724 matches
-
zece spectacole totul să dispară. În teatrul lui Dodin se fac repetiții și după zece sau cincisprezece ani de la premieră. Cînd se merge în turneu, neapărat se repetă pe scena pe care se va juca, pentru a reînnoi structura, a împrospăta emoția, ceea ce are apoi un efect extraordinar. Acest lucru menține în formă teatrul lui Dodin. Dacă eram aici în acești doi ani, bineînțeles că repetam. Minunat este totuși că interpreții spectacolului doresc acest lucru, caz rar, căci de obicei ți
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
să se „rătăcească” puțin printre personajele interpretate? - Frumusețea teatrului de repertoriu constă în viața lungă a spectacolelor. Există influența - un lucru îl influențează pe celălalt și e minunat. Sînt convins că lucrul la „Căsătoria” îi va ajuta pe actori să împrospăteze ceva în „Unchiul Vanea”. După repetițiile cu „Căsătoria”, „Unchiul Vanea” nu s-a jucat, dar sînt convins că va curge din nou o energie specială, că vor exista anumite relații umane care vor crea din nou anumite efecte. - Cum a
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Acest obicei se numea, după vraciul lor, stingerea lămpilor. Locuind pe un pământ atât de urgisit și sărac, neamul eschimoșilor dădea semne de oboseală și de neputință trupească. Așa că, cei din Alaska, ce s-au gândit? Ei se gândiseră să împrospăteze sângele celor din tribul lor. Zeița la care se închinau era un animal mare, cu mustăți și care le dădea lor tot ce le era de trebuință. Zeița aceasta era însăși Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
o China pe care aproape nu o mai recunoști, într-atît de rapid fiind ritmul schimbării. Mai putem spera deci, chiar dacă Europa și-a mai pierdut din suflu, Asia are un potențial imens, care ne poate surprinde din ce în ce mai plăcut și, eventual, împrospăta ideile.
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
scrisă. Mă bucur că Lia Perjovski a recidivat în arta spectacolului și cred că asta este benefic atît pentru ea, cît și pentru scenografia teatrală care se simte adusă cu suplețe spre zone de căutare și expresie moderne, care își împrospătează limbajul și modalitățile de exprimare. Patru femei - autoarea textului, regizoarea, protagonista și scenografa - aduc pe scena Teatrului Mic, abrupt și dincolo de superstiții, un subiect care nu poate lăsa insensibilă nici o persoană de sex feminin (și nu numai): cancerul ovarian în
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
a interferat puternic cu limbajul tinerilor, dar și cu argoul interlop, mai ales al închisorilor. Argoul militar e al unui mediu în parte închis (prin preocupări și ierarhie), dar prin care s-au perindat în permanență vorbitori care l-au împrospătat. De fapt, a fost produs atît de militarii de carieră (a căror contribuție e vizibilă în îmblînzirea limbajului tehnic, în perpetuarea unor abrevieri și fixarea unor specializări semantice), cît și de militarii în termen (cărora li se datorează mai ales
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de ușă. Mergea spre Săuca. În dreptul dispensarului opri. O luă în brațe și o duse înăuntru. Pe scări întâlni o femeie. - Dumneata nu vezi că a murit? întrebă ea. (...) Împrospătă rezervorul cu benzină și lăsă bidonul în drum. Mergea foarte repede, căutând să ajungă cât de curând la un loc, o bucățică oricât de mică de pământ unde totul mai putea fi puțin neadevărat, petrecut în treacăt. Capacele bidoanelor săriră
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
Manifestului "Crinului Alb"), care și-au propus să înfăptuiască o "revoluție creștină" (dar nu o "nouă Reformă", ci "o adîncire a celei mai vechi din formele de viață creștină" și anume "ortodoxia'), menită să potolească "setea neamului de a se împrospăta sufletește, de a se întări și a se spiritualiza". "Mîntuirea Neamului" ar consta în acest spor de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale a intelectualității care a pariat pe
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
extraliterare (distribuție geografică, oportunitate politică, etc) care au influențat, mai ales în ultima vreme, alegerea. Important este că laureații au fost, mai toți, scriitori de prima mână care, chiar în cazurile când nu aveau anterior notorietate internațională, au lărgit și împrospătat perspectiva asupra lumii de azi. Herta Muller are toate însușirile cerute pentru a intra în acest grup de elită al literelor universale. Este o prozatoare și o poetă de talent, vine dintr-o zonă marginală și aduce viziunea unei minorități
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
