17,154 matches
-
într-o asemenea măsură conforme cu literatura, cu ceea ce se spune în cărți, încât pot trece drept "minciuni". Cu alte cuvinte, fatalitatea că lumea nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat în interstițiul dintre lume și cărți.
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
după-amiezii, spre a petrece sub geamurile și balcoanele locatarilor perplecși. Aceștia seamănă cu un comando specializat în incursiunile punitive. Robuști, tunși perie, asudați, cu niște tricouri negre mulându-li-se pe bicepși, ei se ocupă pe rând de fiecare mașină, împingând-o sau luând-o pe sus, de la caz la caz. În trei ceasuri locul arată ca în palmă. Autovehiculele sunt depuse fără menajamente în parcarea de alături, unde blochează mașinile parcate regulamentar. Cine are proasta inspirație să coboare din bloc
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
erou al națiunii germane, vom trăi clipe de neuitat. Hadernsee, loc de cinstire și mîndrie bavareză, a căzut din poala lui Dumnezeu, inimioara mea! Ah, noaptea asta e cea mai frumoasă noapte a vieții mele! se entuziasmă el și-și împinse pieptul înainte, ducînd mîna stîngă la spate. Vîrfurile mustății mai primiră o răsucire de înviorare și Hansi trase aer în piept. - Citește! porunci Walburga, privind în tavan. Hansi ridică petecul de hîrtie la înălțimea ochilor, apoi se porni pe recitat
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu soți își bea altădată în plină zi tinerețea pe căile lui îl vedeai solitar cu trufie călcând numărându-ne unul pe altul căci eram toți ai lui. Era toată viața lui ca
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Cum poți spune c-ai ajuns, de vreme ce nu te oprești niciodată? - e interpelat ,omul grăbit" de soția lui, în romanul lui Paul Morand. Locatarul Caselor n-a fost niciodată un om grăbit, dimpotrivă, chiar dacă viața (și ironia vremilor) l-au împins ici și colo, mai mult fără voia lui. Născut sub o zodie a șederii pe loc, a cuibului niciodată părăsit, a adăpostului ascuns și inviolabil, a fost obligat - mai mult de istorie decât de propriul destin - să migreze de la o
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
de soledad. "Veac", traducerea implacabilă a spaniolului "cien ańos", străjuiește titlul ca un "secol" încercuit de o aură arhaică. Prin magia pe care oglinda cuvintelor o exhală incontrolabil, ușoara amețeală pe care mi-a iscat-o vechiul "secol" m-a împins să deschid cartea de îndată ce am ajuns acasă. Am început să citesc. în fața plutonului de execuție al cuvintelor sale am încercat atunci un tumult, asemenea sufletului, pe care Dumnezeu l-a creat pentru a nu-l încheia. Și ambele s-au
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, trecu prin veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase să
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
că-l va trăi în viitor. Faptul că un rol modest în consumarea acestei experiențe a revenit unui exeget al lui Caragiale poate fi socotit o întîmplare. Dar o întîmplare care dă de gîndit. Abandonat și înfiat Ce l-a împins în politică pe Ștefan Cazimir? Curiozitatea? Năzdrăvănia? Spiritul ludic? Poate ceva din fiecare, poate nici unul din aceste impulsuri, ci altul, încă rămas în umbră. Sigur apare faptul că, o dată intrat în rol, actorul l-a îmbrățișat cu fervoare. I-a
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
răzbătea un miros insuportabil ce te poate ucide, s-a strâns asupra tinerei femei. Vlăjganul spălăcit nu făcea doi bani, nu prezenta pentru ei nici un interes. I-au ars pe spinare vreo două-trei lovituri cu patul armei și l-au împins într-un beci, l-au închis acolo. În schimb, pe Ana-Cristina au întrebat-o cum o cheamă și au invitat-o să se spele dacă dorește sau să fumeze o țigară. Ea a refuzat. Gore, caporalul, l-a tras într-
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
și obosit", adăugîndu-și, din cînd în cînd, și "un monoclu de care nici nu avea nevoie". Are loc, în conjuncturile politice date, o rapidă inversare: fostul debutant, făcînd virajul, devine "copilul teribil", foarte răsfățat, al regimului, în vreme ce celălalt, tot mai împins în anonimat, e panicat de spectrul bătrîneții și al ratării. De unde și una din cauzele ranchiunii lui Vinea față de Dumitriu, recunoscînd, totuși, că, "pentru vîrsta lui, avea o cultură și cunoștințe poliglote, care-l situau mai presus de tinerii din
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
vieții lui o săvîrșește tot asupra lui. Și toate acestea pentru ce? Pentru un filfizon de trei parale? Tot la fel, e inacceptabilă încăpățînarea cu care Camil, în Suflete tari, vrea să insinueze că o femeie (Ioana) ar putea să împingă la sinucidere un bărbat îndrăgostit (Andrei Pietraru), de parcă întreaga vină ar putea să aparțină altuia decît lui, un labil și complexat individ căruia idealul de a-și dărui sufletul iubitei este confundat cu idealul de a o domina fără rezerve
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
pare că scriitorul a făcut doar o epurare critică și estetică a textelor sale. Dar, în continuare, Constandina Brezu - autoarea unui fișier al postumelor lui Vinea - sugerează mai mult decît putea spune direct la acea dată: "Ce temeri l-au împins să facă acest act?" și apoi: "...se poate pune întrebarea: oare numai întîmplarea face ca și acest roman (n.n.: Venin de mai) să aibă un manuscris original incomplet? Există pagini dactilografiate, cu corecturile autorului, ca și pagini salvate din foc
