1,381 matches
-
Ce dracu să pățesc. Ai văzut tu drac mort? - Nu, dar credeam că-mi răsplătești într-un fel faptul că te-am supravegheat și nu te-am lăsat singur. - Da, tu în pat și eu pe fotoliu de mi-a înțepenit gâtul. O să mă uit strâmb mâine dimineață. - O să-ți treacă. Îți fac o cafea cum știu eu, cu mult caimac și o frecție la gât și ești ca nou. - Mda, mulțumesc. Femeia se contopi cu el strângându-l în brațe
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
George Coșbuc. Artă abstractă Aproape de ieșire, pe partea dreaptă, descopăr ceva ciudat, ceva ce nu mai văzusem până acum în parc. Curios, mă apropii să cercetez mai bine scheletele de tablă ambutisată de forme curioase. De pe o bucată de tablă înțepenită în iarbă și îndoită la o șchioapă de sol la un unghi de 45 de grade, aflu că ciudatele arătări reprezintă de fapt un „grup sculptural”, care poartă numele de „Ochii cerului”. Lucrarea aparține sculptorului Liviu Mocan și cică ar
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
ea însă cu modele diferite față de primele două piese, a fost vălțuită formând un cilindri. Nu pricep ce poate să fie. Noroc cu plăcuța de identificare, potrivit căreia arătarea respectivă poarte numele de „Mielul”. Preț de câteva clipe, uimirea mă înțepenește în fața „ansamblului sculptural”. E clar... Sunt conservator până în măduva oaselor, iar acest tip de artă nu e feblețea mea. Totuși, comparativ cu zdrenșăroșii înzăuați cu brațele încremenite în poziții stranii, din fața Secției de Pictură a Universității de Arte și Design
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
mei și așa rămâne, asta nu mă împiedecă să fiu cinstit în fața adevărului și să fiu drept, să recunosc deschis cât am pierdut că ortodoxismul nostru a luat alfabetul chirilic în loc de cel latin. Suntem singuri printre latini ce am fost înțepeniți în chirilice și prin ele am rămas fără universități timpurii. Să mă contrazică cine vrea, dar cu argumente, nu cu injurii și blesteme de babe bigote! Eu am un respect deosebit față de cei ce s-au unit cu Roma, ca
DATORIA DE A CĂUTA ADEVĂRUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347295_a_348624]
-
singur drept: să treacă pe verde, dar repede, că gipanezii și merțarii se grăbesc! Deci, voievozii țiganilor și opereta lor auriferă de la Sibiu sunt pistol cu apă pe lângă președinții noștri... Noroc de canalele urât-mirositoare dâmbovițene, la care li s-au înțepenit camerele pe respectivii și ne-au umplut serile cu știri maro și coroane de aur! Pe bani, de jegoase sau la ordin, au filmat până și vata din nas a defunctului, un personaj fain, care-mi aducea aminte de copilărie
ROMÂNIA ESTE REGĂŢEANĂ de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/347370_a_348699]
-
scuipă sângele din gură. CĂPITANUL ARNĂUTU: (dezamăgit) M-am lăsat păcălit de vampirică!... Ce prost am fost!... (cu amărăciune) Mi-am sacrificat viața ca să ajung asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de proprii mei oșteni? Vampirica înțepenește cu fața în sus cu un surâs de satisfacție pe chip. Bărbatul o privește câteva clipe debusolat, apoi se așeză întristat pe un trunchi răsturnat. CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu mă mai interesează nici domeniile, nici comorile, ci salvarea propriei mele vieți
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
mamă, tată, bunică, bunic. Dragostea flutură liber în cercul lor închis printr-o dragoste și filială și deviată. Ei se strigă pe nume. Să fie aceasta o nouă formă a familiei? Nu-mi găsesc răspunsul, mă preocupă întrebarea. Mă simt înțepenită în scaunul meu și absentă la cei dimprejur. Privesc în gol. Oaspeții se înghesuie la bufetul încărcat de gustări alese. Pe un platou mare se răsfață un morun. Pe o altă tavă, luată de aceleași mâini dibace, a rămas scheletul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ceasu’ morții, doar așa, ca să te râzi dă mineee... Perfect, da’ nu mai puțin de-o litră, că am și io pretențiile mele, clară!- Băăă, la noi cu consumabilele nu-i problemă! Anestezicu-i la bidon, bei cât crezi, adică până înțepenești și ce rămâne ți-l iei acasă că poate-ți mai trebuie...- Și cam cât are bidonul? Costel format la școala dură a negociatorilor rurali nu se lăsa cu una cu două...- Mdeee, știu și eu... așa cam la o
