1,031 matches
-
picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mers pînă la mine. Am ridicat capul, iar el clătinîndu-și-l ca mai devreme, a spus "Și tu". Ceilalți tăceau uluiți. Dar de îndată ce haina de blană cu Doctor Schneiderhahn în ea, a început să se îndepărteze în direcția clubului, prima glumă înăbușită s-a făcut auzită din gura unui fiu de bijutier deșirat și cu părul roșu. În vreme ce obișnuitele accese de rîs fără noimă și chicotelile se revărsau în jurul meu, am fost cuprins de un sentiment aproape pios, ca și cum nu un străin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era genul de om care întorcea și celălalt obraz, cînd era pălmuit. De data asta palma era de două ori mai puternică pentru că venea de la mine. Cu spatele lipit de ușa camerei mele, am ascultat atent sunetele din hol. Murmur înăbușit, haine care erau îmbrăcate, alunecarea zăvorului de la ușa din față. După aceea, pentru o vreme, nimic, înainte de deschiderea ușii urmată de închiderea ei. Nu mai eram unul dintre ei. Holul putea acum să cuprindă întreaga familie. David mi-a strîns
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din nou. — Cînd o să cunoști mai bine viața, poate că Iadul o să ți se pară mai credibil. Ești din Glasgow? — Da. — Șase ani am fost student la seminar în acel oraș. Atunci Iadul a devenit ceva foarte real. O rafală înăbușită le ajunse la urechi din depărtare. Un nor alb se înălță dinspre o vale a zonei mlăștinoase și se îndreptă spre sud, deșirîndu-se și risipindu-se în urcare. Sunetul ricoșă din culme în culme, apoi se prelinse în ecouri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o fîșie pe care erau risipite căsuțe sub un munte cenușiu, de un verde-cenușiu. Era perioada refluxului, și marea limpede și deloc adîncă reflecta cerul albastru în nisipurile gălbui, dînd naștere unei culori ca de smarald. Un zăngănit brusc și înăbușit le zgîrie urechile. — Testează ceva la fabrica de armament, spuse domnișoara Maclaglan. Să sperăm că nu-i atomic. Dar n-a fost închisă fabrica de armament la sfîrșitul războiului? o întrebă Ruth. — Da, a fost închisă aproape un an, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise în șoaptă: — Peel îmi permite să fac schițe în sala de disecție a universității. — Bun! Bun! — Nu m-am simțit atît de fericit de cînd am inventat bomba cu bactro-clorină. McAlpin se aplecă și emise un șuvoi de rîs înăbușit. Thaw se duse la locul lui, gîndindu-se că sentimentele neprietenoase sînt o risipă de timp. Mai tîrziu, în drum spre sala de mese, îi spuse lui McAlpin: — De ce nu m-ai invitat la petrecerea ta? — Am avut puține bilete pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucru. — N-are importanță, zise el amiabil. Intră în sala de mese și-l găsi pe McAlpin singur la o masă. Se așeză, își încrucișă mîinile pe masă și-și ascunse fața în ele. — Naiba s-o ia, zise el înăbușit. Naiba s-o ia. Naiba s-o ia. Naiba s-o ia. — Ce s-a mai întîmplat? Thaw îi explică, iar McAlpin îi spuse: — îi e frică de tine. — Imposibil. Eu nu sînt o persoană agresivă. Chiar în fanteziile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o canapea desfăcută în mijloc. își scoaseră hainele și rămaseră în chiloți și maieu, își traseră șosetele și se vîrîră sub păturile aspre. O auziră pe Janet întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki și se trînti la picioarele lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat, dacă... zise Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai urîțit-o și-ai făcut-o să arate ca o ființă chinuită. Thaw amestecă desenele la loc în mapă și spuse jenat: — îmi pare rău, dar nu sînt de acord. O să discutăm asta mai tîrziu, zise profesorul cu o voce înăbușită și plecă din clasă. McAlpin, care lucra în apropiere, își ridică privirea și spuse: — Hai că mi-a plăcut. Tot mă întrebam care din voi o să izbucnească primul în plîns. — Cred că eu aș fi fost ăla. — E bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ieși la aer și la un cer prevăzut cu cîteva stele. Fie că pornise din sala canonicilor pe o scară greșită sau pe o ușă greșită, acum stătea într-un jgheab dintre două pante întunecate ale acoperișului. Auzea zgomotele înăbușite ale apei și farfuriilor spălate în bucătărie, așa că podul trebuia să fie undeva prin apropiere. Jgheabul servea și de pasarelă, așa că merse spre zgomot și ajunse la un parapet de piatră de unde se vedea piața orașului. Era o piață liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai multe pocnituri. Helen gemu, apoi țipă. Ștergeți-o, domnule! Lăsați-ne! Lăsați-ne în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în jos prin marele esofag. Biroul minuscul, marea masă rotundă, Provan, Marele Unthank, Alexander, catedrala, Rima, Zona, coridoarele consiliului, institutul fuseseră doar scurte perioade de odihnă pe drumul acestei căderi infinite. Monboddo îl readusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în urmă, le auzeam mârâitul înăbușit; apoi am tăiat pe o scurtătură, de a curmezișul unei arături și m-am oprit lângă un pâlc de salcâmi. știam că acolo era locul : o groapă, un fel de șanț adânc și