6,950 matches
-
în noaptea învierii a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai că era plină, dar se afla înconjurată de o mulțime imensă ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
ușoară. Purta în mână o eșarfă albă care ajungea până aproape de podea, trase sertarul unei comode acoperite cu o placă de marmură cenușie pe care se sprijinea fotografia unui bărbat în vârstă, gras și cu obraji acoperiți de favorite, băgă înăuntru eșarfa, apoi luă cu un gest brusc fotografia și dădu să plece cu ea. În acel moment privirile lor se întâlniră în oglindă". Cele două fraze au periculos de multe adjective, gerunzii și virgule, ca în proza lui Bolintineanu sau
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
care (ne) spunem povești și noi, cei care jucăm roluri, în fața noastră și în fața celorlalți. Asta e America și acustica: un monolog insuportabil și irepresibil. Fiecare din noi vrea la un moment dat să suprime vocea obsesivă care se aude înăuntru. Și să topească toate rolurile la care e condamnat și se condamnă singur. Probabil că, așa cum mi l-am închipuit eu, monologul e foarte greu de jucat. Dar asta nu m-a putut împiedica să-l scriu. Iar ultima, Domnul
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
Bucureștiului, mă răcoresc cîteva cărți. La simpla lor atingere, canicula mi se pare mai ușor de suportat. Momentele lui Caragiale mi se par echivalentul răcitorului cu gheață din copilărie și al paharului cu apă rece, cu o lingurița cu șerbet înăuntru. În precursorul frigiderului vizitelor noastre de familie se afla înghețata de casă. Unele dintre rubedeniile noastre o pregăteau în cutii cilindrice de tablă care în timpul războiului adăposteau etanș măștile contra gazelor. Tîrzie ofrandă casnică adusă geniului tehnic nemțesc: acele cutii
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
fac descântece, trăiesc din pomeni, din furtișaguri sau din cântat, ocolesc templele și moscheile și declară că omul se naște ca să rătăcească, să moară, să putrezească, să fie uitat. Braganza nu l-ar fi primit; Terence însă l-a poftit înăuntru și i-a dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Prin urmare, dintre marile evenimente ale zilei, alege un biet fapt divers, cu adânci conotații. La Londra, o fată bagă mâna în geanta ei ca să scoată banii necesari pentru achitarea biletului de tramvai și o cutie de chibrituri ia foc înăuntru. Speriată, fata scapă geanta jos și chibriturile aprinse se împrăștie pe dușumeaua tramvaiului. Călătorii din vagon intră în panică și mulți dintre ei sar în stradă în timp ce tramvaiul merge cu toată viteza. Zece persoane s-au ales cu răni mai
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
în suflet. Iubirea. Trece Mirza. O sorb din ochi. Ea se oprește.Ochii ei mă iubesc" Urmează căderea: " Tatăl ei mă cravașează fiindcă n-am fost cuvincios." Și apoi, teritoriul alunecător al lui Sacher-Masoch: "Ea face să fiu luat servitor înăuntru, deși tatăl ei spune că sunt o nătăfleață proastă. Sunt fericit aproape de ea. Singura dorință îmi este ea. Și dorința ei sunt eu. (....)Tatăl violent." Capitolul cu castelana ar fi trebuit să fie partea a doua din schițele preliminare ale
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
ca Maurice Ronet și a întrebat-o ce vise erotice avusese peste noapte. Ea a început să chicotească, iar medicul a devenit mai îndrăzneț. Ca și cum eu nu aș fi fost acolo, i-a lărgit puțin decolteul și s-a uitat înăuntru, iar ea, schițând o împotrivire, m-a zgâriat cu acul seringii. ... Au mai fost multe peripeții de acest fel. Ca să le povestesc pe toate mi-ar trebui spațiu tipografic cât pentru un articol al lui Radu Bogdan. La plecare, mi-
Cu gândul la Eugen Nicolăescu... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8176_a_9501]
-
cu soția sa și cu doi copii, până la 34 de ani, într-o singură cameră, având WC în curte. "Vă dați seama cum era iarna?", a completat Voiculescu. El a spus că, din câte știe, la penitenciar WC-ul este înăuntru. "La penitenciar nu are cum să fie mai rău", a spus Voiculescu. El a adăugat că regretă că 12 oameni nevinovați au de suferit alături de el.
Dan Voiculescu: Până la 34 de ani am avut WC în curte by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81776_a_83101]
-
cu soția sa și cu doi copii, până la 34 de ani, într-o singură cameră, având WC în curte. "Vă dați seama cum era iarna?", a completat Voiculescu. El a spus că, din câte știe, la penitenciar WC-ul este înăuntru. "La penitenciar nu are cum să fie mai rău", a spus Voiculescu. El a adăugat că regretă că 12 oameni nevinovați au de suferit alături de el.
