3,912 matches
-
de politologie? Voi adăuga deci că această contribuție e invizibilă pentru ochiul politologului obișnuit, fie el tobă de carte, dacă e lipsit de puțină imaginație. Apoi, ea se prezintă într-o formă neașteptată, modest ironică, de-o oralitate neaoșă și înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare pusă înaintea textualității
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
cuvânt valiză rezultat din abrevierea numelui autorului); ciclurile cărții, cinci de toate, sunt numite, într-o tușă religioasă atât de groasă încât premerge șarja, „ascultări”; retoric, senzația extatică e indusă printr-o singură marcă, cea mai simplă, dar îngrijorător de înșelătoare pentru cei nepreveniți: repetiția (la p. 48 exercițiul acesta de prestidigitație se desfășoară cu maximă transparență); „Moima”, care apare pretutindeni în acest volum, ca entitate terifiantă, dar imprecisă somatic, trimite, lexicografic, către două posibile sensuri regionale și învechite: cel de
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
Bogdan Lefter, care afirma că opera lui Ion Creangă, Amintiri din copilărie, „scriere de o complexitate cu adevărat extraordinară”, ar fi „un foarte original roman, mai mult, primul mare roman al literaturii române, ignorat ca atare”. Argumente: „Aspectul (...) memorialistic e înșelător: biografia autorului, care le-a furnizat materia primă, nu e evocată, pur și simplu, ci prelucrată savant, supusă unui decupaj și unei reconstrucții de tip ficțional...” (Ion Bogdan Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Paralela 45
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
mediatizat în ultimele două decenii, Mihail Sebastian rămîne în continuare tentant pentru exegeți prin complexitățile ființei și biografiei sale care se cuvin raportate, după cum afirmă cel mai recent dintre ei, Aurel Sasu, la „limitele, erorile, adevărurile și prejudecățile unei istorii înșelătoare”. Deoarece voindu-se orgolios retranșat în scrisul personal, încercînd „voluptatea de-a fi singur”, autorul Stelei fără numen-a putut evita tangența la cele două extreme politice cu care a fost contemporan. Ambele soldate cu o inadecvare de fond, pe
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
retorică in-dispensabilă, o articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
evenimentele curente. Apelez la dumneavoastră pentru a vă cere sprijinul cu privire la o chestiune foarte importantă pentru noi: modul nedrept în care românii sunt tratați de presa britanică în ultimele luni. Zi de zi asistăm la noi valuri de mesaje detestabile, înșelătoare și manipulatoare despre „pericolul românesc” pe cale să „invadeze” țara dumneavoastră odată cu 1 ianuarie 2014. Mai multe surse de presă au ales să elaboreze campanii publice menite să-i convingă pe compatrioții noștri să stea departe de Marea Britanie - aceasta fiind, desigur
Ce propunere a făcut Cătălin Ivan cotidianului The Guardian by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34111_a_35436]
-
și decadentism în contextul modernității românești și europene. Sigur, nu așteptăm de la regizor să facă exegeză, ci să înțeleagă în profunzime textul și mai ales resorturile psihologice ale personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
armament sau avioane; noi nu le vedem, dar le bănuim ascunse și apărate de singurătatea alpestră. Catedrala vie Erfurt? La întrebarea mea mi s-a răspuns cu unanimitate: „un orășel de provincie și o catedrală frumoasă”. Nimic nu e mai înșelător decât judecățile altora. Prin „provincie” germanii înțeleg 1oo.ooo de locuitori, se pare. Iar catedrala, ridicată pe o colină, cam ca dealul Mitropoliei (însă azi e ascunsă de arcade marine pline de umbră și de cascadele unei scări somptuoase), ei
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
le pună pe hîrtie. El știe tot ce s-a întîmplat și de aceea, înspăimîntat de cunoașterea sa, se sfiește să continue povestirea. Dar are datoria să nu tacă. El s-a camuflat în personaje, a ales căi lăturalnice și înșelătoare pentru a vorbi, și-a pus pe față măști pentru a-i deruta pe cititori, dar acum s-a decis să spună că nu e nici Horia Stanciu, nici Florea Pirgu, Victor Pașadia sau Alexandru Pantazi, ci o instanță care
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
determinările politice. E-adevărat că rezistă: „nu pot fi politician pentru că sunt încă patriot”, mărturisește el. Numai că, în mijlocul schismelor istorice, orice actor trebuie să aleagă. Aici Ioan T. Morar ridică miza. Iar naratorul-autor, zeflemitor și grabnic căutător de suprapuneri înșelătoare, nu pierde nicio ocazie. Fiul își va ucide tatăl ideologic, arhetipul. La mijloc e vorba tot de păstrarea unei măști, reconfigurate doar, de pe alte poziții. Talentul lui Ioan T. Morar aici se vede, în modul insinuării laborioase: Georgian ucide modelul
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
întâmplător cea mai reușită: aceea de a nu li se fi dezvăluit. Citind volumul recent apărut, acel ceva esențial pe care-l căutam nu se lasă descoperit. Prin amintirile contemporanilor săi, autorul Scrisorii pierdute trece neexplicat, învăluit într-o familiaritate înșelătoare.” Făcând abstracție de exigențele un pic prea grave ale criticului (care denunță „plăcerea cam puerilă” a memorialiștilor de a inventaria șotiile magistrului, ca și cum societatea lui Caragiale n-ar fi fost una prin excelență ludică), e interesant ce aspiră el să
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
