888 matches
-
această dezolare copleșitoare o apăsa cumplit. Îi era dor de pupitrul luminat, curat, familiar. Lumina ce creștea nu le venea prea mult în ajutor. În loc să le ridice moralul, răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul și-așa știrbit. Dar cine știe? Atunci când mica stea va urca la zenit, poate că nu vor mai fi atât de intimidați... Ripley își șterse fruntea asudată, oftă din greu, trânti ultimul panou mural, fiind acum sigură că noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-am cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni nu a inventat încă o lege care să o poată garanta ca atare, iar Bruxelles-ul este neputincios în această privință. Partea plină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când vreți să vă odihniți o clipă, să vă trageți răsuflarea, ne fluierați ușor, și ne oprim și noi și vă așteptăm... Pe aici, își dădu seama Darie, greierii se împuținaseră, sau poate amuțeau la apropierea lor. Se întunecase, dar nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins, și din foile uscate de porumb pe care le atingea se ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
evidentă decât cea a domnului Ialomițeanu. Sunt încă destui cei cărora le trimite cărți și scrisori de încurajare, cei pentru care stăruie, după puterile lui, pentru burse, înființări de posturi, transferuri. Iar alteori recunoaște că boala și vârsta i-ai împuținat generozitatea. Ajungând aici, face totdeauna aceeași paranteză : cât de lipsită de adevăr, spune, s-a dovedit părerea de sursă creștină, că sărăcia, singurătatea, nefericirea dezvoltă în om bunele calități ! Că cea mai generoasă comportare și chiar codul unui hônnete homme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cea mai generoasă comportare și chiar codul unui hônnete homme le vei întâlni la cei nedreptățiți de soartă, cărora Dumnezeu, iubindu-i, le-a trimis o parte a încercărilor lui Iov ! Profesorul recunoaște că lui boala, vârsta etțetera i-au împuținat puterea de a suporta infatuările, țâfna, nesuferita vanitate a tinereții inteligente. Ceea ce nu mai recunoaște în public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
defecțiune, s-a Încins aparatura, care nu e făcută pentru transmisiuni atît de lungi. Iată ce adevăr surprinzător, acest Nenorocit care ne-a ținut cu două ore de emisie pe zi nu avea nevoie de aparatură performantă. Lumea s-a Împuținat În spital, cei care pot se duc să trăiască momentul acasă, În familie, să fie cu cei apropiați În aceste clipe dramatice. Noi rămînem la televizor pînă tîrziu În noapte, rămînem pe culoare fumînd, cineva ne Împarte niște pulpe de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din alte motive, cum ar fi faptul că aceste istorii nu doar că sînt dureroase În sine, dar preț de zeci de ani au fost un secret de care depindea supraviețuirea lor de refugiați, așa că s-au voalat, s-au Împuținat sub această apăsare. Și poate că mai sînt și alte explicații... cine știe... Trebuie să sap În inefabilul cu care a Înconjurat-o și s-o scot de- acolo, mîndru de mine, o istorie comună despre suferință, despre... — Cum Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu folosește. Privitor la aceasta, ca mai sus, de pildă, constată atenția dată mereu gratuităților (aparente) ale vieții, pentru ca, la momentul evaluării actelor care au alcătuit-o, venit odată cu o bătrânețe - mai mult declarată decât reală (am descrescut m-am împuținat) -, să remarce implicarea sa necondiționată în acțiunea utopică de ameliorare a lumii: stau de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se împuținase în totul. În cele din urmă, mi s-a adresat: ― Îmi închipui cât ești de vlăguit după atâta cale bătută până aici. Mergi în chilia ta, lasă-ți bagajul și urmează cele cuvenite. Între timp, are să-ți aducă ceva de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cameră, m-a întâmpinat miros de lucruri proaspăt spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și cu prosopul în mână, am pornit grăbit către prietenul meu cu undă susurată. Izvorul din vale. Calea era presărată cu frunzele încărcate de culorile toamnei... Acestea, ne mai putând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de remarcat, părinte, faptul că până la această dată închinarea mănăstirii Dancu a rămas la Xiropotamo. ― Uite că după aproape douăzeci de ani, adică în iunie 1780, vine Costandin Dimitrie Moruzi voievod, care confirmă mănăstirii Dancu scutirile de dări, dar le împuținează vizibil: ― Cred că e primul voievod întâlnit care ia o asemenea hotărâre. Iată ce spune: “Printr-acest hrisov al domniii mele, hotărâm ca să aibă mănăstirea... Dancul a scuti pe tot anul... câte trii sute cincizăci stupi de desetină și câte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zvâcnind, m-am repezit să văd dacă nu găsesc vreo noutate în camera mea. Nu. Nu era nimic deosebit... După ce am mâncat, spre deosebire de celelalte zile când trebuia să mă întâlnesc cu bătrânul, m-am întins în crivat, cu gând să împuținez din nesomnul de astă noapte. Nu după multă vreme am ațipit, dar am căzut într-un vis chinuitor... ... Se făcea că am pornit către căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
