920 matches
-
spre el. Își întinde ambele brațe, oferindu-i mâinile. Regret că nu te-am cunoscut mai demult, Yu. Compozitorul-dramaturg începe să tremure. Nu e în stare să scoată o vorbă. seamănă cu un bătrân bolnav, cu părul cărunt și barba încâlcită. Poartă un costum de împrumut. Cum pot să vă răsplătesc bunătatea, Doamnă? Plânge cu lacrimi. Hai să lucrăm împreună, îi răspunde Doamna Mao. Între timp, opera s-a terminat. Se lasă cortina, apoi se ridică. Actorii se aliniază. Publicul aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un animal bolnav la soare, Stau cu tine! mè anunțè ca si cum ne-am cunoaște demult, familiaritatea din vocea ei fècându-mè sè tresar, Ce vrea oare de la mine? În privirea cu care mè fixeazè plutește ceva că o prevestire nefastè, pèrul încâlcit, sârmos, îi cade peste fațè, intrându-i în ochi, eu încercând sè-mi redobândesc capacitatatea de a judeca lucrurile, gândindu-mè cum aș putea, în împrejurarea de fațè, sè scap de prezența ei supèrètoare, cântèrind cu luciditate toate posibilitèțile de ieșire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede de apă țâșnindu-i din răni. Ce oroare! Dar nu, nu așa se privește arta! — Și o constatare banală te face să te rățoiești la o pasăre nevinovată? Vezi că bătrânețea nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorbă - nu capu-ista-i di rușâne, cân’ omu-i În rușânea goală! Da pălăria-i pălărie, dă! On om făr-de pălărie-i mai gol ca goliciunea. Ca cu sacu: făr-di sac, pi ploai’ - nu ești om!»... Măneanul care făcea, În felul lui, Încâlcit, ocolit (și bine Înnodat) teoria sacului și a pălăriei, credea că pro-ble-ma există numai la el, la Mana - eventual În satele de primprejur. Câțiva ani mai târziu, tata avea să descopere aceeași „problemă” În Ardeal - altfel pusă. - Credeam, zice tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
peste măsură de mândră. Aceasta era un soi de sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă foarte proastă; știa că nu e terminată și asta nu-i plăcea deloc. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe de lut aflate la adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea la fortăreața de sus. Aceasta avea forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici o dramă. În realitate, toată lumea era fericită că anumite lucruri de bun-simț sunt spuse, În fine, fără ocolișuri. — De când e Shuster aici, Îmi mărturisi Într-o zi Șirin, există În atmosferă ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om și, ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
povesti despre asta, are să-mi tremure vocea.” „Mama exagerează, îndată ce i se oferă prilejul. În orice caz, ce încearcă ea să zică era că toate astea au oarecum de-a face cu mândria. Dar așa obișnuiesc mamele, mereu se exprimă încâlcit și pe ocolite. Mai întâi îți strigă de o sută de ori „puiul mamei” și numai pe urmă intră în sfârșit în subiect. Te apucă disperarea, nu alta. De la distanță, băieții noștri nu ne scapă din ochi mașina, oprită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Bine, e-n ordine.” Am tăcut amândoi, însă tata nu contenea să mă cerceteze cu privirea dintr-o parte. Pe partea aceea mi se înroșise urechea. Asta însemna că-mi era rușine, cum îmi explicase mama altădată, ca de obicei, încâlcit și cu multe cuvinte. „Tată, mai bine povestește-mi despre familia Oros. Cine sunt ei?” „Soții Oros? Niște cunoștințe, unii care știu să-și țină gura, oameni cumsecade. Și ei vor să fugă. Sunt unguri. Locuiesc la marginea orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îi îmbrățișez genunchii cu o uimire copilărească, mamă, nu pleca, rămâi cu noi, mami, de ce te îmbraci, de ce îți închei pantofii cu toc înalt, de ce te machiezi, genunchii ei se învârt dintr-o cameră în alta, iar eu, printre ei, încâlcită, încerc să o împiedic, mami, rămâi, mami, totul este atât de trist fără tine, suntem atât de triști, rămâi cu noi, iată mâinile ei pe părul meu, trebuie, nu am de ales, spune ea, va fi bine, va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și trăirile mele îmi blochează drumul de acces spre starea ei de spirit și nu pot să apreciez ca lumea situația. Să știi că eu chiar o plac pe Naoko. În afară de aceasta, Naoko mai are o serie de probleme, foarte încâlcite și nu reușim să le descâlcim. Poate că ne-ar trebui foarte mult timp pentru așa ceva, dar la fel de posibil ar fi ca un ceva să declanșeze resortul blocat și totul să se limpezească pe loc. Cam așa stă situația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în mâini și a b\tut-o de p\mânt de câteva ori. — Cel mai important lucru este să nu-ți pierzi răbdarea. Acesta mai este un sfat de care te-aș ruga să ții seama. Chiar dacă lucrurile sunt complicate, încâlcite și ai senzația că ești neputincios, că nu poți face nimic, nu dispera și nu te înfuria. Nu cumva să-l iei pe „imposibil“ în brațe. Orice e posibil, numai că trebuie să te consolezi cu ideea că va dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