-și dau seama când calcă în străchini: de vreme ce un lucru e vechi, el trebuie să fie, musai, bun! Nu știu în ce măsură acest incident abject va constitui prilejul regândirii valorilor culturale pe care trebuie să mizăm. Criteriul istoric e pe cât de înșelător, pe atât de contraproductiv. În istoria României - ca, de altfel, în istoria oricărei țări - găsești de toate: și eroism, și lașitate, și violență, și sublim. Important e ce selectezi din propriul trecut și ce dorești să duci mai departe. A
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
de mari capacități ofensive, tenace, nedispus la compromisuri. Trebuia deci să fie lichidat. Ultimele luni ale anului 1944, după răsturnările din ziua de 23 august și porțiunea de timp de până în 6 martie 1945, când sovieticii impun Guvernul Groza, sunt înșelătoare chiar și pentru un spirit atent și circumspect ca Fărcășanu. Editorialele zilnice din „Viitorul“ o dovedesc. Încrederea în intențiile bune ale Aliaților vestici și chiar în ale URSS încă nu fusese pierdută. Până a fi fost impus Guvernul Groza Mihail
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
ce s-a Întâmplat. Eram aproape gata cu pregătirile, când deodată, un curent de aer a ridicat imensul drapel românesc deasupra statuii și am observat un zâmbet pe fața de bronz a poetului nostru drag. Să fi fost un joc Înșelător de lumini? Ne-am repezit, ca la un gând și eu și Dinu Marinescu la aparatele de fotografiat, dar zâmbetul aproape dispăruse. și totuși, am reușit să prindem ceva vedeți poza alăturată. Le-am mulțumit deja personalităților care ne-au
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
două state. Ca și pentru înaintașii noștri unirea ne rămâne și nouă un ideal - cel mai “scump ideal” cum spune un cântec. Însă este una să trâmbițezi vorbe mari care nu au corp și greutate și care sună frumos - dar înșelător și mincinos”, a spus Antonescu. Decizia unei uniri nu se ia unilateral, crede președintele PNL, care își dorește ca atât ți cetățenii din România, cât și cei din Republica Moldova, să vrea acest proiect. Unirea va deveni un proiect național când
Antonescu, la Chișinău: Eu nu vând iluzii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33752_a_35077]
-
poetice. Muzica pare unica salvare artistică. Totuși, debutul din 1978 cu povestirile din Portocale și cascadori avea ceva din toate; căci autorul monta în prozele lui spectacole ale deșertăciunii sociale imediate, și, ce e mai important, el surprindea prin fuziunile înșelătoare dintre poezie, dramaturgie și proză. Punctul culminant îl atinge atunci când vrea să publice romanul Ora păianjenului (1984). Opt referate negative amână apariția cărții - prea subversivă pentru epocă. Obscurul, astăzi, Mircea Sântimbreanu - pe atunci directorul Editurii Albatros -, are o idee salvatoare
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
pentru anularea sălbatică a personalității cuceriților de către cuceritor. În 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului (figurat sui generis și în nuvela Ultimul berevoi), Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală. E un strigăt al poetului care și-a pierdut candoarea, al intelectualului deja frustrat de libertatea cuvântului, ceea ce însemna interzicerea gândirii personale până la atrofiere și moartea visului. Utopia descrisă ironic chiar din primele fraze se întoarce
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
doua parte a piesei o radiografie a fricii dezlănțuite, o adevărată prezentare parodică a marilor spaime. După ce primul act dezvoltă descrierea tihnei unei perechi care și-a asigurat securitatea existenței prin pensie, cel de-al doilea declanșează brusc, prin semnalări înșelătoare, sentimentul precarității totale, pierderea abruptă a dulcelui sentiment de siguranță. Leonida însuși este însărcinat de autor să definească procesul coliziunii cu pericolul prezumtiv al pierderii stabilității, al ciocnirii cu primejdia alungării din adăpostul obișnuințelor: " Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
complice ușor coruptibile gata să-mi accepte izolarea efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete o umbră trece peste frunze purtând ecoul visărilor ascunse sub simetria înșelătoarelor codificări pe cerul memoriei mele se sting șovăitoare stelele deșertăciunii.
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
unui înalt nivel al conștiinței: ,până departe/ încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
l-am lăsat pe poet să-și poarte singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de frica de-a nu cădea în prăpastia uimirii de
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
presa din Bogotá: ,Numele regizorului și al trupei oferă garanția calității. Această montare vorbește despre misterul sentimentelor, despre identități multiple și despre separarea adevăratelor sentimente de falsele iluzii. Scena devine un labirint în continuă mișcare, în care descoperim o lume înșelătoare, comedie și erotism". Într-o țară percepută din exterior ca o lume violentă, dominată de lupte de gherilă și trafic de droguri, există totuși ceva ce nu sesizezi decât atunci când te afli efectiv în Columbia: un miracol numit dragoste de
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este strădanie pierdută dare înapoi cresc fiori în profunzimi înșelătoare totul se întâmplă tuturor deopotrivă esență în funebra vale furtună fu esență în funebra vale ajuns rob pieri așa spune sabia care cerea să nu pătrundă nici-un străin prin peretele de lumină ce înconjura cetatea nu există nimic nu există
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele proscrise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele Arhitect va îngenunchea! În fața unei fântâni fără de ghizduri doar pasărea Colibri mă va tulbură. Voi fi corb, voi fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]