944 matches
-
destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încât din bustul meu abia se mai zărea capul, în timp ce inima și sufletul meu erau cuprinse de o mare de sentimente ce subliniau accentuat momentul emoțional deosebit. În timp ce copiii se strecurau prin fața meu adăugând alte buchete de flori, gândurile mele înaripate zburau spre alte momente când, în postura de director, în care m-am aflat timp de 4 ani, în acea perioadă am fost denigrat, ponegrit și înnoroiat din tălpi până în creștetul capului. Raportând situația actuală - de a mă afla aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ca voi, care o puteau păți oricând: Rahan, stăpânul cavernelor; Dr. Justice, medicul brunet cu talente de judokan; Corto Maltese, marinarul care-i întâlnea în călătoriile sale pe Țarul Nikolai și pe Rasputin; Ragnar, vikingul cu spadă aurită și coif înaripat sau Loup-Noir, indianul fără trib, exilat în Far-West-ul ticsit cu șerpi, coioți și albi răi. Pe-ăștia îi citeam pe sărite, mi se păreau mari și vulnerabili, o lovitură de bâtă i-ar fi doborât, un glonț le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
leule... Alexandru sări din trăsură și se aruncă În brațele lui Pietro. „Leule” era o alintare știută numai de ei doi și de tatăl său, care, de altfel, o și inventase cu ani În urmă, când Îl surprinsese desenând leul Înaripat, blazonul Serenisimei Veneții. - Numai o clipă, spusese Pietro, Întorcându-se spre cei treizeci de călăreți cu care sosise. Pierderi? - Dintre cei patru care au Însoțit trăsura - răspunsese un oștean -, trei morți și un rănit. Arcașul Simion. Ceilalți, morți toți. - Îngropați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mari puteri ale lumii, stăpână a Mării Adriatice și a părților de continent dintre Vicenza, Padova, Udine, Bergamo și Ravenna. Din zarea vastă a apusului de soare sosea un grup de călăreți În armuri strălucitoare, purtând steagul cu blazonul leului Înaripat, simbol al forței și al curajului, semn al dogelui Veneției și al solilor acestuia. În scurt timp, cavalerii ieșiră În Întâmpinarea trăsurii cu Însemnele Moldovei, iar contesa Farssetti coborî În rochie de brocart roșu, cu guler alb, dantelat. - Signora contessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care trăiește. Dar profesorul are, ca nimeni altul, un rol decisiv în conturarea, formarea și consolidarea tuturor elementelor și componentelor necesare vieții și activității umane. Cunoștințe! Convingeri! Sentimente! Deprinderi! Judecăți! Ideal de viață și de activitate! Inimă curată și cuget înaripat! În toate acestea profesorul este ancorat, preocupat, implicat direct, învățându-l pe copil să viseze, să acumuleze, să creeze, să acționeze cinstit și necontenit, încrezător și cutezător, încât să îmbogățească, să sporească tezaurul de valori materiale și spirituale, averea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Percy Bysshe Shelley (1793-1822), marele poet romantic, vizionar, iluminist și pacifist, un îndrăzneț cântăreț al libertății și creativității umane. Îl iubea pe Shelly și rostea, îngândurat, din versurile sale: "Aud mereu zorindu-ne din spate Al vieții car cu roți înaripate..." Într-o vreme în care, la sfârșitul veacului al XIX-lea se vorbea și scria încă despre un drept al războiului, care era, de fapt, un drept al crimei, Alfred Nobel, deși producea și arme, aprecia războiul drept "oroarea ororilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau dotate cu rațiune. Existau două triburi de creaturi: păsările sau tribul înaripat și animalele. Primul era organizat și avea un șef: vulturul. Aceste triburi de creaturi țineau consilii foarte des și păsările vroiau să admită lumina. Dar animalele refuzau cu obstinație. Până la urmă, păsările au declarat război animalelor. Animalele erau înarmate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dintre ei a căutat adăpost în crăpătura unui munte din Arizona care se poate vedea și azi cu ochiul liber (transformat în piatră strălucitoare), lucind în roci. Iar urșii, când erau răniți, se multiplicau în alți urși; cu cât tribul înaripat încerca să-i omoare pe urși, cu atât mai mult se înmulțeau ei. N-au putut să fie omorâți nici dragonii, ce erau acoperiți cu patru straturi cornoase în care săgețile nu puteau pătrunde. Unul dintre monștri, cel mai hidos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se Întrebă el furios, alungând de Îndată acel sentiment. Dialogul pe care Îl Întrerupsese era doar o convorbire cu neantul. - Prin cele șapte ceruri, Profetul ajunge la casa lui Dumnezeu cel puternic și milostiv, pe aripile lui Buraq, fermecatul cal Înaripat. Acolo sus, El a revelat tainele tuturor lucrurilor. - Și care ar fi aceste taine? - Dumnezeu a pus o pecete pe buzele Profetului pentru ca să nu dezvăluie nimic. - Desigur! Fiindcă n-a văzut nimic. De ce ar trebui Dumnezeu să primească pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vânt și senin, valurile se adunau unul peste altul din marea verde, căpătând creste albe când se spărgeau de stâncile din Outer Drive. Și apoi am ajuns la hotelul acela mândru, cu liniile sale greoaie de Jupiter și marmura lui înaripată, care parcă năzuia să întruchipeze alte și alte figuri, punând în valoare o vază uriașă cu flori, apoi o figurină sculptată, și încă o statuetă albă din fier forjat; și înăuntru era luxuriant de cald - până și garajul subteran unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru genul ăsta de vânătoare. Dar va fi în curând. Thea se pricepe foarte bine să îi îmblânzească. Nu neg. Dar dacă e genul fricos probabil că a fost mult mai ușor de îmblânzit decât amenințarea aia umblătoare, vârtejul ăla înaripat care prindea pe vremuri soiul ăsta de șopârle. Caligula este un vultur pleșuv american, specia cea mai puternică și mai sălbatică. Oriunde mergeai tot aceiași oameni îți stăteau în cale, genul de oameni care niciodată nu doresc să îți reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el și Oliver sunt spulberați de sarazini. I-am spus Stellei că voiam neapărat să cresc albine. La naiba, m-am gândit, dacă fusesem în stare să mă descurc cu vulturul, de ce să nu mă descurc cu altfel de creaturi înaripate și să obțin miere în schimb? Așa că ea mi-a cumpărat o carte de apicultură și am luat-o cu mine în a doua călătorie pe mare. Dar știam deja ce crede ea despre școala mea, despre cum trebuia ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
