile noastre cele împietrite, ce dăm noi în schimb? De porunci, prea puțin vorbim, dar să și le mai împlinim. Nici nu ne iubim cum ne-a rugat Domnul Iisus. Dorința Lui așa a fost, să ne iubim duhovnicește, apoi a dat porunca, și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. în prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, ca esti bun și ne iubești. Pune și în inimile noastre cele împietrite dragoste din noianul Iubirii Tale, Doamne”. -în Egipt în dimineața zilei de 5 noiembrie 2003 ne-am sculat mai de dimineață că de obicei și la ora 5 am plecat de pe Muntele Eleonului, împreună cu părintele Irineu de la Biserica Antim din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dar noi ce facem? Cum îl răsplătim? Ce dăm în schimbul Sângelui? Cam ce preț îi punem? El a dat o Jertfă unică. Cea mai mare din lume, dar cât prețuiește la noi? Ce valoare are în inimile noastre cele împietrite și lacome? Oare merită un atât de mare Sacrificiu? Că pe noi parcă nici nu ne interesează, ci mai mult apreciem un meci câștigat sau pierdut. Ne mai putem numi creștini sau fii ai lui Dumnezeu? Noi cei de azi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
adevărate minuni. Nici nu m-am supărat anticipat, pe gazda noastră pentru faptul ca ne va fugări prin târgul de oale și cred că nici nu te poți supară vreodată pe Mousen care, când e vioi ca un adolescent, când împietrit ca o statuie. lată un paradox! Același Mousen care ar fi în stare să parcurgă drumul până la Madrid, vizitarea Pradoului, întoarcerea de la Madrid într-o singura zi, deci, aceeași persoana pe care-o poți compara cu un avion cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
are la Maria Todorova o existență textuală de sine stătătoare, după modelul saidian al Orientalismului. "Balcanii" devin o construcție arbitrară, în timp ce "Balcanismul", devine un discurs eurocentric de marginalizare a unei părți a Europei transformată în alteritate. Mai presus de "imaginea împietrită a Balcanilor" apare "o realitate superioară, o oglindire a lumii fenomenale, a esenței și naturii sale adevărate, de la "numen" la "fenomen"..."58. Cu toate acestea, în opinia Mariei Todorova, Balcanismul nu este o ipostază structurală a Orientalismului 59, în opoziție
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
el o cale, În sfârșit o cale, de a ieși din existență, o cale mai onorabilă decât sinuciderea? Și... mai presus de orice, un fel de „a ieși rămânând”, așa cum sunt formidabilele torsuri de sclavi ale lui Michelangelo, o „fugă Împietrită”! Și abia acum, după decenii de când am compus acea „simfonie epică” pe care am botezat-o, cu un titlu echivoc, Animale bolnave, și l-am „Întronat” pe „bietul Paul” drept ax al acțiunii, „confesându-i” doar lui unele dintre motivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
menținere a siguranței căilor ferate mici și de întreținere a locomotivelor care funcționau în cadrul societății. Maistrul meu Anghel era un om de statură mijloc ie, cu o înfățișare ciudată, arăta de la prima impresie a fi un om rău, avea sufletul împietrit, însăși privirea îi era încrucișată, respingătoare. Când eu credeam că privește în altă parte, el mă vedea pe mine. Nu puteam să-i ies din atenție. După ce era un om tare răutăcios și răzbunător, era și foarte hapsân după bani
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