al postirii, pentru un mai mare efect e foarte bine să fie însoțit de rugăciune și milostenie. Când postim nu trebuie să ne lăudăm cu asta, să o spunem în gura mare, eventual la toată lumea. Căci binefacerile lui se vor împuțina astfel și riscăm să cădem în păcatul mândriei, al trufiei. Postul de miercuri e fixat întru amintirea vânzării Mântuitorului nostru Iisus Hrisots de către Iuda iar cel de vineri pentru rememorarea veșnică a Răstignirii Sale. Un preot din Iași spunea la
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Trebuia să fim atenți și la mărăcinișurile târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai scunzi, iar printre tufe se lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și când se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi se păruse că auzisem ceva care semăna cu vuietul unei mări. Dar nu era decât vântul. Am pornit mai departe. Iarba se împuțina, iar fâșiile de nisip se lățeau din ce în ce mai mult. Și din când în când auzeam același vuiet stins pe care vântul îl destrăma ca pe o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împotrivi, și nu veți voi să Mă ascultați, vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 22. Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe cîmp, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, și vă vor împuțina; așa că vă vor rămîne drumurile pustii. 23. Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, și dacă vă veți împotrivi Mie, 24. Mă voi împotrivi și Eu vouă și vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
aceea o mică turtă, și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe fața pămîntului." 15. Ea s-a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. 16. Făina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
15. Ea s-a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. 16. Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17. După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atît de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el. 18. Femeia a zis atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în țara Patros, în țara lor de baștină, și vor alcătui acolo o împărăție slabă. 15. Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărății, și nu se va mai înălța peste neamuri, îi voi împuțina, ca să nu stăpînească peste neamuri. 16. Împărăția aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, cînd se întorcea spre ei, și vor ști că Eu sunt Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
părerea de rău a vă declara că, în asemenea condiții mi-e peste putință de-a mai colabora la " Timpul", vă rog să binevoiți a primi încredințarea totodată că hotărârea mea nu-mi alterează nici credința în principiile conservatoare, nici împuținează respectul pe care vi-l datoresc. M. Eminescu București, 15 fevruarie 1883 185 [IOSIF VULCAN] [București, vara 1883] Mult stimate d-le și amice! Mulțumesc pentru onorarul trimis - cel întîi pentru lucrări literare pe care l-am primit vrodată-n viață
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cerul cu sfinți și rugăciunile pentru părinți, pentru frați, și-nainte de toate, pentru surorile mele asasinate. -2- Cu bocceaua la subsioară fac primul pas pe poartă, afară; ochii încep să mă doară și merg într-o doară cu inima împuținată într-o țară înstrăinată; vreme durută, spre o localitate necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o brunetă înaltă, cumsecade și înțelegătoare. Ar fi chiar simpatică, plăcută, cu ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu vrea, în ruptul capului, romane la modă sau alte "povești". Și explică asta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la Palm, Miami sau Long Beach. Fapt sigur e că, poate fiindcă viața Începe la patruzeci de ani sau fiindcă un exces de Înlesniri În viață Îl făcuseră să i se dea pe gust la dolce vita și plăcerile se Împuținau pe zi ce trece În existența lui plină de plăceri, sau pur și simplu fiindcă era un om care nu se gîndea decît la el și la ce-i aparținea, Juan Lucas descoperise un joc nou, ori poate că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
raportau scuterele aeriene cercetase, fugeau din orașul capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau una câte una și că valul de refugiați se împuțina treptat în apropierea orașului care se întuneca. Până în ultimul moment, pe cer nu se mai zărea nici un scuter aerian care transporta refugiați. Părea clar că oamenii care puteau să-și permită mașinile costisitoare erau fie în siguranță, fie așteptaseră prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
printre atacatori. Lănci, manipulate stângaci dar cu disperare, au provocat răni și chiar moartea. Momentul luptei cu lancea a fost cel mai greu. Barbarii, musculoși și puternici, o dată ce au penetrat armele care puteau să-i atace de la distanță, i-au împuținat pe adversarii mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]