1,220 matches
-
și iubim. Căci lumea noastră-i plină de secrete Pe care-adesea nici noi nu le știm. Mințim retoric fiecare clipă Ce se împarte într-un mod firesc. Și de iubiri acum facem risipă Dar nu e practic fin sau omenesc. Împovărați de drumuri trecătoare Noi ne mințim adesea că-i frumos. Iar zilele de sunt amăgitoare Le învățăm ca să meagă pe jos. Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens. Căci prea curând și prea
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
hulim dară vă și iubim. Căci lumea noastră-i plină de secretePe care-adesea nici noi nu le știm.Mințim retoric fiecare clipăCe se împarte într-un mod firesc.Și de iubiri acum facem risipăDar nu e practic fin sau omenesc.Împovărați de drumuri trecătoareNoi ne mințim adesea că-i frumos.Iar zilele de sunt amăgitoareLe învățăm ca să meagă pe jos.Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens.Căci prea curând și prea mult timp
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
adierea aproape... Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare mii În preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin, în cercuri verzi, la sânul aurorei toate Se deschid, iar diminețile se schimbă înrourate în veșmânt aurit, Sufletul alină Când Floarea Soarelui e sărutata de lumină. Firul existenței iar îl torc
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
făcut mereu haz, indiferent de situație”, reflecta „crăiasa munților”, poate ca mărturisire liberă, poate ca așezare interioară a gândurilor. „Secretul” acesta al cântăreței se intersectează pe drumul vieții sale cu o anume măcinare venită din grija sa de a nu împovăra pe nimeni niciodată (și nici nu a împovărat): „Eu îmi doresc ca atunci când îmi va veni ceasul să mă culc și să nu mă mai trezesc. Fără să stau bolnavă, la pat, fără să fiu o povară pentru copiii și
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
munților”, poate ca mărturisire liberă, poate ca așezare interioară a gândurilor. „Secretul” acesta al cântăreței se intersectează pe drumul vieții sale cu o anume măcinare venită din grija sa de a nu împovăra pe nimeni niciodată (și nici nu a împovărat): „Eu îmi doresc ca atunci când îmi va veni ceasul să mă culc și să nu mă mai trezesc. Fără să stau bolnavă, la pat, fără să fiu o povară pentru copiii și nepoții mei”. „Printre primele cântece”, rememorează interpreta muzicii
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
am petrecut copilăria, acolo unde grija și iubirea părinților ne-au format și ne-au pregătit pentru viață. Emanuela ne va purta prin gospodăria părintească, ne va îndemna să participăm la numeroase activități specifice, inclusiv la coasă, ajutându-ne părinții împovărați de muncă și, mai ales, de anii adunați pe umerii lor încovoiați și în pletele albite de griji și de suferință, urme ale vicisitudinilor vieții și ale societății. Este locul și momentul în care Olguța Luncașu Trifan apelează cu îndemânare
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
Mc.6,5); nu vă temeți, zice Hristos tuturor celor ce cred în El; - “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția” (Lc. 12,32), deci: “Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11,28); - așa ”...dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (In. 16,33 ). Acesta este mesajul Bisericii lui Hristos, în aceste clipe de mare sărbătoare, în care datori suntem să nu trecem indiferenți
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
de interminabilele conversații contradictorii cu tatăl său. Iar relația lui cu Adina se rupsese după discuții, durere și lacrimi pentru că înțeleseseră că aparțineau unor lumi diferite și dacă ar fi continuat împreună nu ar fi făcut altceva decât să-și împovăreze existența unul altuia. Între timp cunoscuse o altă față pe nume Doina ce împărtășea aceleași idealuri că și el, alături de ea își făurea visul că într-o zi va întemeia o familie. Perioadă tinereții este timpul marilor hotărâri mai ales
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela, care asistase în tăcere la întreaga scenă. Ionuț nu vru să o părăsească pe mami lui și stătea cuminte, așteptând ca aceasta să vorbească, să-i zică ceva, simțea și el că ceva nu-i
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
ale sufletului”, Lumina ochilor, „căldura Vieții, bucuria, Dragostea, / tâmpla sufletului meu încărunțită de atâta așteptare...” * Chiar dacă “au înflorit, din nou, lăstarii iubirii mele,...” acesta are conștiința efemerității lucrurilor și nu se poate amăgi cu „briliantul viselor” care ascund nenumărate răscruci, „împovărate cu Viață, durere, eșec, triumf, Moarte...” În spatele fiecărui cuvânt stă de veghe teama de ceva necunoscut, teama de a nu rătăci prin labirintul întunecos al iluziilor... Înzestrat cu o imaginație fecundă caută sensuri dincolo de lucrurile palpabile, sperând să rătăcească( într-
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
