917 matches
-
aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori. Pe o măsuță joasă, risipite cu dezinvoltură, ca În antreul unui dentist, câteva reviste pe hârtie patinată, ca Arguția Literară, Athanorul Poetic, Trandafirul și Spinul, Parnasul Oenotriu, Versul Liber. Nu le văzusem niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu știu. Numai Bunul Dumnezeu o știe. Sincer, îi răspunde Îngerul. Dar, de ce nu-și cheamă Domnul diviziile Lui de elită, pe Serafimi, ierarhiile Puterilor, ale Stăpânirilor și ale Tronurilor, pe Mihail Arhi-Strategul, pe Gavriil, pe Rafail și pe ăilalți înaripați, ca să se lupte ei, corp la corp, cu Necurații? De ce, Poetule? De ce...? Pentru că Paradisul terestru, lumea, a fost dăruită drept sălaș, acoperiș și drept grădină, fiilor și fiicelor lui Adam Kadmon, omenirii pieritoare, nu Arhanghelilor! Nu Prea-Fericiților! Nu lui Michael
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atac! Care avu darul neprevăzut, de a-l însufleți și întări pe loc, pe Poet, îndemnându-l pe acesta să-și strângă și să își deschidă ritmic pumnii. Un înger în mijlocul bisericii! își zise, vrăjit de priveliștea pâlpâindă a Arhanghelului înaripat. Doamne! Parc-am fi într-un tablou de Caravaggio... Caravaggio, într-un sanctuar de rit răsăritean?! Extraordinară viziune! Îngerul părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată, probabil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Omri”, închinat cu fața la pământ în fața lui Salmanasar al III-lea (858-824 î.C.). Regele Iehu poartă o beretă cu vârf. Regele Salmanasar oferă o libație. La dreapta regelui, în partea de sus, se văd simbolurile a două divinități asiriene: soarele înaripat (Șamaș) și steaua zeiței Iștar. Patru slujitori la stânga și la dreapta îl însoțesc pe regele Asiriei, purtând un parasol, evantaie și alte simboluri ale puterii. Trebuie să subliniem, așadar, că însăși Biblia poate oferi două opinii contrare, cvasi antitetice despre
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar știa că va avea vreme destulă de somn. Suindu-se pe taburet, începu să desprindă de pe pereți, una câte una, minunatele icoane pe sticlă, cu lumile lor roșii ca sângele și aurii și albastre-azur. Sfântul Gheorghe, pe calul său înaripat, cu față de om, străpungea cu sulița ridicola reptilă verde, redutabilă doar prin faptul că scotea din bot două-trei limbi firave de foc. Un Isus scheletic își arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ruinată: niște fetițe speriate. Din colțurile lor, liliecii se treziră din nou și începură iarăși să zburătăcească prin sală. Alții de-afară le răspunseră, năvălind prin ferestre. Am luat-o la fugă, țipând, pe coridoare, urmărite de cârdurile de șoareci înaripați, care acum ne izbeau cu-adevărat peste față și încercau să ne sfâșie hainele. Coridoarele se înmulțeau și nu mai găseam ieșirea. Lanterna Garoafei își alungea lumina pe pereții acoperiți de licheni. Când am deschis una din nenumăratele uși, ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea ca la mama lui. Cineva foarte simplu, poate că Ruby, îi spusese odată că mama lui fusese un înger, și el așa și-o imagina, un înger, cam băiețos, cu păr buclat, și-i recunoștea mereu chipul în figurile înaripate, hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
distrugerea edificiului (Ier 3,6) la sfârșitul celui de-al doilea asediu al Ierusalimului în anul 587 sau 586 î.C.; după aceea nu a mai fost reconstruită. Tradiția biblică relatează că arca era împodobită cu heruvimi, creaturi hibride umano-animale înaripate, și e posibil ca atunci când Isaia (Is 6) a avut viziunea sa (care vorbește însă de serafimi, un fel de șerpi cu aripi) să se fi aflat în apropierea arcei Locului preasfânt. Nu e deloc clar ce funcțiuni avea arca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a le urmări docil și a fost privat de capacitatea de a contempla sau o soartă nefastă (), care determină uitarea ( oblivio) viziunilor inteligibile care ar fi putut să ajute sufletul și îi schimbă complet natura: dintr-o substanță ușoară și înaripată, devine greoaie și își pierde aripile (248bc; Plot. IV, 3, 26; Synesios V, 3). Macrobius preia teoria reminiscenței 48 și susține pierderea amintirii lucrurilor divine odată cu descensus-ul sufletului și obținerea reamintirii (cognitio repetita, lectio) prin disciplina și exercițiul logic al
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
către moarte, fiindcă Eros și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea primordială. Armonia peste care stăpânesc cei doi, cvasiedenică, este însă, fracturată de energii dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul apelor mari se amestecă-n / vuietul stelelor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