Dan Voiculescu: Până la 34 de ani am avut WC în curte by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81775_a_83100]
-
o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați/ Și uimiți/ La malul acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
vedere, m-a atins. Un tînăr proletar, să spunem, cu cămașa albă cu mînecile suflecate, merge la sală, aleargă pe bandă, ca și băieții de cartier, se îndrăgostește, iubește, urcă și coboară treptele unui bloc. Sus, jos, sus, jos, afară, înăuntru, zi, noapte. De peste tot, Bach. Înălțător. Ca acele sentimente pure, adevărate. Născute la bloc sau aiurea. Născute, nu făcute. Delicatețea și forța Monicăi Petrică, o apariție exotică, zbuciumul corporal, frămîntarea discursului lui Răzvan Mazilu, coregraf și dansator, prezența extraordinară a
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
al naibii de greu, dar acum, că mă aflam în cunoștință de cauză, mi-am organizat rezistența. La orele dintotdeauna deschideam televizorul, micșorând sunetul până acolo unde urechea mea de-abia dacă mai deslușea un murmur de izvoraș. închideam ochii - și priveam înăuntru. O paradisiacă panoramă, viu colorată mi se desfășura înaintea minții care căpăta văz. Un exercițiu istovitor întru menținerea imaginii și care pretinde oarecari puteri. Timpul se spulberă, se alcătuiește o altă durată, abolind spațiile, minabilele reticențe ale rațiunii. Acum zăream
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea/ lumina rugăciunii" (Psalmul 36). Metamorfozele purificării sînt puse în ecuație cu metamorfozele poetice: "Bisericile sînt semințe ale Duhului căzute din cer./ Eu mănînc pîine răstignită. Sufletul meu este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
război, dar odată ce a-nceput războiul, n-au mai vorbit decât despre război, am văzut-o venind încă de când era foarte departe, aveam cincisprezece ani, ea, șaptesprezece, am stat împreună pe iarbă cât timp tații noștri au stat de vorbă înăuntru, nu puteam fi mai tineri de-atât. N-am vorbit despre ceva anume, dar m-am simțit ca și când am fi vorbit despre cele mai importante lucruri, amândoi rupeam mănunchiuri de iarbă, eu am întrebat-o dacă-i plăcea să citească
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
foarte mari. S-a gândit preț de câteva secunde, a analizat riscurile și un gând trimis de undeva a Încolțit În mintea sa. După mai multe Încercări, toporașul nemțesc și-a făcut datoria, Încuietoarea a cedat iar Victor a luminat Înăuntru, a ridicat capacul, a privit și imediat l-a lăsat să cadă la loc fără să-i mai pese de zgomot. Trecuse prin multe situații de genul acesta, văzuse În tinerețea sa de jandarm multe răni și mult sânge, dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ușa Încuindu-se, Maria se Îndreptă precaută dar și cu oarecare frică, oare chiupul cel mare și-a dat duhul, ce mă fac, unde și cum Îl Îngropăm?! Dădu la oparte cele câteva oale care formau ușa și se strecură Înăuntru. Văzu chiupul În aceeași poziție, se apropie și constată că este viu și că pieptul slăbit urcă și coboară foarte lent, semn că respiră și este În viață. Șterse ca și altă dată roua de transpirație de pe frunte și Începu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lor zilnice. Victor Olaru nu se duse la fiul său și nici la spital, merse direct la ușa „domnișoarei Sorina”, unde sună prelung, așa cum fac preoții când merg cu Boboteaza. În scurt timp, fata apăru În ușă și-l invită Înăuntru, fără a se sfii prea mult de faptul că Încă Își Îmbrăca azuriul ei capot mult prea scurt. Îi sări În gât, Îl sărută pe amândoi obrajii și În timp ce vajnicul jandarm de altădată se Înfioră Înroșindu-se, Sorina Întrebă precipitat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și un pahar de vin și se așeză de partea cealaltă a mesei din bucătărie. El rămase tăcut din cauză că-i era foame și era copleșit de gânduri. Aproape că nu mai trecuse pragul bucătăriei din vremea copilăriei - pe atunci venea înăuntru din grădină, în jurul orei unsprezece, în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el. Ți-ar face bine să mergi puțin pe jos, să iei puțin aer. Nu ieși niciodată din casă. — S-ar putea să vină cineva cât sunt plecată. —Spune-i mamei să nu deschidă ușa. N-o să dea nimeni buzna înăuntru. S-ar putea să vină el. —Ascultă-mă, îți faci singură rău, ai să să-ți pierzi mințile, o imploră el. Îți imaginezi lucruri care nu există. De ce ar veni el aici, pentru numele lui Dumnezeu? Să vadă lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din nou preotul și din camera sa de la etaj Charlot urmărise zgomotele care însoțeau scena morții: pași trecând încolo și încoace, clinchetul unui pahar, clipocitul apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
neamțul, prea afectat emoțional ca să-și dea seama cine, este doborât la pământ cu o lovitură. Salvatorul o duce pe doamna Tripp acasă. Tripp încă mai citește poezii când aude o nouă bătaie în ușă. Unul dintre nemți îl trage înăuntru pe celălalt, care este încă inconștient. Urmează explicații rostite de-a valma în limba germană. Omul încerca să-mi repare mașina și mașina a luat-o la vale, încearcă actrița să lămurească lucrurile. —O să dau telefon la un atelier mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii cât o lume de mare... Drept în față, trona hornoaica lângă care ședea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
exact, treizeci. Băieții o iau pe Bulevardul Carnot. Se opresc în dreptul restaurantului Duc d’Anjou, cel mai cunoscut și mai scump restaurant din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o retragere de numerar. Adjunctul o ia la fugă, urmărit de funcționară. Cele două cozi de clienți fraternizează, amestecându-se între ele. Toți îl bat pe umăr pe Lionel. Apare directorul, care deschide o ușă și-l poftește pe Lionel înăuntru. — Am putea merge în biroul meu, domnule Frunza? — De ce, avem ceva de ascuns? joacă tare Lionel, pe când ceilalți clienți sunt gata să vandalizeze banca dacă lui Lionel nu i se restituie banii. Sunteți nemulțumit de serviciile noastre? — Directore, te anunț
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]