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
jos ochii ăia albaștri, de zici că pică de rușine! Îl... respectă și ea! Le arăt eu respect la amândoi! Ptiu! Spurcații! Este de-o seamă cu fii-sa! Ora târzie, strecoară prin fereastră șerpi de răcoare. Frisoane scutură trupul înțepenit în gânduri lângă frereastră. Fiorii amorului s-au retras... Buzele au gust de lacrimi... Dacă nu-mi răspunde la telefon, mă... omor! Asta merită! Așa, o să mă aibă pe conștiință! Da! Asta o să fac! Mă omor... O să-l chinuie amintirea
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
și care mă tot bodogănește: - Mă femeie, acu te-ai trezit să pleci? Ce naiba a fost în mintea ta? Te-ai luat după minciuna aia gogonată cu încălzirea globală. Nu vezi că vremea-i schimbătoare? Acu-i cald, acu ne înțepenim între sloiuri... - Zarurile au fost aruncate! îi spun eu, să nu te pună naiba să te întorci. Te-ai înțepenit? Punct și de la capăt! că eu mi-am luat crucea-n spinare și nu mă abat din drum. - Văleu! cu
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
ai luat după minciuna aia gogonată cu încălzirea globală. Nu vezi că vremea-i schimbătoare? Acu-i cald, acu ne înțepenim între sloiuri... - Zarurile au fost aruncate! îi spun eu, să nu te pună naiba să te întorci. Te-ai înțepenit? Punct și de la capăt! că eu mi-am luat crucea-n spinare și nu mă abat din drum. - Văleu! cu toate păcatele tale, sigur ne înecăm înaintea întâlnirii cu titanic - poetul. - Mi-am luat Crucea Sudului, ca orientare, iceberg prostănac
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
pe David. Nu primi niciun răspuns. Era singur în acel castel? Etrius continuă să înainteze prin acel coridor. Deodată auzi un muget groaznic. Împietri. Nu îndrăznea mai facă un pas.Vroia să o ia la fugă dar picioarele îi erau înțepenite. După câteva minute, câteva secole pentru Etrius, începu să se miște din nou. Văzu ceva. Era adevărat? Vedea lumină? Lumină, în acest întuneric? Etrius stinse lanterna și se îndreptă spre lumină. Lumina din încăpere vedea de la luna plină, care se
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
tata era primar. Râdeam amândoi cu dinți albi la vedere. ... La Iași am plâns pentru tine. S-a rupt un pian în mine. Trăiai la Pădureni, între nebuni și acel bolnav, la care a greșit chirurgul operația și i-a înțepenit gâtul, condamnarea lui fiind să se uite mereu la stele, niciodată spre pământ. Și ca să nu se afle malpraxisul crunt, l-a închis într-un spital de psihiatrie, la Pădureni. Nici nu știți ce loc minunat e, un lac și
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
astea îl readuseră, s-ar putea zice, către momentul zilei pe care o trăia. Venise amurgul înmuindu-i pe nesimțite voința de la ceas diurn. Resimțea acum răceala întunericului ce se repezea peste el, peste tot, inundând locul în smoală grea, înțepenind firea... Ca orice drumeț având drept adăpost doar bolta, se lăsă încet jos, închipuind pat de tihnit popas din uscatul pământ pe care se întinsese, fericit de căpătâiul încropit din piatra așternută cu pânza rucsacului. Își înfășurase grijuliu gâtul cu
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Ha, ha, ha! Nu aveți nici o scăpare.... Ha, ha, ha! Sunteți sub mreaja vrăjilor mele! - chicoti Buha continuându-și dansul. Pătru descărcă un foc de armă în aer de răsună valea. Surprinsă de reacția tânărului zgripțuroaica pițigăi: - Zevzecule, îți vor înțepeni degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă la fugă prin curte căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
noastră, e greu de crezut că ne va mai găsi cineva în fundătura aceasta. Cineva, foarte priceput, de altfel, manevrează nava după un traseu cunoscut, ocolind „la mustață” colții de stâncă, presărați peste tot, în care există riscul să ne înțepenim pentru todeauna. Nu mult după aceea aud motoarele amuțind, iar vasul oprindu-se. Scârțâitul clanței mă face să tresar. Fiind foarte târziu, ceasul arată ora trei noaptea, n-am cea mai vagă idee cine ar putea fi. Presupun lucru cel
