2,389 matches
-
ei prin găvanele grotei, purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lor va fi noaptea. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă nu-și amintesc căile nopților lor, căci a lor va fi lumina zilei. 20. Zăceau cu fața-n sus În grota Întunecoasă din dealul Celionului, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și cîinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă ai fi dat Întîmplător peste ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth-Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului-simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vorbește, nu? mă întrebă ea. Am fost luat prin surprindere de presupunerea doamnei Strickland că știu totul despre nenorocirea ei domestică. — Eu abia m-am întors. Singura persoană pe care am văzut-o a fost Rose Waterford. Doamna Strickland își împreună mâinile. — Spune-mi, te rog, exact ce ți-a zis. Și, văzându-mă că ezit, insistă: Țin neapărat să aflu. — Mde, știi cum vorbesc oamenii. Pe ea nu te prea poți baza, nu? Mi-a spus că te-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
secrete. Dar, mai Înainte ca poetul să dea glas acestei Îndoieli, Marcello sfârșise deja. - Iată semnele orei dumitale pământești, messer Alighieri. Soarele strălucitor În Gemeni, În ultimul avânt al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tapițerii în culori luminoase și de buchete de flori. Erau și câteva mobile, un dulap din lemn masiv și un pat. Iar pe acest pat era întinsă Lysia Verhareine. Cu ochii închiși. Cu ochii închiși pentru totdeauna. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Purta rochia de dimineață, de culoarea piersicii coapte, și pantofi maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întins pumnul plin cu bani, ea i-a luat repede, era frumoasă în tunica scurtă, romană, din care ieșeau picioarele lungi, cu niște pulpe musculoase, desenate de o mână expertă, femeia romană a înhățat banii cu aceeași foame, s-au împreunat în vizuina călduroasă, la sfârșit, el parcă s-a trezit din poftă, nu din somn, se uita cu jind la banii pe care femeia îi ascunsese în tunică, ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu-și dădea seama unde anume se Întrerupsese, mintea lui Amory era Încă Într-o formă excelentă. Nu se știe precis ce-ar fi făcut din el Încă doi-trei ani de viață În stilul acesta. Odată Însă, când se depărtase, Împreuna cu Beatrice, cam patru ore de țărm, navigând spre Italia, apendicele i s-a perforat - probabil din cauza prea multor mese luate În pat - și, după o serie de telegrame frenetice expediate În America și Europa, spre uimirea pasagerilor, transatlanticul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Hancock, doamna Lawrence, ambasadorii Marii Britanii și Italiei, nunțiul papal și o mulțime de preoți și prieteni au ținut să fie prezenți. Totuși inexorabilele foarfece retezaseră toate firele ținute strâns În pumn de Monsignor. Văzându-l Întins În sicriu, cu mâinile Împreunate pe odăjdiile purpurii, Amory a fost cuprins de o durere lugubră. Chipul nu i se schimbase și, ca și cum n-ar fi Înțeles că moare, pe el nu se citea nici un fel de emoție sau frică. Era bunul și vechiul prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de partide erau una mai proastă ca alta. Își vindeau trupurile pe principiul că pentru bani era permis orice, nu aveau conștiință, nici rușine. Or fără rușine nu poate exista nici erotism. Nimic mai mult decât niște hipopotami care se Împreunau. Keiko Kataoka era diferită. O femeie plină de complexe, care știa ce Înseamnă rușinea și Încerca să o controleze. Oare cum era Reiko? Ea era actriță și dansatoare. Toate femeile despre care Îmi vorbise Keiko Kataoka În lunga ei confesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bondoc care stătea de partea cealaltă, în fața mea. Era ceva artificial în legătură cu chipul său, de parcă fusese realizat de un artist al poliției de la Serviciul tehnic al Sipo, cu trei trăsături definite clar și foarte puțin în rest: sprâncenele i se împreunau la mijloc și stăteau cocoțate deasupra genelor, ca un vultur care se pregătește de luptă; o bărbie lungă și șireată de vrăjitor și o mustăcioră în stilul lui Fairbanks. Korsch își drese vocea și începu să vorbească, dar pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-am îndreptat arătătorul spre mijlocul feței sale: — Nu face pe deșteptul, Gottfried. Nu aici. Alex rupe mai multe oase decât Max Schmelling, și nu întotdeauna mai apuci să te duci înapoi în cabina ta la sfârșitul luptei. Mi-am împreunat mâinile la ceafă, m-am lăsat pe spate și am privit nonșalant în tavan: — Crede-mă pe cuvânt, Gottfried, albinuța asta nu e atât de proastă încât să nu vrea să facă exact ce-i spun eu să facă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pese de conveniențe și, mai ales, să nu te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
c. 1575-1580, aflat la Muzeul de istoria artei din Viena, unde zeul atinge cu dosul palmei obrazul tinerei spre refuzul vizibil al acesteia de a-i împărtăși entuziasmul. Este una din atitudinile fundamentale ale femeii atunci când nu pare a se împreuna din dragoste. Pentru a accentua contrastul între excitația masculină și răceala feminină, Spranger introduce mai multe semne ale fertilității și erosului: un corn al abundenței în dreapta jos și un amoraș care trage într-o parte „cortina” în momentele care preced
