818 matches
-
Un posibil sfârșit de roman Țigara de foi mai fumegă Între degetele lui; dâra ei de fum, șarpe capricios În aer, este un semnal permanent că aici au loc arderi intense; lângă fotoliu s-au strâns mormane de mape, scrisori Împrăștiate, maldăre de dosare, caiete de diferite mărimi: unele ofilite de vârstă, altele ferfenițe de prea multă răsfoire; actul lecturii presupune o acțiune fizică, hârtia otrăvitoare este Întoarsă cu o mână catifelată sau este aproape smulsă prin gestul brusc, Îndoită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului, cu pieptul gol și cu pistol. Revista Life, Basie, Reader’s Digest! Am păstrat ultimele exemplare pentru tine... Basie. Am Învățat sute de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-ți face griji, Îi zise Ruby zâmbind. Îi plăcea Jill, dar se Întreba dacă nu cumva foiala ei permanentă li se părea colegilor puțin cam obositoare. Jill a dispărut Înapoi În biroul ei, dar nu Înainte de a rearanja câteva lingurițe Împrăștiate aiurea. *** Exceptând câteva femei Îmbrăcate În costum și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri de bicicletă În jurul marginilor pantalonilor, care venise trimis de soția sa director de ziar, cele aproximativ cinsprezece femei care au venit la Întrunirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă hotelul Hilton, pe drum Încoace. Când În sfârșit reuși să se ridice, rămase În ploaie, cu gândurile Împrăștiate, ca un om care nu știe de unde a venit și Încotro trebuie să se Îndrepte. Ridică privirea spre etajele de sus, Însă văzu doar jaluzele trase și ferestre acoperite de perdele. Ici-colo pe terase se zăreau ghivece cu mușcate cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și a curăța după. Am să fac eu asta, tu aprinde numai sterilizatorul și dă drumul la mașina de spălat. Cum de le ții minte pe toate? Alterman și Bikini și totul? Pe de o parte un zăpăcit și un Împrăștiat care nu e În stare nici să-și Încheie cămașa sau să se bărbierească dimineața fără să se rănească, iar pe de altă parte Întoarce lumea pe dos pentru un cuvânt care lipsește dintr-un careu oarecare. Și le pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
murmurând versurile unui cântec de pahar - ne-am Întors la Paris și mama a fost de acord să studiez acolo artele plastice. Era cel mai bun loc pentru așa ceva, la vremea aceea. Nu sunt sigur că mai este, acum, că Împrăștiații ăștia de impresioniști dau tonul, dar pe-atunci academiile engleze erau niște instituții scorțoase și reacționare. Erai obligat să Îți petreci trei ani desenând după modele de ghips Înainte să ți se Îngăduie să desenezi și să pictezi după natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Compton capitulă. — Foarte bine, dar faceți ceva ca să Înveseliți publicul ceva mai devreme, spuse el. Parcurseră actele anterioare și Compton veni cu numeroase sugestii pentru posibile Îmbunătățiri, majoritatea acceptabile. — Ei, cam asta ar fi, zise el, strângând și ordonând foile Împrăștiate. Aștept cu nerăbdare textul integral, de Îndată ce veți putea. A, Încă un lucru: nu-mi place titlul cel nou. — Vai de mine! Și am crezut că, dacă Îl fac pe Newman californian - vă amintiți că, În roman, era din Sud -, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
speriind-o pe Tosca, adormită la picioarele lui, lângă foc, făcând-o să sară cât colo și să se refugieze legănat În colțul opus al Încăperii, lătrând supărată. — Vai de mine, vai de mine, Tosca, spuse el În timp ce culegea hârtiile Împrăștiate și le aranja În ordine, ce naiba putem spune despre toate prostiile astea? Răspunsul era că nimic, decât că erau un indiciu clar al declinului fizic și mental al lui Kiki În ultimii doi ani. Și nu era singurul cititor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orașul lui natal era Cernăuți, unde spunea că s-a întâlnit cu tânărul poet Paul Celan, care pe atunci se numea încă Antschel. Iar după Bucovina Basarabia putea să fie din nou regiunea în care venise pe lume. Atât de împrăștiați trăiau germanii luați ca pradă, până când au fost aduși acasă ca urmare a pactului Hitler-Stalin. Câteodată, răciturile erau însoțite de cartofi țărănești. Altădată erau savurate simplu, cu pâine neagră. Oaspeții mei, mereu alții, printre care se numărau unii veniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul era de mult supraaglomerat, încartiruiți în Renania, în apropiere de Köln, mai exact în districtul Bergheim/Erft, la un țăran avut. Erau mai multe amănunte în cărțile poștale ale rudelor trăind împrăștiate: despre orașul natal distrus - „Danzig-ul nostru nu mai există“ - și despre toate nenorocirile prin care trecuseră. Și despre „presupuse delicte“, despre care însă nu se putea ști nimic, stătea scris acolo: „Dar despre toate nedreptățile pe care ni le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie a ruinelor vorbește, în care ultima strofă spunea: „...