1,104 matches
-
mai mare piață de automobile din lume. Către sfârșitul lui 2010 se estimează că va depăși Japonia ca a doua putere economică a lumii. În sfârșit, China este a doua țară a lumii din punct de vedere al cheltuielilor pentru înarmare, depășind, în această privință, Franța. Când toată lumea dezvoltată a cunoscut contracții economice din pricina crizei, China a consemnat un ritm de creștere de 8%. Nu atât creșterea propriu-zisă este importantă, ci contrastul și învățătura pe care le degajă. În următorii ani
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
casus belli din epoca noastră.196 Dimensiuni istorice, politice, strategice și geopolitice se întretaie pentru a contura una din cele mai complicate probleme strategice ale momentului. Că situația este foarte tensionată în zonă, ne dăm seama după nivelul cheltuielilor pentru înarmare. Taiwan este statul care achiziționează una din cele mai mari cantități de armament de la americani. Iar achiziționarea de arme nu anunță epoci de destindere. Este adevărat că Taiwanul cumpără arme de la americani de peste 30 de ani. De fiecare dată, chinezii
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
că sunt descendenții legitimi ai lui Mahomed 175. Deși moderații din ambele tabere vor încerca să țină în frâu extremele, ar trebui să fim conștienți de posibilitatea unui conflict de la lupte verbale la asasinate sau la o eventuală cursă a înarmărilor nucleare între sunniți și șiiți. O altă consecință a războiului, de asemenea nedorită, este influența regională din ce în ce mai mare a Iranului, care are mii de locuitori în orașele sfinte An Najaf și Karbala din Irak. Mulți lideri din noul Irak au
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
considerat ca detonatorul direct pentru Primul Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate în deceniile premergătoare, o problemă complicată din cauza multitudinii factorilor implicați, între care: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor etc. Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluția industrială a secolului al XIX-lea se traduce în creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac aflate la dispoziția generalilor din acea epocă. Astfel, în Primul Război
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în special mari puteri) care nu au fost dispuse să investească bani pentru aceasta). O altă realizare petrecută în timpul celui de-al doilea mandat al lui Nicolae Titulescu a fost angajamentul statelor membre ale Ligii Națiunilor de a întrerupe cursa înarmărilor până la Conferința dezarmării fixată pentru data de 2 februarie 1932. Un alt obiectiv atins de Titulescu a fost extinderea unificării dreptului fluvial și a regulilor pentru circulație pe drumurile rutiere, pentru luminarea coastelor maritime și uniformizarea balisajului. În categoria acțiunilor
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
drept infracțiune, în propriile lor legislații, propaganda de război. În timpul președenției lui Nicolae Titulescu, Adunarea Generală a Ligii Națiunilor a adoptat proiectul de convenție pentru aplicarea mijloacelor de evitare a războiului ca și rezoluția cu privire la instituirea unui armistițiu în cursa înarmărilor, ambele documente deschizând calea pentru reunirea Conferinței generale a dezarmării. Procesul dezarmării era înțeles de Nicolae Titulescu ca o “absolută necesitate a păcii”. La 2 februarie 1932 se deschideau la Geneva, sub președinția lui Arthur Henderson (Marea Britanie) lucrările Conferinței diplomatice
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
care se desfășura în Statele Unite ale Americii și nu urmărea asigurarea securității europene fiind izvorât din concepția președintelui Statelor Unite ale Americii asupra necesității realizării unui echilibru al puterilor mondiale prin revizuirea unora dintre clauzele Tratatului de la Versailles ce puneau piedici în calea înarmării Germaniei. “Planul Hoover” a fost întâmpinat cu nemulțumire de delegațiile Franței și Angliei. În noua situație creată de prezentarea “Planului Hoover”, conferința se găsea în fața a două propuneri: cea americană, care viza în ultimă instanță, reducerea efectivelor lăsând libertatea asupra
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
dispozițiilor și sancțiunile; 6. Lucrările viitoare ale conferinței prin care se stabilea procedura de convocare a Conferinței generale. În ultima parte a rezoluției, conferința recomanda guvernelor reînnoirea pentru o perioadă de patru luni, începând de la 1 noiembrie 1932, a armistițiului înarmărilor prevăzut în rezoluția Adunării Ligii Națiunilor din 29 septembrie 1931 12. Lucrările conferinței au intrat în mari dificultăți începând cu luna septembrie 1932, când Germania printr-o notă adresată Franței a formulat pretenția de a obține egalitate de tratament cu