culca cu tine. Indiferent câtă nevoie aș avea de așa ceva. A căzut un pic pe gânduri și a început să lustruiască iar craniul. Eu am ridicat ochii, am privit tavanul înalt și becul galben ce atârna din el. Oricât de împietrită îmi devenea inima și oricât de tare mă pecetluia iarna, nu aveam de gând să mă culc cu ea. Un asemenea gest m-ar fi răvășit și mai tare, ar fi adâncit și mai mult senzația de pierdere a propriilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebat: «Ce așteptați?». Iar el: «Păi, să dau examenul, după cum mi-a spus don Scapini!». Rectorul și-a ridicat sprâncenele și cu o bombăneală de dezaprobare: «Calabria, ar fi bine să frecventați un alt an de liceu!». Giovanni a rămas împietrit, fără a scoate un cuvânt. S-a întors acasă cu capul plecat. Mergea ca un automat, picioarele tremurând și creierul încins la gândul că va trebui să înfrunte încă o dată acele binecuvântate materii de greacă și latină. În decizia rectorului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în bronhopneumonie. Boala o consum. Se stingea ca o lumânare. În seara de 13 decembrie, medicul care a consultat-o și-a scuturat capul cu tristețe: « Această femeie poate să moară dintr-o clipă într-alta». Don Giovanni a rămas împietrit. Contele Perez, care devenise de-acum un oaspete obișnuit al familiei Calabria, l-a găsit așezat în biroul său, cu capul plecat în mâini și cu ochii înroșiți de plâns. Se ruga în șoaptă. Prietenul Francesco a încercat să-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vroiam ca vocea mea să le sune neutru, însă respiram greu și o mână rece îmi apăsa pe inimă. Mi-am imaginat-o pe Sarah întrebând cum și-au căpătat florile nume și mi-al amintesc pe Robby cu fața împietrită arătându-i într-o noapte surorii lui o stea de pe cer, spunându-ne amândurora că lumina provenea de la o stea care murise deja, iar tonul vocii lui îmi sugera că înainte de a veni eu aici casa de pe Elsinore Lane obișnuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
săraci, mai mult au dat din averea sa pe altariul fericirii a norodului (...). Dimpotrivă mulți dintre boieri, necauzând la folosul neamului, lor li-i bine că ei sunt învățați și prostia săracilor mult câștigă (...) rămân răci, nebăgători de seamă și împietriți, și numai pentru ale sale înfierbântați...” O altă cauză a stării de înapoiere culturală a românilor bănățeni era lipsa de învățători bine pregătiți profesional și motivați pentru cariera lor. Proasta salarizare determina dezinteresul pentru educație a unor învățători, mai ales
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
BARASCHI Constantin O figură și mai luminoasă - Petru Groza (nota V. I.) „A plecat dintre noi un om adevărat, figură luminoasă de intelectual, personalitate complexă, om politic cu vederi înaintate, dr. Petru Groza, lăsând în rândurile noastre regretul și durerea împietrită a marilor pierderi. Într-o perioadă grea de adânci prefaceri sociale, Petru Groza, având încredere în forțele creatoare ale poporului, s-a alăturat acestuia, închinându-și viața luptei pentru înflorirea și propășirea țării.“ (Munca, 10 ianuarie 1958) BARBOSA Octavian „În
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de răspuns la întrebarea: cum să situăm cronologic geneza clivajului foști comuniști/anticomuniști în timpul regimului sau la căderea sa? De asemenea nu trebuie să uităm că regimul comunist nu echivalează cu patru decenii de imuabilitate, de structuri economice și sociale împietrite. Dimpotrivă "regimul comunist" se schimbă de-a lungul timpului. Evoluția partidului comunist urmează patru etape: o fază stalinistă (1948-1959); o fază poststalinistă de "destalinizare și de liberalizare parțială" a regimului (1956-1968); consolidarea regimului personal al lui T. Jivkov (1968-1984); primele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
celor două familii politice, ci de o fractură durabilă a întregii societăți bulgare divizată între "roșii" și "albaștri". Cele două câmpuri foști comuniști și anticomuniști nu reprezintă blocuri sociale omogene, așa cum nici perioada regimului comunist n-a fost o perioadă împietrită și omogenă: "anticomunismul de astăzi este plural. Plural căci el poate fi pozitiv sau negativ, istoric sau de dată recentă, apanajul dreptei sau o atitudine împărtășită de dreapta sau de stânga sau un partid al stângii istorice", cum notează S.