împrăștiat zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor este sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de oxigen. Apoi Își aminti de dulăpiorul de prim ajutor. Parcă acolo era un tub de oxigen, pentru urgențe? Nu era sigur. Așa părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De regulă, într-un tîrziu, printre bucăți de carne împrăștiată, tu carnivorule, nu poți să nu găsești și chipul cuiva drag.” Iar eu văd cum cuțitele din obsidian scînteiază în soare. Cu mișcări precise inimile sînt scoase din piepturi și ridicate în văzul mulțimii aflate în delir. Pe cer Quetzalqoatl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bătea la cap că vrea nu știu ce păpușă sau nu știu ce bicicletă. După care, nici nu apucam să mâncăm curcanul, că Helen reușea să strice absolut tot ce-i adusese Moșul. Nu era mulțumită până când nu distrugea totul. Prin toată casa zăceau împrăștiate capete și picioare de păpuși, lanțuri și șei de biciclete. La tot pasul erai în pericol să-ți rupi gâtul din cauza lor. Nu e foarte frumos să spui așa ceva despre Helen, am spus eu ca un ecou a ceea ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
haosului din Dublin. De parcă noi trei am fi existat în propria noastră lume. De fapt, nici n-am vorbit prea mult. Mai curând am stat într-o tăcere relaxată, bând cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În bucătărie. MÎncare pe jumătate prăjită, vase sparte, tigăi pe podea. Sub masa bucătarului un seif de perete - deschis, cu monede Împrăștiate. Urme Încrucișate de tîrÎre, care se Întîlneau cu alte urme, urme negre, de tocuri de pantof, toate terminîndu-se la ușa unei magazii de alimente. Ușă Întredeschisă, firul scos din priză. Nici urmă de aer rece, pentru păstrarea alimentelor. Ed deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe locul În care stătuse scaunul văzu cîteva firimituri Împrăștiate. Luă o perie și un făraș din bucătărie și le mătură. Kay locuia În apartamentul ăsta de aproape șapte ani. Îl primise de la o femeie care-i fusese iubită, o femeie care lucra aici - deși Kay nu-i spusese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
redea viața și osemintelor și pulberii, pentru a crea din nou societatea nimicită, într-o formă demnă de această Providență. Este de observat că atunci cînd oamenii cu profunde sentimente sociale au rupt toate legăturile care îi țin uniți, umiliți, împrăștiați, fără ieșire, fără speranțe, naufragiază, ca să spunem așa, în nemărginirea unui ocean de nenorociri; atunci ei recurg printr-un anume impuls natural, în ultimă instanță, la ajutorul puterilor supranaturale, atunci se îndreaptă și se concentrează asupra Religiei, mîngîierea tuturor celor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că o să mor de durere de cap. Restul camerei era plin de hainele lui Julie, de parcă, de-ndată ce a intrat, și-ar fi golit trei valize pe pat și pe podea (probabil chiar așa a făcut). Peste tot zăceau împrăștiate pungulițe cu bijuterii, truse de toaletă, tone de farduri, două mobiluri, un iPod, haine și pantofi nou-nouți. Avea până și lumânărele Diptyque și câteva fotografii înrămate cu ea și tatăl ei, aruncate peste mormanele de boarfe. Julie cară întotdeauna munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Estrella de Mar e mult mai interesantă decît mi-am imaginat la-nceput. În plus... Cursul de tenis se Întrerupsese pentru masa de prînz, iar jucătorii se Întorceau la vestiare. Crawford se foia pe lîngă mașina de tenis, adunînd mingile Împrăștiate și punîndu-le Înapoi În coșul de alimentare. CÎnd termină, o luă la fugă după jucători, provocîndu-i la un sprint pînă la dușuri. Admirîndu-i energia, eram pe punctul de a-i face cu mîna, dar Paula mă apucă de cot. — Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
devastare umană, de furt a tot ceea ce se putea arde pe Moor. Din punct de vedere cultural este comparabil cu un mare șantier neolitic: un fel de Avebury al copacului, un Ur-codru. Fizic este compus dintr-un lanț de dumbrăvi Împrăștiate, puncte verzi Într-o pictură tașistă, de-a lungul a ceea ce pe Dartmoor se numește clitter - un grohotiș de sfărâmături și bolovani de granit - cu toate că, Întâmplător, câtuși de puțin bazat pe principiile picturii tașiste. Acești bolovani oferă protecția esențială pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
când trebuia să parcurgem un drum scurt cu foarte multe opriri la gura paharelor. și tot povestind despre literatură, și despre diverse grupări și ziare. până când — așa cum spuneam — ajunseserăm cu toții undeva sus la etajul trei plin cu ziare și cărți Împrăștiate aiurea, și noi cu gențile negre la șold (G.N.P.), admirăm balamucul și salcâmul care de-a lungul anilor se Înălțase — hăt — până În dreptul geamului, unde, mai târziu, aveam să aruncăm cu ziare [...] Deci, așa. Nu mi-e prea clar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește pe scări. Încercă să se prindă de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și că sentimentele majorității cabinetelor europene nu sânt de natură a ne face să ne temem cumva de o soartă identică cu a chedivului din Egipt, nici de vreo intervenție colectivă cu puteri armate, nici de însîngerarea țării. Spaimele acestea împrăștiate acum o lună de d. I. C. Brătianu și de partizanii fierbinți ai soluțiunii pe categoni s-au risipit astăzi cu totul. Organele patriotice cari făceau multă larmă, zugrăvindu-ne în fraze grozave acea neagră perspectivă, astăzi și-au domolit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]