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Națiunilor din 29 septembrie 1931 12. Lucrările conferinței au intrat în mari dificultăți începând cu luna septembrie 1932, când Germania printr-o notă adresată Franței a formulat pretenția de a obține egalitate de tratament cu celelalte state în materie de înarmări. La 31 august 1932, ministrul afacerilor externe al Germaniei, Neurath, a remis ambasadorului francez la Berlin o notă prin care arăta că în vederea obținerii regimului egalității de tratament, Germania va trece la sporirea efectivelor și a armamentelor sale prin: modificarea
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
fi violent în formă și intransigent asupra fondului și în acest caz nu ar rămâne conferința decât să constate eșecul datorat Germaniei” . La 14 octombrie 1933, Germania hitleristă temându se că un control internațional ar fi arătat adevăratul nivel al înarmărilor sale, s-a retras din cadrul Conferinței dezarmării. La 21 octombrie 1933 Germania a părăsit și Liga Națiunilor Marea Britanie, Franța, Italia și Germania 20. În esență era vorba de a reconstitui un “directorat” al marilor puteri în politica europeană. Cei patru
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
și Liga Națiunilor Marea Britanie, Franța, Italia și Germania 20. În esență era vorba de a reconstitui un “directorat” al marilor puteri în politica europeană. Cei patru aveau dreptul să revizuiască tratatele și să acorde egalitate în drepturi în materie de înarmări Germaniei și țărilor învinse în primul război mondial. Propunerea lui Mussolini a fost criticată de puterile mici, Belgia, Polonia și țările Micii Înțelegeri. “Pactul celor patru” va fi semnat la 15 iulie 1933 dar nu va fi niciodată ratificat. Titulescu
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
statelor 29. A susținut ideea dezarmării pe etape și s-a pronunțat pentru un control strict al acesteia. Diplomatul român a votat rezoluția propusă în cadrul conferinței dar, pentru a apăra interesele României, a susținut propunerea franceză adică reducerile bugetare pentru înarmări să nu fie aplicate uniform ci să țină cont de asigurarea securității fiecărui stat. La 6 februarie 1933, reprezentantul Uniunii Sovietice la conferință, Maxim Litvinov, a propus un proiect pentru definirea agresiunii. A fost desemnat un comitet condus de Nicolas
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
privită în general ca fiind cea mai sigură modalitate de oprire a spiralei neîncrederii și a fricii. Exemplele în domeniu sunt numeroase. Acordurile SALT I (1972) și SALT II (1979) dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică încheiate pentru a opri cursa înarmării nucleare dintre cei doi mari au fost o încercare de a se construi un regim în domeniu. Tratatul de Neproliferare Nucleară, astăzi în vigoare și la care au aderat cele mai multe dintre statele lumii, este tot un astfel de caz. Pe
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
cauze care duc la sfârșitul unui regim. Se poate spune că retragerea din 2002 a Statelor Unite din Tratatul Anti-Rachetă (Anti-Ballistic Missile ABM), în vigoare din 1972, nu s-a făcut datorită intenției decidenților americani de a relua o cursă a înarmărilor cu Moscova, ci pentru a crește protecția națională față de state considerate ostile și cu care nu sunt stabilite acorduri asemănătoare, cum ar fi Coreea de Nord. În plus, denunțarea tratatului ABM a fost urmată la scurt timp de semnarea unui nou acord
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
1973 și transformată, în 1995, după încheierea Războiului Rece, în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) , care cuprindea aproape toate statele continentului, inclusiv cele două superputeri 1. Actul Final de la Helsinki nu conținea angajamente formale legate de nivelul înarmării. Trebuie notat însă și faptul că obiectivele politice ale participanților, în particular ale marilor puteri, erau diferite: Uniunea Sovietică urmărea în special confirmarea frontierelor postbelice, pe când principalul interes al Statelor Unite era respectarea drepturilor omului în Europa de dincolo de cortina de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
nivel internațional. În al doilea rând, caracteristica esențială a Războiului Rece constă tocmai în faptul că el nu a fost un conflict armat, deschis, în sensul tradițional al conceptului. Războiul Rece a constat mai curând într-o extinsă cursă a înarmărilor pe fundalul unei incompatibilități ideologice ireconciliabile între doi actori angrenați într-o luptă pașnică pentru putere în sistemul internațional. Confruntări directe între trupele americane și cele sovietice nu au existat pe teritoriul nici unuia dintre cele două state. Ceea ce nu înseamnă
RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
și militare dintre cele două state. La sfârșitul anilor '70, URSS deținea deja un avantaj în privința armelor convenționale (în condițiile în care echilibrul nuclear tindea să se stabilizeze). Ca atare, SUA provoacă la începutul anilor '80 o reluare a cursei înarmărilor convenționale, pentru a echilibra balanța militară și convențională. Simultan, doctrina lui Ronald Reagan (președinte între 1981 și 1989) ajunge să propulseze pe agenda internațională problema construirii scutului antirachetă, care ar fi protejat SUA și pe aliații lor de un eventual
RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
protejat SUA și pe aliații lor de un eventual atac nuclear din partea Uniunii Sovietice. Cele două elemente considerate împreună și privite în contextul incapacității sistemului economic sovietic de a genera o creștere economică în stare să susțină această cursă a înarmărilor au produs în cele din urmă colapsul comunismului (1991). Sfârșitul anilor '80 este zguduit în toată Europa de Est de revoluții, în urma cărora se creează o serie nouă de state democratice, iar dezbinarea Uniunii Sovietice marchează încheierea Războiului Rece. Unele teorii, cum
RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
economică mondială din anii 1929-1933 a deschis o etapă nouă în relațiile internaționale cu repercusiuni directe asupra relațiilor internaționale existente până atunci . Între marile puteri capitaliste se intensifică lupta pentru piețe de desfacere, pentru sfere de influență, se intensifică cursa înarmărilor militare, implicit crește pericolul de război, îndeosebi după instalarea hitlerismului în Germania .” În acest context, politica externă a României a căpătat noi nuanțe, caracterizate prin preocuparea de a stabili și dezvolta relații amicale cu toate statele vecine, prin întărirea alianțelor
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
refacerea Austriei, care a dus o politică de restabilire a păcii în Europa Centrală. Drept urmare, s-a arătat binevoitoare în sprijinirea Ungariei la Societatea Națiunilor în vederea obținerii unui împrumut pentru depășirea crizei economice, cu condiția ca să nu fie folosit pentru înarmare. Ungaria a continuat însă aceeași politică de revanșă și de revizuire a tratatelor. Pentru menținerea statu-quo-ului și asigurarea păcii în Europa Centrală, Mica Înțelegere a luat poziție față de campania dusă pentru realizarea Anschluss între Austria și Germania. Un eveniment deosebit de
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
trebuie rectificată, deși acest lucru nu va fi ușor. “Nimeni - continua să peroreze ducele - n-a îndrăznit să propună până astăzi o soluție, și cu toate acestea, ea trebuie făcută”. Mussolini considera, de asemenea că recunoașterea egalității în drepturi de înarmare a Germaniei, admisă deja, trebuia extinsă și asupra Austriei, Ungariei și Bulgariei. La 18 Martie 1933, Mussolini a făcut în mod oficial propunerea noului pact, adresându-se mai întâi Marii Britanii. Comunicatul italo-englez din 19 Martie 1933 a stârnit neliniști în
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
militare ale tratatelor de pace, preconiza limitarea efectivelor militare terestre, navale și aeriene din timp de pace, limitarea materialelor de război, a armamentelor navale, etc. După cum era de așteptat documentul nu dădea satisfacție cererii Germaniei privind egalitatea în materie de înarmări, ca atare, el a fost respins de delegația germană. Țările limitrofe U.R.S.S., inclusiv România, au declarat că nu vor semna Convenția decât dacă ea va fi semnată și de U.R.S.S. În ședința finală din 9 decembrie 1930 a
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
După prezentarea planului american (Hoover), la 22 iunie 1932, N. Titulescu, în convorbirile sale cu diferiți participanți, a insistat asupra respectării intereselor României, cerând să nu se aplice, în mod mecanic, reducerea efectivelor (propunerea 48 americană) și a bugetelor destinate înarmării (propunerea franceză) și să fie avută în vedere situația specială a fiecărei țări, îndeosebi a statelor mici. În privința cheltuielilor de întreținere și de echipament al trupelor, Titulescu a arătat că "România nu poate să accepte un plafon inferior aceluia al
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
un plafon pe baza programului ei de investire militară”. În septembrie l932, lucrările Conferinței dezarmării s-au reluat în condiții internaționale mai defavorabile; guvernul german a trecut la amenințări directe, anunțând că numai acordarea egalității în drepturi în materie de înarmare, ar putea determina Germania să nu părăsească conferința. Ca o replică la puternica ofensivă declanșată de naziști în Germania, dar și la intențiile anglo-americane de a satisface revendicările cercurilor militariste revanșarde germane, la 14 noiembrie 1932 a fost prezentat la
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
cu atât se accentua atitudinea de intransigență a Reichului”. După ce Anglia a dat asigurări Franței că nu va fi izolată acceptând cererea germană, la 11 decembrie 1932 s-a semnat acordul prin care Germania a obținut Gleichberechtigung în materie de înarmare și a acceptat să se întoarcă la masa tratativelor. Decizia adoptată de cele cinci țări - Franța, Anglia, S.U.A., Italia, Germania peste capul Conferinței dezarmării și în afara ei, a golit de conținut și a făcut inutilă întreaga dezbatere de la Geneva consacrată
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]