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
în normalul firesc. Sunt sigur că vom trăi prin generația tânără. Noi am greșit, am stat, așteptând ca toți cei din frunte să aibă bun simț. Ușa de la compartimentul spre adevărata civilizație e blocată de mult. Când e frig de înțepenești, când e cald de borăști. Ne trage de mâneci iertarea. Politica de stat e corupția. Păcălim pe toată lumea, fără discernământ, cu satisfacția că ... Citește mai mult Trăim noaptea uitării. Suntem o nație putredă. Devenim încet-încet, animale, ne înecăm în propriile
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
în normalul firesc. Sunt sigur că vom trăi prin generația tânără. Noi am greșit, am stat, așteptând ca toți cei din frunte să aibă bun simț. Ușa de la compartimentul spre adevărata civilizație e blocată de mult. Când e frig de înțepenești, când e cald de borăști. Ne trage de mâneci iertarea. Politica de stat e corupția. Păcălim pe toată lumea, fără discernământ, cu satisfacția că ... XXIV. PRODUSUL MEDIATIC SPECIALIZAT PE DOMENIUL SOCIAL: ABORDĂRI CALITATIVE ȘI CANTITATIVE GEORGETA STEPANOV, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR, DOCTOR, de
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
amor, după care el o va face să înțeleagă că nu îi plăcea tabloul și că dorea să scape de el, oricât ar fi costat-o. Dar zilele treceau, ea petrecea din ce în ce mai mult timp cu tabloul, iar el continua să înțepenească pe canapeaua îngustă, petrecându-și nopțile singur și dezolat. Până la urmă, se hotărî să pună piciorul în prag. În ziua aceea, o așteptă să vină de la lucru și o opri în ușă, înainte măcar ca ea să își scoată haina
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou s-au înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
Ce dracu să pățesc. Ai văzut tu drac mort? - Nu, dar credeam că-mi răsplătești într-un fel faptul că te-am supravegheat și nu te-am lăsat singur. - Da, tu în pat și eu pe fotoliu de mi-a înțepenit gâtul. O să mă uit strâmb mâine dimineață. - O să-ți treacă. Îți fac o cafea cum știu eu, cu mult caimac și o frecție la gât și ești ca nou. - Mda, mulțumesc. Femeia se contopi cu el strângându-l în brațe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
trecut în prezent, un afect al retrospectivei narative. Sunetul personal este indiscutabil și ceea ce face mai convingătoare evoluția narațiunii este siguranța tonului, finețea observației, intuiția amănuntului semnificativ. Daniel Vighi știe să-și retrăiască sentimentele: "Tu singur cu propria ta viață înțepenită în vremea ultimului an de liceu al Moniei. De atunci ai încremenit, ai ieșit din timp". În ciuda impresiei de roman autobiografic, oglindă a unei secvențe din primul sfert din viața autorului, prin "Insula de vară"descoperim în Daniel Vighi un
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou s-au înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii ce parcă voiau să sfâșie o mogâldeață aproape ascunsă de nămeți. Omul puse arma în bandulieră și trase din troiene, peste gard, trupul unui prichindel îmbrăcat în uniformă, cu mâinile înțepenite pe o pușcă mult mai grea decât el. În mod normal pentru noi ar fi, acum, să fugim în casă la căldură și să spunem că nu se întâmplă nimic, doar câinii au visat urât și că: hai, la culcare
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
doi canini îi străpunseră buza de jos. Două gusturi diferite de sânge se amestecară. Înfiorat, îi dădu drumul din brațe. - Te-am păcălit, cavalere! Păcat că nu ne putem întâlni în lumea în care vei păși curând! - rânji satisfăcută și înțepeni pe veci. Căpitanul rămase buimac. Nu-și putea explica cum de căzuse în vraja acelei năluci. Ce va urma? Se va transforma în vampir și la rândul său va fi hărțuit de propriii săi vânătorii? Totuși, nu înghițise sânge. Scuipă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]