956 matches
-
prea târziu. După mai multe ore de luptă, doctoru' a trebuit să se recunoască învins și să constate decesu' animalului. Motiv pentru care a înjumătățit nota de plată și costu' tratamentului. Ei, văzuși? Iac-așa se dă unuia, o veste împuțită! Ja ko beng, mo ceao! Du-te drac'lui, măi, băiete! plescăie baba. Pe urmă, insul se interesează: Dar Viorica? Violana, Vio, miri romni, nevasta mea, ea pe unde mai tândălește, mamo? Și de ce nu-mi apare-n față? Ce-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o permitea eticheta ierarhică. Atunci, din ce pricină se simțea el nevoit să facă pe căpitanul acuma? Poate pentru că se aflau într-o situație critică și pentru că trebuia să preia "sarcina". Era atașat de responsabilitățile lui ca de o femeie. Împuțită treabă! În această clipă, ar fi făcut schimb cu Ripley sau Parker. Mai ales cu Parker. Cei doi ingineri puteau să se întoarcă în habitaclul personal și să nu se sinchisească de tot ce nu-i privea direct. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar putea să facă o gaură pe care va fi imposibil s-o astupăm. Știți cât de delicată este menținerea integrității cocăi în timpul unei călătorii la lumină-plus! Și nu mai pomenesc de fragilitatea circuitelor care se află în ea! ― Animal împuțit! mârâi Brett. Dacă n-o putem omorî, ce facem când dăm de ea? ― Oricum, zise Ripley, trebuie s-o urmărim, s-o prindem și s-o ejectăm din navă. Ea îl privi pe Dallas sperând într-o aprobare a propunerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și de altfel nici n-avem timp să instalăm niște jucărele gingașe, cum ar fi un regulator de curent, de exemplu. Nu facem minuni, știți! ― E prima dată când recunoașteți, zise Ripley. Parker îi aruncă o privire otrăvită. ― Monstrul ăsta împuțit n-o să aibă de suferit, numai dacă n-o avea un sistem nervos mai sensibil decât al nostru, explică Brett. Dar pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să-l zgândâre, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin gâtul dureros. Brațele lui Ash realizară o pantomimă macabră pe deasupra trunchiului, căutând țeasta care dispăruse. Apoi el, sau mai exact acest lucru, se împiedică, se reechilibră și porni să-și caute pe punte capul smuls... 13 ― Robot!... un robot împuțit! murmură Parker, cu detectorul în mâini. Trunchiul conținea, se vede treaba, și el urechi electronice ultrasensibile fiindcă masa decapitată și extrem de robustă se întoarse în direcția glasului și avansă ca o păpușă mecanică spre Parker. Ridică detectorul și inginerul trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridica și cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la forma întinsă pe jos. ― Robot împuțit! Mașină împuțită a Companiei! Dădu cu piciorul în metal. Robotul rămase întins, cuminte, pe punte. Lambert se uita când la Ripley când la Parker. ― Vrea cineva să-mi explice și mie ce se întâmplă '? ― Există un singur mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la forma întinsă pe jos. ― Robot împuțit! Mașină împuțită a Companiei! Dădu cu piciorul în metal. Robotul rămase întins, cuminte, pe punte. Lambert se uita când la Ripley când la Parker. ― Vrea cineva să-mi explice și mie ce se întâmplă '? ― Există un singur mijloc de a afla, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Vin ambulanțele ! — S-or fi intoxicat de la curățenie ! Dacă le e rău, o să-i ia salvarea, că de-aia e salvare ! Nu este genocid. Nu este nici măcar o crimă. Dar nu este nici o „simplă” scăpare de limbaj din seria „țigancă împuțită” sau un „pedant” joc de-a corectitudinea politică. Este o manifestare de nazism in nuce, din anii săi de început. Și este grav tocmai de aceea : poate fi un început a ceva mult mai grav ! Au mai fost multe acte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intrăm în salonul mamei și mereu coteam, urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tocmai ție! Mă urăști, nu-i așa? Mă urăști, mă detești, chiar în clipa asta. De ce nu recunoști? — N-aș spune așa ceva. Adică e adevărul adevărat, numai că refuzi să-l spui. Atunci de ce-mi vorbești de iubire, fățarnică împuțită ce ești! — N-am spus lucrul ăsta. Am spus cu totul altceva. — N-am spus lucrul ăsta, am spus cu totul altceva! Ești nebună? — Dacă ți-aș fi spus că te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spuse: „Acum ar trebui să mă duc la messa catolică pentru a-i face o plăcere tatălui meu și trebuie să încetez de a mai fi atât de ridicol de încântată de mine însămi. Nu sunt decât o păcătoasă împuțită. Mă rog, nu chiar împuțită!“. Doamna Bradstreet, turista, avea un păcat foarte serios pe conștiință, legat de răposatul ei soț. Uneori simțea că e damnată, alteori gândea că ar trebui să se ducă și să mărturisească totul la poliție („Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mă duc la messa catolică pentru a-i face o plăcere tatălui meu și trebuie să încetez de a mai fi atât de ridicol de încântată de mine însămi. Nu sunt decât o păcătoasă împuțită. Mă rog, nu chiar împuțită!