are cine să se ocupe! Ca porumbiță a sistemului, dna Petrescu va face, desigur, ceea ce a mai făcut. Cum memoria nu e partea noastră tare, poate că revizitarea licitațiilor de manuale din 2001 ar fi un bun prilej să ne împrospătăm amintirile din vremea când specialista de azi în investiții era președinta uneia din cele mai dubioase comisii din dubioasa epocă a marelui Năstase. N.R. MEC a comunicat că dosarul neregulilor de la BAC, rezultat al anchetei interne, se află în mîinile
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
să violezi limba, s-o inventezi și s-o reinventezi. Dar cu mare respect pentru scriitorii clasici care... Care nici ei nu scriu chiar conform gramaticii. Nici vorbă ! Rolul unui scriitor, după mine, este tocmai să violeze limba, s-o împrospăteze, s-o facă să vibreze, pentru că limba poate stagna cu tot felul de stereotipuri verbale. Aveam tot felul de idei pentru lingvistică, iubindu-l și citind mereu Dicționarul Etimologic al lui Lazăr Șăineanu. El era pus la index, așa că nu
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
Jilava, la Gherla, la Aiud, dară-mi-te acum, în buricul Bucureștiului?” Mai că ne-ar veni să le plângem de milă octogenarilor redactori ai „Memoriei”, dacă n-am ști că mai nimic din lăcrămație nu e adevărat. Să le împrospătăm memoria colegilor noștri de la „Memoria”. USR găzduiește de la început, de bună voie și nesilită de nimeni, redacția revistei „Memoria”, aflată sub egidă, dar nu în proprietate, fără a pretinde chirie și suportând toate costurile de întreținere. Când USR a pierdut
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le împrospăta de la fereastră, urcau Îngrășând prelungile flame-ale lumânărilor Și-aruncau fumu-n laquearia Dând viață modelului de pe tavanul lambrisat. Ardea verde și-oranj, flancat de piatra colorată N a cărei tristă lumină un delfin sculptat înota Deasupra căminului antic se-nfățișa De parcă
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
întîmplătoare cu un vechi amic) și agasant (prin simpla reiterare). Deși volumul conține un capitol dedicat vizitei la casa memorială a lui Marcel Proust și e împănat de trimiteri la În căutarea timpului pierdut, nu menționarea romancierului francez mi-a împrospătat memoria, ci mai curînd cadența frazei lui Aciman. Însă dulcegăria de care l-am acuzat la San Francisco mi s-a părut a fi de astă dată elegantă cursivitate, ritmicitate poetică, chiar o infuzie suavă de elegiac, rezultată nu din
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
mereu de ce li se potrivește să joace, că a gîndit repertoriul, pe termen lung, pentru evoluția actorilor, că regizorii invitați acolo au provocat alte și alte satisfacții, ieșiri din limită și din șabloane. Acolo s-au adunat și s-au împrospătat energii importante. Dar ceva mi se pare esențial pentru ținuta profesională și morală a acestui teatru: RESPECTUL. Nu toată lumea poate să iubească pe toată lumea, nu întotdeauna ai puterea să-ți recunoști neputința, să apreciezi împlinirea "celuilalt" într-un personaj sau
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
rețeaua accesibilă de străzi. Metropolele au, în general, un număr limitat de parcuri, dar în Helsinki găsești câte o astfel de oază de verdeață la fiecare colț, chiar și în cartierele înțesate de clădiri, unde au fost amenajate pentru a „împrospăta“ peisajul. Atât prezența acestor parcuri, cât și străzile trasate foarte clar, ceea ce face ca găsirea unei adrese să fie o sarcină extrem de ușoară, sunt creațiile arhitecților Johan Albrecht Ehrenström și Carl Ludvig Engel. Prin schițele străzilor simetrice realizate de el
Agenda2005-08-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283419_a_284748]
-
dintre greșelile PDL a fost o abordare poate prea “radicală” în raport cu Opoziția. “PDL a înțeles că societatea cere o schimbare și a înțeles că societatea cere inaugurarea unui nou mod de a fi în politică și a înțeles să-și împrospăteze expresia guvernamentală. Toți miniștiii PDL în acest Guvern sunt figuri politice noi, proaspete și în același timp sunt oameni cu o solidă expertziă în spate. De azi începe în România un nou mod de a fi în politică. Mă uit
Voinescu despre relaţia putere-opoziţie: Suntem ca vameşul şi fariseul () [Corola-journal/Journalistic/46088_a_47413]
-
intelectualității noastre. Prin sâmburele ei tare, Frica și pânda, reprezintă încă un memento, încă un semnal de alarmă pentru ca acel ucigaș pe "metru pătrat" să nu mai apară. Noua carte a lui Florin Constantin Pavlovici are meritul de a ne împrospăta memoria care, din păcate, cam lâncezește, ceea ce nu ne prea onorează.