nu prea lung. Am sărit în groapă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ori mai mare decât forța gravitației. Grosvenor sări în picioare și, repezindu-se la cel mai apropiat videocomunicator, încercă să intre în contact cu sala motoarelor, deși nu se aștepta ca aparatul să funcționeze. În spatele lui, cineva scosese un geamăt înăbușit. Grosvenor se întoarse, perplex. Morton, care privea peste umărul lui, exclamă: - E monstrul! În sala mașinilor! Iar nava a pornit cu noi în spațiu! În timp ce Morton vorbea, ecranul videocomunicatorului se întuneca. Nava își mărea continuu viteza. Grosvenor străbătu șontâc-șontâc salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se simtă ceva mai bine. Antidotul își făcea efectul. Febra scădea. Iar el vorbise foarte serios. Kent deschise de două ori gura pentru a spune ceva, dar de fiecare dată se stăpâni. În cele din urmă, rosti cu un glas înăbușit: - E tot ce ne poți oferi în momentul de față? Sub pătură, degetele lui Grosvenor se întinseră spre marginea patului, gata-gata să apese pe un buton ascuns acolo. - Îți jur că vei afla ceea ce dorești să afli, spuse el. - Exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e diferența? Cine face diferența? Dacă ceea ce vezi nu coincide cu ceea ce-ți dorești să vezi cine a ales? Tu ai trăit viața sau viața te-a trăit? Ai făcut alegerile cu inima sau ți-ai ascultat rațiunea? Țiai înăbușit copilul interior, ți-ai ascuns visele și ai urmat visele lumii și acum nu mai știi de unde starea de tristețe, de unde vine neîmplinirea, lipsa de bucurie, nefericirea? Ai vrut să-i mulțumești pe cei din jur renunțând la tine? Și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
lui. O să-și cumpere un yacht, un Cadillac, comandă specială... O să-și mobileze un apartament à l'américaine, o să se coleze cu cea mai costisitoare întreținută de pe Coasta de Azur sau California. Ce copil..." ― Cum te simți? Nucu Scarlat gemu înăbușit. ― Mult mai bine, mulțumesc. Să-i dăm bătaie! Cârnul își curăța pistolul. ― I-aș da un telefon amicului meu să-l liniștesc. ― Lasă, mai bine fă-i o surpriză. Îi expediezi o scrisoare cu un fluture albastru. ― Îi tot dai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului. Ce vrea? șopti înăbușit Valerica Scurtu. De când a venit nu se dezlipește de scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să ne audă. Nici mie nu-mi place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, avînd-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
contra fotbalului!), a rămas însărcinată și s-a întors la părinți. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci suspiciunea de tuberculoză osoasă să se dovedească neîntemeiată, ceea ce a readus-o în scenă pe Augusta, prinsă în plasa unui scandal care trebuia înăbușit. Căsătoria s-a făcut în grabă. Reproduc acum din jurnalul lui Dinu. "20 decembrie Spaima de tuberculoză m-a obosit, m-a golit cu totul de energie. Nu mai am putere nici să mă bucur că diagnosticul a fost greșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aflat că la înmormîntare, la sfârșitul ceremoniei, a cerut voie și Vecu să spună câteva cuvinte. Toată lumea a devenit curioasă fiindcă era prima oară când Vecu ieșea din tăcere în public. S-a apropiat de groapă și cu o voce înăbușită a rostit o singură frază, ciudată, pe care mi-a reprodus-o Dinu și la care m-am gândit mult: "Aș vrea să cred că Judecata de Apoi va avea loc în timpul vieții noastre". Chiar așa a spus: "Aș vrea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
brusc, vertebrele rezistaseră. Bineînțeles, puțină asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul îi făcu o injecție cu ulei camforat și spuse apoi că, în câteva zile, totul o să fie în ordine. ― Mulțumesc, domnule doctor, spune omul, cu o voce înăbușită. Rieux l-a întrebat pe Grand dacă anunțase comisariatul de poliție și funcționarul își luă o înfățișare descumpănită: ― Nu, spune el, o, nu! M-am gândit că cel mai grabnic... ― Bineînțeles, îl întrerupse Rieux, deci o s-o fac eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omenească "pentru însămânțări care ar pregăti recoltele adevărului". La capătul frazei sale lungi, părintele Paneloux s-a oprit, cu părul căzut pe frunte, cu trupul fremătând de un tremur pe care mâinile lui îl transmiteau amvonului și a reluat, mai înăbușit, dar pe un ton acuzator: Da, a sosit ceasul să meditați. Ați crezut că e de ajuns să-l vizitați pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi în restul zilelor. V-ați gândit că prin câteva îngenuncheri îl plătiți prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apă și de soare revărsa peste piață o lumină mai veselă. Din stradă urcau zgomote de voci, fâșâit de mașini care alunecă, tot ceea înseamnă graiul unui oraș care se trezește. Ascultătorii se pregăteau discret de plecare, într-un freamăt înăbușit. Părintele a reluat totuși cuvântul și a spus că după ce a arătat originea divină a ciumei și caracterul pedepsitor al acestui flagel, el terminase ce avea de spus și că n-o să facă apel, pentru a ajunge la concluzia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]