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
noi cei de azi, luându-ne de braț, eliberându-ne împreună de avatarurile contemporaneității. Detașarea unora, a promotorilor unei modernități cu picioare de lut, de emoție, de sensibilitate, ignorarea superioară a acestor jaloane esențiale ale poeziei, duce la construcții sterile, împietrite, cerebrale, la gesturi nefirești și lipsite de finalitate. Ei, cei ce vor să fie moderni cu orice chip, se despart de cititori, creează o distanță între ei și aceștia, nu mai sunt înțeleși, lucrează doar pentru un cerc de inițiați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
abia mă țin pe picioare! E căzut în cap doctorul Sinus al dumitale!" Șeful de sală își astupă urechile cu mâinile ca să nu mai audă asemenea blasfemii, și se grăbește să-și strecoare coada de coțofană prin ușa întredeschisă. Rămâne împietrită. Se trage asupra ei, prin ușa închisă. Se aude un troznet și pe culoar cad două bucăți de stofă neagră. El se întoarce fără cozile fracului, și se apucă să spintece cu un cuțit cele două suluri portocalii, astfel încât țesătura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nici milă și nici pe Dumnezeu. El stă unde este milă și dragoste. Iar unde nu este mila și dragostea este satana care ne leagă inimile și ne orbește să nu vedem ce trebuie să vedem. Stă călare pe inima Împietrită și-i șoptește mândrie, zgârcenie și să judecăm pe alții. Or, Sf. Ioan Iacob Românul prin viața lui aspră, prin suferința sa, a trăit și răutatea lumii pe care a simțit-o cu multă durere. El a semănat numai dragoste
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
A leșinat de suferință, durere și Întristare. Și cu toate câte au suferit Încă ne iubesc și ne ajută amândoi, Fiul și Mama. Ei caută să ne bucure, să ne ajute, să ne salveze. Să cugetăm În inimile noastre cele Împietrite, ce dăm noi În schimb? De porunci, prea puțin vorbim, dar să și le mai Împlinim. Nici nu ne iubim cum ne-a rugat Domnul Iisus. Dorința Lui așa a fost, să ne iubim duhovnicește, apoi a dat poruncă, și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. În prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, că ești bun și ne iubești. Pune și În inimile noastre cele Împietrite dragoste din noianul Iubirii Tale, Doamne”. Muntele Sinai În dimineața zilei de 5 noiembrie 2003 ne-am sculat mai de dimineață ca de obicei și la ora 5 am plecat de pe Muntele Eleonului, Împreună cu părintele Irineu de la Biserica Antim din
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi. Dar noi ce facem? Cum Îl răsplătim? Ce dăm În schimbul Sângelui? Cam ce preț Îi punem? El a dat o Jertfă unică. Cea mai mare din lume, dar cât prețuiește la noi? Ce valoare are În inimile noastre cele Împietrite și lacome? Oare merita un atât de mare Sacrificiu? Că pe noi parcă nici nu ne interesează, ci mai mult apreciem un meci câștigat sau pierdut. Ne mai putem numi creștini sau fii ai lui Dumnezeu? Noi cei de azi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
inconfundabile. Clara desfăcu un șervețel umed parfumat și se șterse meticulos la nas, pe obraji și pe mâini, exact în clipa în care avionul demară în trombă pe pistă și se ridică oblic înspre nori, parcă înotând într-o mare împietrită. închise pentru o clipă ochii, ca și cum s-ar fi temut că, dacă i-ar ține deschiși în acele momente când se înălța în aer într-un zbor oblic, și-ar vedea din nou drept în față imensa spaimă și s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
depună corpul în sân [ul ] său cel adânc de lut, bătrânul, ca prin instinct, făcu un semn, capacul se ridică, și din fundul sicriului prea mare vedeai pare-că o umbră albă, părul în dezordine, fața de-un alb vânăt și împietrit ca al marmorei, buzele supte și ochii cei mari închiși și-nfundați sub fruntea lată și veștedă. Bătrânul s-apropie și apăsă lung timp buzele sale reci pe fruntea copilei moarte. Sora sa stătea, o marmură vie, un geniu al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]