“. Doamna Bradstreet, turista, avea un păcat foarte serios pe conștiință, legat de răposatul ei soț. Uneori simțea că e damnată, alteori gândea că ar trebui să se ducă și să mărturisească totul la poliție („Oare cât or fi știind?“). Hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi făcut, să-i ia dracu! Tom are nevoie de o chelfăneală zdravănă, iar George ar trebui băgat la răcoare, numai belele, și toate or să se spargă în capul nostru. Uită-te la fițuica asta murdară și la împuțita lor rubrică de cancanuri. Îi întinse lui Gabriel ziarul peste masă. McCAFFREY SE ÎNTRECE CU GLUMA Sâmbătă seara au avut loc niște evenimente extraordinare la așa numitul Papuc, luxoasa reședință de vară din Victoria Park, care de curând a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult mai interesante decât întreaga mea comunicare cu domnișoara Meynell. O.K.? — Doamna Sedleigh îmi spunea că ai văzut-o dezbrăcându-se, presupun că asta a fost la mare... — Doamna Sedleigh ar face bine să-și mai țină gura aia împuțită. Am văzut-o o dată în combinezon, prin binoclu, de la Belmont. Acum ești satisfăcut? — Da. — Mă crezi? — Da, George. Dar de ce te interesează perversa aia mică? E amanta ta? — Nu. Și nu e o perversă mică. — Întrebările pe care țineai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dorința copilului de a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl ceruse pentru prima dată în viața lui. Brian răspunsese că e ridicol să zvârli banii în restaurante de snobi, cu o mâncare împuțită, servită de chelneri care te privesc de sus. Brian se opusese categoric și la cererea lui Adam de a i se cumpăra „un ou de malahit“. „Cine dracu i-a mai vârât ideea asta în cap? întrebase Brian. La vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sfârșit George să ne părăsească! N-o să mai avem despre ce discuta. Nu te simți ușurată că o șterge? Asta rezolvă o sumedenie de probleme, nu? Tu ai să poți găsi pe altcineva și ai să scapi de târgul ăsta împuțit. Du-te la Tokio, găsește-ți un bărbat drăguț, un om inteligent, vreun diplomat englez, sau poate unul francez. Pe tine te pot vedea măritată cu un francez. Și uită de noi! De ce nu? Doar n-ai să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
face și el ceva folositor: contribuie la îmbunătățirea rezultatului tragerii. Dar poligonul nu era singurul loc de tragere. Uneori foloseau în acest scop chiar câmpul de instrucție de la marginea orașului, sau mai exact din afara lui, neregulat și plin de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aminte când l-au exmatriculat cu ordinul ăla cretin de la Ministerul Învățământului? Tipul ăla chiar c-avea încredere în noi toți. V-amintiți ce spunea? Am vrut să dau la Academia Militară, zicea. Nu mai dau! Să aperi un regim împuțit? Să-ți sacrifici viața pentru ăștia? Nu merită! Așa parcă spunea. Și ar mai fi o soluție, reluă Iulian. Cu tine vorbesc, Dragoș. Nu te mai uita înapoi după fete. Tot timpul te uiți înapoi. Te ajung ele din urmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de pe trotuar. Spre finalul poemului, Arta Popescu e translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Pardon, domnilor și stimați scultători care ne ascultați, nu de groapă e zicere ci de ce e în ea și care se cheamă cu un singur cuvânt: că-cat! Am intrat în căcat până la gât!!...Ori, în situația asta de-a dreptu’împuțită e nevoie de un specialist în domeniu și acela-s eu! LELLA Finanțist? V.D.JORJ Nu, scumpă domniță, eu mi-s vidanjor. LELLA Și... candidați? V.D.JORJ Sigur că candidez! Cu atâta materie primă... LELLA Merdre! V.D.JORJ Exact: merdre
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fără a mai adăuga calitatea cărții de roman). „În bătaia vânturilor” are un iz patriotic și oleacă de mândrie națională, dacă ne gândim la capacitatea nativă a unui român de a se afirma într-o societate ostilă nouă. „Un valah împuțit” - cum ne gratifică ungurii cu închipuitul lor blazon nobiliar - a fost la fel de bun ca ei și poate și mai bun. Să ajungi în preajma președintelui Americii, asta chiar că este o filă de roman (din fericire adevărat), ceea ce și justifică, după
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu să zâmbească larg, așa cum nu-l mai văzuse niciodată de la moartea tatălui lor. Gura îi atârna deschisă, pregătind cuvântul gâscă. Ea îl încurajă să continue, cu mâinile și ochii. —G-g-g-gă găă găoază. Găoază împuțită. Găoază căcat pișat curvă. Sugi o pizdă încinsă în cur. Zâmbi, mândru de el. Ea icni și se retrase, iar lui îi căzu fața. Ea încercă să oprească năvala lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un calm prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]