freamătul iubirii” poate fi simțit, trăit cu fiecare vers , și cum altfel decât ” învârtindu-ne zilele în eternul carusel/ al împerecherii din / Dragoste...”, dar „Plăsmuitorul de suflete” stă de veghe, șoptindu-le: „nu veți afla /Veșnicia, /sub aripa viselor voastre,/împovărat cu rosturile / Lumii/ sunt numai Eu,/numai Eu vă cunosc,/ umplându-vă secundele/cu freamătul Iubirii din voi, / cu Arderea perpetuuă/într-o Dragoste /numai de voi visată, /dorită,/ neatinsă,/ Focul Dragostei voastre/ nu se va pierde niciodată,/va arde
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
propria taină, din propriu cântec al inimii născute să viseze. Întreaga viață este trecută prin purgatoriul sângelui, cuvintele pornind în cruciade sângeroase ( de multe ori), „avârlit în groapa cu lei,/mângâindu-se cu gândul la / Viața Veșnică,/ pribegind pe Pământ, /împovărat cu vise...”(întâlnirea sferelor fără de colțuri...) provocând, incitând atât poetul cât și starea cititorului care nu poate rămâne indiferent în fața unui tablou, - redat cu toate mijloacele stilistice, cu emoție tumultoasă și rafinament - , tablou în care viața se zbate, căutând înălțarea
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de revelație, „migrând printre/Constelații”... de încrederea poetului în magia cuvântului - considerat un sol loial al întregului său zbucium existențial. Discursul liric are o sonoritate aparte, tulburătoare, incendiară ( adesea), metaforele stilizate, în plină floare, răsfățându-se pe ramurile atâtor gânduri împovărate cu iubire, distanța dintre primul fior și rană... putând fi „măsurată” cu o singură vocală - cea în care toate fulgerile, naufragiile, bucuriile, tristețile, diminețile și înserările „eului” prigonit din EDEN - își au loc! „ ceruri sfâșiate durerile ne-mbătrânesc/ai rostit
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
și câțiva oaspeți din afara orașului Pașcani.Vă așteptăm cu multă bucurie, pe toți cei care iubiți ... XXXII. O VIZITĂ LA SPITAL, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015. E toamnă în clepsidra timpului, dar pământul împovărat de lumină, se răsucește în somn. Zadarnic strigă frunnzele după un strop de apă. Vara nu se dă plecată, nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade, la umbră. Și asta durează de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
bun prieten. Am insistat să vină cu mine deoarece știam c-o să-mi fie greu s-o revăd suferind pe un alt pat de spital. După ce am primit aprobarea portarului ( ... Citește mai mult E toamnă în clepsidra timpului, dar pământul împovărat de lumină, se răsucește în somn. Zadarnic strigă frunnzele după un strop de apă. Vara nu se dă plecată, nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade, la umbră. Și asta durează de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
E Anul Nou... Părinte, Te roagă și veghează La liniște și pace În anul ce urmează. E Anul Nou... Părinte, Călăuzește-ți turma Spre cuget și iubire, Să nu îți piardă urma. Dă României soare, Clădește-i viitorul, N-o-mpovăra cu biruri, Doar e sărac poporul. Dă României vise... Tot omului dă-i șansa, Prin muncă, prin sudoare Să-și pregătească masa. Dă orbului speranța Luminii ce-l așteaptă, Săracului? O pâine. Mișelului? Răsplată. Iar pruncului putere Să crească în
RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379437_a_380766]
-
descrieri și tablouri realizate cu procedee stilistice aparținătoare liricii, imagini pastelate, portrete cu linii dramatice, ce induc cititorului trăiri senzitive. Iată de pildă cum emană din text asupra cititorului senzația de arșiță caniculară: “E toamnă în clepsidră timpului, dar pământul împovărat de lumina se răsucește în somn. Zadarnic strigă frunzele după un strop de apă. Vara nu se da plecată nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade la umbră. Și asta durează de
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
fi nimic dacă n- ar trebui să fim. Duhul Sfânt ne dăruiește simțire, hâr, bucuria trăirii. Dumnezeu- Tatăl ne- a creat, Fiul ne- a mântuit. Ne rugăm Sfintei Treimi, lui Iisus Hristos și Maicii Domnului pentru diverse lucruri, zilnic, îi împovăram cu necazurile noastre. Dar nu vedem partea ascunsă, lucrarea sfântă de formare, migala prin care devenim încet-încet, oameni după chipul și asemănarea Lui. Clădirea unui om este mai dificilă decât a unui imobil, omul e dotat cu inteligență, nu se
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380873_a_382202]
-
fi nimic dacă n- ar trebui să fim. Duhul Sfânt ne dăruiește simțire, hâr, bucuria trăirii. Dumnezeu- Tatăl ne- a creat, Fiul ne- a mântuit. Ne rugăm Sfintei Treimi, lui Iisus Hristos și Maicii Domnului pentru diverse lucruri, zilnic, îi împovăram cu necazurile noastre. Dar nu vedem partea ascunsă, lucrarea sfântă de formare, migala prin care devenim încet-încet, oameni după chipul și asemănarea Lui.