căldura soarelui. Însă inima lui Quetzalcoatl n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și a devenit luceafărul de dimineață... * * Nu trecuseră decât douăzeci și patru de ore de când coborâsem dintr-un Jumbo-jet. Și deodată această poveste despre un șarpe înaripat! N-ar fi fost de mirare să o ascult până la capăt, cum am început, cu detașarea unui spectator politicos. Sincer să fiu, am ezitat să mă duc la spectacol. Și, dacă aș fi găsit un pretext convenabil, aș fi rămas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cinstea zeului Ploii, îndreptîndu-se spre pietrele de sacrificii, copiii plângeau, iar lacrimile lor se transformau în ploaie. Tatle recunoaște că și el a plâns, deși știa că porumbul nu crește fără suferință. Dar nu voi înșira aici toată povestea șarpelui înaripat. Poate că mintea mea de european, învățată cu alt gen de mituri, cu zei care petrec în Olimp și nu se dau înapoi de la adultere, nu era pregătită să înțeleagă un zeu care s-a târât în țărână printre tufele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost utilă; ea le-a arătat spaniolilor că singura lor șansă era să cucerească Tenochtitlanul. Dar Quetzalcoatl, ajuns stea, nu se mai gândește decât la întoarcere. mit și simbol Totul pare să se afle în Mexic sub semnul dualității șarpelui înaripat. Zăpezile acoperă focul vulcanilor, stelele ard peste urletele șacalilor din junglă, iar pădurile torențiale ale tropicelor se întîlnesc cu stepe pline de cactuși. Căderea nopții e însoțită adesea de un zgomot ciudat. Alteori, tăcerea devine asurzitoare. Ploi violente alternează cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
au fost puse șarpelui aripi, dar povestesc legenda ca și cum ar face o destăinuire pe care la rândul lor ascultă ușor intrigați. Dacă nu cumva ceea ce nouă ni se pare a fi o scindare este în realitate, ca în mitul șarpelui înaripat, o sinteză. Mexicul m-a făcut să reflectez la condiția mea de intelectual născut într-un sat din care am plecat în plină copilărie. Atâtor rupturi care există înlăuntrul meu li s-a adăugat una care le lămurește, poate, și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nimic în comun. Și totuși nu mă puteam gândi la nici un alt termen, dacă nu acela de dragoste, pe care l-aș fi putut asocia sentimentului care mă îngenunchease astfel. Nu puteam să mă întorc cu mintea la planurile mele înaripate și la deznodământul lor catastrofal fără a fi cuprins de o durere sfâșietoare. Dăinuia încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea ca la mama lui. Cineva foarte simplu, poate că Ruby, îi spusese odată că mama lui fusese un înger, și el așa și-o imagina, un înger, cam băiețos, cu păr buclat, și-i recunoștea mereu chipul în figurile înaripate, hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu știu. Numai Bunul Dumnezeu o știe. Sincer, îi răspunde Îngerul. Dar, de ce nu-și cheamă Domnul diviziile Lui de elită, pe Serafimi, ierarhiile Puterilor, ale Stăpânirilor și ale Tronurilor, pe Mihail Arhi-Strategul, pe Gavriil, pe Rafail și pe ăilalți înaripați, ca să se lupte ei, corp la corp, cu Necurații? De ce, Poetule? De ce...? Pentru că Paradisul terestru, lumea, a fost dăruită drept sălaș, acoperiș și drept grădină, fiilor și fiicelor lui Adam Kadmon, omenirii pieritoare, nu Arhanghelilor! Nu Prea-Fericiților! Nu lui Michael
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atac! Care avu darul neprevăzut, de a-l însufleți și întări pe loc, pe Poet, îndemnându-l pe acesta să-și strângă și să își deschidă ritmic pumnii. Un înger în mijlocul bisericii! își zise, vrăjit de priveliștea pâlpâindă a Arhanghelului înaripat. Doamne! Parc-am fi într-un tablou de Caravaggio... Caravaggio, într-un sanctuar de rit răsăritean?! Extraordinară viziune! Îngerul părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată, probabil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar fi vrut ei - și indiferent ce ar fi produs, ea ar fi ars obiectul în cuptor, ca să fie gata pentru ora următoare. Când a sunat clopoțelul și elevii au început să se scurgă înăuntru, avea o stare de entuziasm înaripat. Asta, era hotărâtă, avea să fie o treabă foarte distractivă. A așteptat până când i s-a părut să s-a adunat majoritatea clasei, înainte de a se ridica și a spune bună ziua. Dar în timp ce se prezenta a fost întreruptă de Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-l Înghită, a dictat patru lovituri de pedeapsă Împotriva alor noștri. Cum se găinăța o cioară sau o vrabie În capul vreunui jucător din acel nenorocit de sat, cum arbitrul acorda penalti de parcă jucătorii noștri se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele În capul lui - și o vom face, cu siguranță -, nu se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]