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i veni: Prilejul să-l folosească Cu el să se-mprietenească -Bună ziua, amice dragă! Stau și te admir de-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase, cârnați, plachie ... Citește mai mult Un Lup costeliv, năpărlit,Stors de sete, hămesit,Întâlnește pe-o cărareUn Câine de rasă: mare,Frumos, gras și instruit,Iar el un schelet arcuit.Împins de-un impuls nativ,Vru să-l atace pe guraliv,Dar, privind-ul mai bine,Un alt gând în minte-i veni:Prilejul să-l foloseascăCu el să se-mprietenească-Bună ziua, amice dragă!Stau și te admir de-un ceasCe frumos
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
1990/1994). Este greu de enumerat câte a făcut pentru trezirea acestei așchii de popor roman din Basarabia: a readus Monumentul lui Ștefan cel Mare la locul unde fusese instalat inițial (ștabii bolșevici ai filialei PCUS de la Chișinău l-au împins în parcul Puschin (pe atunci!) pentru a nu-l umbri cu crucea pe idolul lor Lenin din piață); a adus Lupoaica (simbolul latinității noastre) la Chișinău; a deschis Teatrul Național «Mihai Eminescu», dar și teatrele «Licurici», «Eugen Ionescu»; a deschis
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
înregistrare ca la bursa de muncă și te cruceai. Au transformat această campanie într-un circ. Unii dintre candidați nu știu să lege coerent două cuvinte, să demonstreze o elementară logică (de ex. Garbuz). Alții - cu iz de naftalină sunt împinși acum pentru a tulbura apele. Ar mai fi cum ar mai fi acest bâlci dacă nu s-ar întrezări un scop binedefinit al cuiva. Toată această mascaradă cu puzderia de candidați are un singur scop: să tulbure cât mai mult
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
pământ”. Voi încerca să demonstrez acest lucru printr-o serie de argumente, confruntări de situații că proiectul Plahotniuc este tot al Kremlinului. În momentul când Moscova a simțit pericolul intereselor sale în Basarabia (mă refer la anii ’90) l-a împins pe iuda Iu. Roșca în fruntea Frontului Popular, curățindu-i drumul spre Olimp în stilul lor (compromiterea persoanelor care ar fi putut să-i creeze concurență, defăimarea, iar în unele cazuri, și lichidarea fizică (cum a fost cazul lui Gheorghe
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Citește mai mult Hotărât și neliniștit ca oploaie de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind. ... XXV. NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
înregistrare ca la bursa de muncă și te cruceai. Au transformat această campanie într-un circ. Unii dintre candidați nu știu să lege coerent două cuvinte, să demonstreze o elementară logică (de ex. Garbuz). Alții - cu iz de naftalină sunt împinși acum pentru a tulbura apele. Ar mai fi cum ar mai fi acest bâlci dacă nu s-ar întrezări un scop binedefinit al cuiva. Toată această mascaradă cu puzderia de candidați are un singur scop: să tulbure cât mai mult
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
înregistrare ca la bursa de muncă și te cruceai. Au transformat această campanie într-un circ. Unii dintre candidați nu știu să lege coerent două cuvinte, să demonstreze o elementară logică (de ex. Garbuz). Alții - cu iz de naftalină sunt împinși acum pentru a tulbura apele. Ar mai fi cum ar mai fi acest bâlci dacă nu s-ar întrezări un scop binedefinit al cuiva. Toată această mascaradă cu puzderia de candidați are un singur scop: să tulbure cât mai mult
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
trăiești, este condamnată” (Ayn Rand, 1950) Cât de mult se potrivesc situației de astăzi din acest colt de țară atât de prost guvernat, cum este Basarabia aceste cuvinte scrise mai mult de o jumătate de secol ... XIX. VALERIU DULGHERU - SUNTEM ÎMPINȘI PE MARGINEA PRĂPASTIEI, de Valeriu Dulgheru, publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015. „Mda...nene Iancule...am fost și am rămas „o soțietate fără prințipuri”...va să zică, nu le-am avut de prea mult timp și nu le avem
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
coline, De pește sate și uliți se aud colinde. Nici frigul nici vintul nu-i poate opri Iată cum ies pe la porți zeci de copii. Se adună cu toții și pleacă grăbiți, Dar unii dintre ei sînt încă adormiți. Aleargă,se-mping,alunecă și cad, O gălăgie veselă răsună peste sat. Din poartă în poarta merg cu toții cintind Referenul ce din datini îi zice colind. Începe iar să ningă,dar nimănui nu-i pasă, Aleargă cu colindul din casă în casă. Le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
și coline,De pește sate și uliți se aud colinde. Nici frigul nici vintul nu-i poate opriIata cum ies pe la porți zeci de copii.Se adună cu toții și pleacă grăbiți,Dar unii dintre ei sînt încă adormiti.Alearga,se-mping,alunecă și cad,O gălăgie veselă răsună peste sat.Din poartă în poarta merg cu toții cintindReferenul ce din datini îi zice colind.Incepe iar să ningă,dar nimănui nu-i pasă,Aleargă cu colindul din casă în casa.Le place
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SUFLET ACUZAT! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Suflet acuzat! M-am rătăcit,într-o lume confuză, Arată-mi,Tu Doamne,Lumină și Cale, Păcatul mă-mpinge spre iad și m-acuză, De fuga de cruce,de lacrimi și jale! M-acuză de fapta ce-n gând,am avut, De răul crescut pătimaș,iar in minte, De ruga nespusă,deși-aș fi putut, S-o simt,s-
SUFLET ACUZAT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380770_a_382099]