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
își cugetă în scurt ce au defăcut. Fata putea să se întoarcă la viață și belșug cu strângere hidoasă ori să moară fecioară. Fulger de gând alege sfârșit de netrăire și se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce își făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învățat... Turcii-și ridică brațele spre Cerul lui Alah în țipăt de uimire, se uită-n hăul morții și se retrag în sat cu bombăneală-n șoaptă ne-nțeleasă. Beiul
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
nu și le mai poate procura. Cea din suflet sau din minte se produce din lipsa bunurilor sufletului. Spre deosebire de întristarea din simțuri, pe care o provoacă patima, întristarea cea după Dumnezeu, ce îsoțește încercările și pătimirile cele fără de voie e împreunată cu bucuria duhovnicească. Dintre roadele acesteia, Sfântul Casian spune că „face pe om osârduitor și ascultător spre toată lucrarea cea bună, prietenos, smerit, blând, gata să sufere răul și să rabde toată buna osteneală și zdrobirea, ca una ce este
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos, cu nădejdea învierii și răsplatei, pe măsura eforturilor noastre ascetice. Este calea pe care au străbătut-o toți cei iubitori de frumusețe spirituală, urmând pilda Mântuitorului nostru Iisus Hristos: - Sfinții apostoli, mucenicii, mărturisitorii, cuvioșii, monahii și
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos, cu nădejdea învierii și răsplatei, pe măsura eforturilor noastre ascetice. Este calea pe care au străbătut-o toți cei iubitori de frumusețe spirituală, urmând pilda Mântuitorului nosttru Iisus Hristos: - Sfinții apostoli, mucenicii, mărturisitorii, cuvioșii, monahii și
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. Și vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă” (Marcu 10:6-9). Referitor la tradiție și modernitate în familia creștină, privită și abordată fiind din perspectiva existenței umane, familia reprezintă un adevărat izvor de viață. Familia este singura care înnoiește permanent lumea, aducând
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
copiii nu uitaseră zilele acelea. În urmă cu douăzeci de ani erau de vârsta fiilor lor, ba chiar mai mari. Abia acum simțeam cu adevărat ce înseamnă să ieși la iarbă verde, fără constrângere, fără program, doar ca să te relaxezi împreuna cu cei dragi, la o masă haiducească, în mijlocul naturii. În apropiere, un cârd de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
s-au adunat în cete, și-au încercat repertoriul de strigături, și-au plecat prin sat, să strige urături pe la casele oamenilor. Se-nțelege, băieții pădurarului nu puteau lipsi de la această sărbătoare. Mugurel și Mihăiță s-au dus la urat împreuna cu o ceată de băieți mai mici. În schimb, Ionică, se considera un flăcău mai mare, nu mai putea umbla cu strigături cu copii mici. El se duse tocmai în centrul satului, unde-l așteptau alți băieți mai mari, care
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
în viață. În curând, avu loc cununia celor doi. Și ce cununie emoționantă! Tot la îndemnul lui Theodoros, care știa starea părinților lui Orestes și Artemios, lăsați singuri în munții de lângă Milet, se stabili că ar fi bine ca Orestes, împreuna cu Cesare, să se întoarcă la casa părinților din ținutul Miletului. Tinerii acceptară cu multă bucurie această inițiativă. Vă închipuiți câtă bucurie avură părinții când fiul lor cel mare, Orestes, se întoarse la ei, dar nu singur, ci împreună cu atât
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
s-a născut și a murit mineritul la Moldova Nouă, te bucuri totuși că despre acest domeniu se va mai vorbi în acest oraș. Conducerea orașului sub păstorirea domnului Primar Doctor Inginer Ion CHISĂLIȚĂ și a domnului Viceprimar SPOREA Ghiță, împreuna cu distinșii aleși locali, domnii consilieri locali; BĂLEANU Eugen, BÂCLEȘAN Cătălin, BENCZE Laszlo, GRECU Dan, GUBANDRU Nicolae, LUPU Matei, MARIȘESCU Ion, MĂRCULESCU Claudia, NOVICICI Mladen, POPA Draga, STANCIU Șerban, STOICOVICI Ion, TIUGAN Victor, ȚIȚIRIGĂ Dan, VASILAȘI Irinel, VIZITIU Viorel, ZABERCA
4 DECEMBRIE 2009 MONUMENTUL EROILOR MINERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363056_a_364385]
-
s-o prindă pe după umeri, să-i inspire încredere, să-i promită că nu va mai lăsa niciodată viața să-i lovească, însă femeia din fața lui părea că nu auzea nimic. Își stropea tâmplele cu apă din pârâu, apoi își împreuna palmele ca-ntr-o rugă târzie și murmura ceva: - Dă-mi, Doamne, puterea să știu ce-i cu mine! Ajută-mă, Doamne, să mă regăsesc, chiar dacă aș fi o criminală! Auzi foșnetul pașilor celui venit și se ridică brusc. Nu
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
ani scandinav intră în scoală cu nivelul la care copilul român absolvă școala elementară. Se pune în Scandinava stringent problema rugăciunii copilului către îngerul său păzitor. De îndată ce bebelușul a dobândit un vocabular corespunzător este îndrumat ca seară de seară să împreuneze mânuțele a rugăciune și să mulțumească îngerului său păzitor pentru „îndrumările” date, aproximativ: „Am ajutat pe mămica la treburile casei la îndemnurile tale pentru care mulțumesc. Voi fi harnic și pe mai departe. Așa să fie (adică amin)!”. Copilul trebuie
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]