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CAII GÂNDURILOR Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului CAII GÂNDURILOR Umerii erau împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
ar fi dat tot n-ar mai fi putut scoate nimic din Țărișoara noastră din cauza olteanului ăla blestemat, nici măcar un chiștoc de țigară ars! Și atunci, datorită dragostei care le măcina sufletele miloase, a grijii pentru soarta crudă care le împovăra sufletele bieților români obidiți, au pus-o repejor de-o „revoluție populară” iar în doi timpi și trei mișcări finalul piesei a fost unul din cele câteva variante acceptabile ale scenariului urmând ca restul operațiunilor de ridicare grabnică a nivelului
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
el nu am greșit. Să-ți cer pedepsă pentru el În gând un nor mi se aștearnă, În suflet o lumină vie Către iertare mă îndeamnă. Și încă o palmă și-ncă una În drumul meu spre Tine urc, Toiagul împovărat de vremi Abia pot ca să-l mai duc. Și lupta încă nu e gata Și nu mă lași ca să renuț, Te rog frumos alină-mi soarta Care mă poartă pe pământ. De ce să lupt eu pentru alții ? De ce pentru ei
IRONIC DIN TABLOU ZÂMBEŞTE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374427_a_375756]
-
bătălii cu cei ce vor s-adoarmă Credința-n adevăr, cu răutatea. Cuvântul a născut din glie, pâine. Cuvântul spune simplu cine ești, Cu el bunicii rostuiesc povești, Și este arca lumii către mâine. E folosit, adesea ca sudalmă, Și-mpovărează sufletul când lacrimi, Arăzdând obrajii ofiliți de patimi, Nu pot schimba în mângâieri, o palmă. Pentru oricine-i dar dumnezeiesc. E prețios când naște mângâiere, Sau aur pur, când, devenit tăcere, Înnobilează chipul omenesc. *** Referință Bibliografică: Tăcerea înnobilează cuvântul / Ovidiu
TĂCEREA ÎNNOBILEAZĂ CUVÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373322_a_374651]
-
face cancer și mi-e tare frică - te rog din suflet, poate la Vatră Dornei vei reuși să mergi - dar tu ști mai bine, si toate șunt numai din vina mea, știu, numai eu șunt vinovat, vrei acuma să mă împovărezi pentru mai multe motive ale tale pe care le înțeleg, frica-i mare...,, ,,... dar problemele mă vor ajuta să-mi uit necazurile. Ce să-i faci așa-i viața...,, Referință Bibliografica: Petiție către vremurile odioase XIV / Sorin Andreica : Confluente Literare
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
în beznă. Nimic privirea-mi nu mai poate prinde. Unde s-au dus? O pasăre țipă a moarte în golul dimprejur. Apoi un scrâșnet urechea-mi invadează. Sunt ai mei! Chiar dinții mei?! Iar din coșmar eu ies? Răsuflu abia, împovărat de vis, căci vis a fost! Nu-ncape îndoială! Cu gândul tot mereu la dispărutu-mi tată, scenarii construiesc întruna, vrând să-l găsesc ori doar s-aud că mai trăiește! Iar dacă-i dus, să-mi spună cineva cum
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]