suferințe. Uneori se retrăgea în câte un colț și plângea pe înfundate, după ce medicii constatau că unii dintre răniți nu mai aveau prea multe zile de trăit. - Bună dimineața, prieteni! Ce mai faceți? Prin ce locuri vă mai zboară gândurile înaripate, ca niște păsări? Ce vise ați mai visat astă noapte? O, da, în mod sigur i-ați visat pe cei de acasă. Dar mai ales ați visat că țara s-a făcut liberă și mare, așa cum ne-a fost lăsată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
cum spunea domnu redactor Tourbatu la care noi ținem foarte mult ca și la post, a apărut din negura legendelor traco-dace, scito-ilire și de-a noastre harmăsarul moldovenesc cu aripi. Propun să-l încreștinăm ca Moldar, adică moldovan cu aripi. Înaripat. Prin el, prin noile cadre de harmasari cu aripi, putem spune c-am câștigat și pariul cu agricultura. Și să știți că în cinstea acestui eveniment major ne angajăm să dăm cât mai mult lapte țării și de bună calitate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și mâna criminală a dușmanului exterior coroborat cu opoziția dar și delăsarea organelor care iau bani în acest scop. Poate că, de ce nu, mânzul nostru, cel schimbat, sburdă nefericit ca Ovidiu Publius Naso pe câmpiile străinătății. Iar dacă acest pui înaripat chiar nu a existat, povestea nui altceva decât un semn prevestitor a ce se va întâmpla indubitabil chiar în această legislatură. Așa s-a și hotărât în adunarea generală a partdului. Și nu uitați lecția istoriei: la români repetabilitatea este
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
îi citi gândurile și-l încurajă spunând: - Lasă lumea să vorbească și să nu-ți pese, așa cum fac eu și pornește la plimbare, că în curând o să fie frig și ploi și nu o să mai poți merge. - „Prieten drag înaripat, Mulțumescu-ți pentru sfat! Îți mulțumesc de mii de ori Pentru cântecul din zori! Ziua de azi e prea frumoasă Ca să trebăluiesc prin casă. E o zi sortită mie Ca să plec în drumeție.” Se întoarse în casă și își puse într-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
am mai auzit! În 31 de pagini se glosează pe o facere imaginara, folosindu-se un exces de termeni științifici (existenți sau inventați de el); Tăcu brodează o geneză personală, pretinzând, probabil, si o înscriere în Registrul SF al gânditorilor înaripați cu harul hipertrofiat al legendelor de care omenirea are atâta nevoie. „Glosarul de termeni străini” este rodul unor tratate de specialitate că, de altfel, si glosele despre femeie. Poate denumirea de: „textul chimic al vieții” dată Codului genetic să fie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime, căutând poloneza care mă atrăgea ca un magnet
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin dârzenia ei să mă intereseze. Pe ea o voi cuceri prin luptă și nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ei, n-o să umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu pumnii strânși, răscolit de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clădisem cu atâta trudă. Am recitit din simplă curiozitate, apoi cu interes tot mai cres-cînd, numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu le scrisesem? Fusesem în stare să aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, în fine, o avalanșă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste. Cine-mi dictase toate astea? Cum se născuseră sub condei? Căci nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Era opera altcuiva din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer senin, ieșirea la un luminiș după ore de luptă cu desișurile unei păduri în care verdele plantelor, zumzetul necuvântătoarelor înaripate ce culeg polenul, susurul izvoarelor și azurul ce încununează coroana pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e printre noi, trebuie doar acceptat de fiecare dintre noi: să poți alerga liber prin 10
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului. Pe lacul cel plin de viață nu mai rămâne decât lumina aurie a candelabrului de deasupra - luna! Dar nu-i nimic. Veselia naturii nu se termină aici. Mâine
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cât era el de ocupat în dimineața aceea când Ada îl deranja? De cum fu gata, totuși, trecu în biroul mare, unde i se părea totdeauna cam frig, oricare ar fi fost temperatura. Pendula - un mapamond nobil ținut de o statuă înaripată de bronz - ocupa mijlocul bibliotecei ce cuprindea aproape tot peretele. Se apropia unsprezece și el începea să simtă acum apropierea unei mici crize. Toate semnalele erau date: fiorii cunoscuți pornise din mâini, din picioare, din coaste spre piept și acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai era de glumă cu bietul om. Bruscă în decizii, ca de obicei, propuse doctorului plecarea imediată a prințului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum îngăduire. Nu avea curajul să se "depărteze de patul pe care se afla întins, diafan, înaripat, cu somnul lin, cu o mare ușurare în brațe, în picioare, cu un vid în tot pieptul, ce-i lăsa o respirație ușoară. Doctorul, sora, toți erau acolo în apropiere și Ada da ușile de perete de zece ori pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]