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se sfîrșește" (semn). Nu reprezintă oare alteritatea un avantaj al creației? Nu împrospătează oare ea imaginea, n-o înavuțește cu accepții și nuanțe noi, în jocul capricios, infatigabil, al elementelor? Celălalt beneficiază de un unghi de vedere inedit, la intersecția vieții exterioare cu cea interioară: "sorbit de nori în trecere/ de solzii unui
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
din diferite domenii ale artei și culturii, bănuiam că un om atât de celebru nu putea să nu fie nițeluș bățos și distant; încercam să ne îmbărbătăm singuri pentru scurta întrevedere pe care o anticipam și pentru necesitatea de a împrospăta memoria interlocutorului nostru cu niște repere substanțiale dar concise, privind motivele prezenței noastre acolo. Căci nu era vorba câtuși de puțin de o întâlnire întâmplătoare, și nici nu fusese prea simplă "întregirea triunghiului București-New York-Tel Aviv", cum se exprimase însuși
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva, cu ritmul universal. Fericire a zeilor, bucurie prin care participi la Creațiune! Ce chip va avea viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în care trupul nostru
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
vetust în ea. Până și arhaismele (atâtea câte sunt) sunt la locul lor. Ce mi se pare însă și mai important decât aceste constatări e că vitalitatea acestei cărți nu e una așa zicând de împrumut. Ion Horea nu-și „împrospătează” formula de dragul unor sufragii de moment. Ar fi avut, de la debut până azi, o sumedenie de ocazii s-o facă. Nu aceasta a fost însă pentru el miza literaturii. Dacă acum problematizează (o premieră, din câte îmi dau eu seama
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
eseiștii francezi au proprietatea de a converti orice fel de discurs într-un poem. Aceștia sunt prea civilizați, prea cultivați, prea rafinați și, prin aceasta, prea degenerați, așa că singura lor soluție, pentru a fi viabili, este de a încerca să împrospăteze limbajul” (p. 81). Nu știu dacă într-adevăr lucrul imposibil aici chiar devine posibil aiurea, așa cum crede Angela Marinescu. În definitiv, critica operează cu noțiuni. (Și, cum știm, noțiunea de câine nu latră.) E greu să conferi corporalitate unei judecăți
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
literare. D-sa are o marotă: că nu e publicat de nimeni. Afirmația aceasta o repeta mai în fiecare articol pe care-l publica, săptămînal sau bilunar, în România literară. Colecția revistei îi stă la dispoziție, dacă dorește să-și împrospăteze memoria. Contradicția face însă, am zice, parte integrantă din spiritul dlui George. * În editorialul revistei dîmbovițene, dl Tudor Cristea notează, oarecum împotriva colaboratorului d-sale din paginile 6-7, că foștii noștri cronicari literari, care acum scriu la Evenimentul zilei, reprezintă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
lui din România, explozia de furie a femeii ni se înfățișează ca dezlănțuirea înfricoșătoare a lui Polifem după orbirea lui de către Ulise. Totul este alert, violent, dat la maximum. Stereotipa viață de fiecare zi, descrisă de Jean Celeste Dimitrescu, se împrospătează spectaculos, ca frunzișul prăfuit al arborilor dintr-un mare oraș după o ploaie de vară. Chiar și situații din care scriitorii au făcut de multă vreme locuri comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]