1,052 matches
-
al dacoromanismului. Pentru a ne da această probă de putere proiectul de lege al școalelor secundare a fost un pretext numai; resortul veritabil e mânuit de alte puteri cu niște scopuri foarte îndepărtate. În mijlocul certelor noastre parlamentare, adesea meschine, și împresurați de nu mai puțin însemnatele sfezi de zi, pierdem prea adeseori din vedere mersul lucrurilor din Orientul meridional, și totuși acolo s-a 'nrădăcinat pentru Ungaria, ba poate pentru monarcie (? ) o cestiune de existență, care pîn' acum nu s-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
am adăuga noi, pomenirile dintre cele mai diverse la care recurg cei rămași în planul fizic (v. și nota 30). Existența acestui “somn” este confirmată și de “cartea egipteană a morților”: “Ajutați-mă să ridic această ceață deasă ce mă împresoară din toate părțile și mă apasă ”. Totuși, se pare că de acest somn “beneficiază” doar individualitățile mediu evoluate, care nu cunosc existența altor plane de existență . Durata acestui “somn”, absolut necesar evoluției întrucât în timpul său are loc organizarea corpurilor subtile
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
šay’în ‘ilman: „Dumnezeu cuprinde toate cu știința să.” - ’Inna Allah bi-kulli šay’în mu≤” (4, 126; 41, 54): „Dumnezeu le cuprinde pe toate.” (SOI) - wa All"h mu≤” bi al-k"firn (2, 19/18): SOI „Dumnezeu însă îi împresura pe cei necredincioși”; ASM „Allah îi împresoară pe cei necredincioși”; GG „Dumnezeu, de pretutindeni, îi învăluie pe tăgăduitori”; RB „All"h entoure leș infideles șde Să puissanceț”; DM „Dieu cerne leș incrédules de tous leș côtés”; Arb „God encompasses the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
știința să.” - ’Inna Allah bi-kulli šay’în mu≤” (4, 126; 41, 54): „Dumnezeu le cuprinde pe toate.” (SOI) - wa All"h mu≤” bi al-k"firn (2, 19/18): SOI „Dumnezeu însă îi împresura pe cei necredincioși”; ASM „Allah îi împresoară pe cei necredincioși”; GG „Dumnezeu, de pretutindeni, îi învăluie pe tăgăduitori”; RB „All"h entoure leș infideles șde Să puissanceț”; DM „Dieu cerne leș incrédules de tous leș côtés”; Arb „God encompasses the unbelievers”. În sens propriu, ’a≤"”a biînseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare literă are sunet și culoare”, poeta se descoperă ca entitate aberantă în noua ei lume. Restructurarea interioară propune și alte echivalențe ironice, eul liric simțindu-se „în renovare”, ca o clădire împresurată de schele „de zidărie”. Erotica sună și ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele sugerează stingeri printre „frunzele remușcării” sau transformă arghezian mierea în venin. Decupajele lirice ale realității israeliene se mențin totuși la nivelul consemnării. Abia versurile din Revolta
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism a curții domnești muntene, care, potrivit papei, ajunsese să cunoască drumul adevărului „scuturând și lepădând de la ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu de la curtea princiară moldovenească 5, fără urmări importante pentru orientarea religioasă a familiilor domnești din Țara Românească și Moldova, a avut loc pe fondul încercării papalității de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reprezintă un pas decisiv spre literaturizare, pe care Stoica Ludescu ori altcineva îl face cu destulă dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și împresurați de bir și năpăști” - în fapt un exercițiu retoric lipsit de substanță -, o ostilitate față de suzeranul de la Stambul - și ea de o descurajantă superficialitate, mai mult cârteală de rutină -, cât și o mult comentată „grecofobie” ce îi are în vedere
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
secțiunile „Meridiane”, „Prezențe românești” (despre cultura română în lume), „Revista revistelor”. Deși a îndurat înainte de 1989 „sufocanta apăsare a directivelor și a cenzurii comuniste”, R.l. a năzuit să fie „un far uneori mai palid, mai șters, mai anemic, abia pâlpâind, împresurat de beznă și cețuri cum era”, dar, oricum, creator al unui „spațiu al luminii”, secretul fiind „întemeierea pe spiritul critic normal” (Mircea Iorgulescu, Spiritul „României literare”, 39-40/1993). Revista a beneficiat de o importantă iconografie, datorată în mare parte lui
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
minuțioase obținute prin asocieri neașteptate, frizând absurdul. Fantezismul e întrerupt când și când de câte o formulare mai transparentă: „Pierzi podul Nivelul de înțelegere unde erai te gâtuie Nu mai ai centru te miști cu un călcâi pe inimă dansezi împresurat de perne putrede și apa are puterea să te ia” (Du-te-vino liniștit). Dar călătorul-poet nu poate decât aproxima inexprimabilul, iar cititorul este chemat să se asocieze călătoriei (o tema frecventă în poezia lui S.), să lase frâu liber imaginației, jocului
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
unui tron și al unei femei: „[...] de sârgu au trimis Alixandru vodă pre Moțoc vornicul cu o samă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea vodă. Și prinzându-i calea la Șipote, neavându el nici o știre de nicăieri, l-au împresurat oastea cea leșască și l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, dacă au sosit Alixandru vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărie”. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra, devenită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Suceava să facă nuntă cu Roxanda, de sârg au trimis Alexandru Vodă pre Moțoc vornicul cu o seamă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea Vodă, și prinzându-i calea la Șipote, neavând el nici o știre de nicăierea, l-au împresurat oastea leșască și l-au prins viu, pre carele mai apoi, dacă au sosit Alexandru Vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărire”41. Luptele cu acești „domnișori” se purtau nu numai în țară, cu armele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-l ducă să vadză perirea celorlalți”) și, neinformat „(nu-i spusă urmașlú povestea”) a vrut să se apere: „s-au apucat de sabiea unui dărăbanú, să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos. Ce l-au împresurat îndată dărăbanii și n-au apucatú să scoață sabiia. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindú: „Ai, cânele, au vrutú să moară cu soții”. „Soții” - partizani ai Movileștilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zicând «Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile pentru tine, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile, și te vor face una cu pământul, și pe fii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră de piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale147Ț și, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văzăndu-să că nu lipsiia după acest ticălos de pământ ...” - Radu Greceanu) ori așteptau în locuri securizate (incinte care interziceau comunicarea cu un exterior periculos, așa cum l-a găsit Hercul Daissoli [Ercole Dalmatul] pe regele Ioan I Zápolya „la Alba Iulia, împresurat din toate părțile de molima grozavă a ciumei” 555) sau în spații izolate și neinfestate („Iară Dumitrașco-vodă [Cantacuzino], vădzându atâta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, și acolo ședè” - Ion Neculce), elitele au plătit un obol însemnat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Înainte de moarte). A doua categorie este aceea a povestirilor în care intervine o notă fantastică, anxioasă. În Colina, de pildă, fantasticul e, ca în Vedenia lui Gib. I. Mihăescu, o proiecție a spaimei. Vasile Catrina merge la câmp și acolo, împresurat de o ceață deasă, amețește și observă că păduricea se aprinde și piere, colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
între medelenismul originar și noua treaptă a existenței eroilor, precum și neputința reconcilierii între universul lor inițial și vremurile de acum, neprielnice idealului de viață de tip „paradisiac”. Prin relatarea zbuciumului eroinei principale, Olguța, și a sfârșitului ei, T. demonstrează că, împresurate de mercantilism, ființele candide și generoase sfârșesc prin a se prăbuși. Finalul alătură simbolic acestei drame disoluția așezărilor boierești de altădată și dispariția ultimilor reprezentanți ai aristocratismului moldovean. Prăvale-Baba, carte a cărei acțiune se desfășoară într-un târg patriarhal, sugerează
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
și, totodată, bogate semantic, afectând o alcătuire narativă, de fapt o consistentă concatenare de imagistică simbolică: „gloria și orgoliul nopților mele zăbrelite cu trestii/ akheronule nu vrei să-mi tai încă preatimpuria cale / din când în când vocea ta mă împresoară ca pe un vânat: / rămâi! rămâi! akheronul meu e mereu lângă tine, / întâmpinarea florilor de gheață trebuie s-o faci fără durere / chiar dacă sângele nu va mai avea putere să-ți înmiresmeze / trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
să nu conturbăm/ procesul instructiv-educativ și sălile-nalte/ ca florile dalbe ca un veșnic stai jos asseyez-vous “ (Lecția a doua. Zi de sărbătoare). Poezia se dezvoltă astfel în jurul unui pivot biografic care apoi își întinde tentaculele în tentativa de a împresura realitatea. Însă poetul nu se oprește aici, ci - așa cum a remarcat Al. Cistelecan - „arta referinței” e doar un pretext pentru „arta transreferențială”. Numai că o asemenea dilatare a referentului nu se realizează prin transfigurarea realului: M. nu este un mistic
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de amfiteatre înalte, poți zări ici-colo, în treacăt, din vreun unghi prielnic, cîte un profil de balenă decupat în crestele unduitoare. Dar trebuie să fii tu însuți un adevărat vînător de balene, pentru a vedea aceste priveliști; iar dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie analogie cu ceva din voi înșivă? Căci, așa cum înspăimîntătorul ocean înconjoară uscatul verde, la fel și în sufletul omului sălășluiește o insulă Tahiti, plină de pace și de bucurie, dar împresurată de toate grozăviile unei vieți numai pe jumătate cunoscute. Dumnezeu să vă aibă în pază! Nu vă aventurați prea departe de acea insulă, căci s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu mai exiști decît într-o stare de delir. Oarbă și surdă, balena gonea, ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de spumă, întocmai ca o corabie care, împresurată de ghețari în timpul unei furtuni, încearcă să se strecoare prin păienjenișul canalelor și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de spumă, întocmai ca o corabie care, împresurată de ghețari în timpul unei furtuni, încearcă să se strecoare prin păienjenișul canalelor și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să se închidă peste ea în orice moment, zdrobind-o. Deloc intimidat, Queequeg cîrmea ambarcațiunea cu curaj, cînd ocolind vreun cașalot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parîma de cînepă, încît puiul de balenă e prins ca-ntr-o capcană. Una din tainele cele mai intime ale mărilor părea să ni se dezvăluie astfel, pe acest lac fermecat. Vedeam în adînc împerechindu-se leviatanii cei tineri. Deși împresurate de spaime și perplexități fără număr, aceste făpturi misterioase din centrul apei își vedeau în voie, fără nici o teamă, de ocupațiile lor pașnice, ba chiar petreceau și se giugiuleau în neștire Tot astfel, în toiul furtunilor ce zbuciumă propriul ocean
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne plecăm privirea, valea cea neagră ne dezvăluie pămîntul ei noroios, dar dacă ne-o ridicăm, întîlnim razele strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la vederea unei astfel de priveliști? Cînd coca ți-e împresurată de rechini turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia zi a vînătorii?! Ziua cea mai primejdioasă! Căci poți fi sigur că, într-o vînătoare de trei zile, cea dintîi e dimineața, a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]