va fi bine. Dacă starea sănătății mele se înrăutățește iar, chiar și numai un pic, adică dacă șurubelul se desprinde, el va observa imediat și va reuși să-l pună la loc, cu multă grijă și răbdare. Astfel, toate firele încâlcite se vor așeza, fiecare la locul lui. Eram convinsă că dacă m\ încred în el, boala nu va mai apărea. Eram atât de fericită! Viața era superbă! Aveam senzația că m-a scos cineva din marea rece și furioasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut dacă voiam să pun mâna pe o fată drăguță. Părea foarte încântat de sfaturile lui. Mi-a spus că trebuie să-i fac mai întâi cadouri fetei, apoi să o îmbăt și gata, nimic mai simplu. Cu mintea mai încâlcită ca oricând, m-am urcat în tren și m-am întors la cămin. Am tras perdelele, am stins luminile și m-am întins în pat. Aveam senzația că Naoko se va strecura lângă mine în orice moment. Cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ben sare înapoi să evite o lovitură. — Cine mama naibii sunteți voi? urlă femeia la Ben. Cu lumina venind din spatele ei, este greu să-i distingem trăsăturile. Este mică de statură, slabă și strâmbă, ca un arc întins, iar părul încâlcit îi încadrează fața. Poartă niște colanți și un tricou mare ca un sac, care-i ascunde două treimi din corp. Și are un obiect în mână, un obiect mare... Sunt un prieten al lui Jim, zice Ben curajos. Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe comedianți, pe scamatori și pe acrobați, cântecele necuviincioase și glumele, Își taie părul scurt, deoarece au Învățat de la apostol că e nedemn pentru un bărbat să dea atenție părului său. Nu-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii».” „N-aș fi vrut să stau la ei În garnizoană”, zise Belbo. Diotallevi dădu verdictul: „A fost Întotdeauna tipică pentru eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a fost”. 22 Cavalerii Graalului nu mai voiau să li se pună Întrebări. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, XVI, 819) Belbo fu scurt: Îi repetă tot ce spusese deja la telefon, fără alte amănunte, afară de unele neesențiale. Colonelul povestise o istorie Încâlcită, zicând că a descoperit urmele unui tezaur În niște documente găsite În Franța, dar nu spusese mai mult de-atât. Părea să creadă că posedă un secret periculos și voia să-l facă public mai devreme sau mai târziu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
burdihanul, atât! C XXXIV Continuând să înțepe cu acul marginile desenului de pe pânză, Cosmin apăsă cu degetul mare de la picior butonul unității centrale a computerului. Tastă cu o mână increase your johnny și așteptă să se deschidă sistemul de operare. Încâlcită făptură și Leo ăsta! Mai avea și acum în sertar scrisoarea de la Maria Firidă în care femeia, la cererea doctorului Iolescu, îl informa asupra discuției telefonice dintre Sabina și Adelina. Chiar Leo avusese ideea (aici ar fi trebuit un epitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
râul numit de către latini Alutus, scăzut de seceta prelungită de peste vară și se aventuraseră pe malul său din stânga, înspre aval, pătrunzând în adâncime, afundându-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să-i pice o comandă de încălțăminte nouă, dar era mulțumit și cu reparații, numai să fie și să iasă un ban. Titu îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajunseră în Lespezi și astfel putu schimba vorba: ― A, dar e aproape de tot... Nici n-apuci să pornești și ai sosit! Dintr-o ogradă le ieși în cale, grăbit și important, un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
V : Ăla tre’ să i-l duci oricum înapoi ! O : Da, mi-a zis femeia. Problema e următoarea : ea vrea să ardă mașina în această noapte, eu avînd doar cheia, restul de acte fiind gata mîine la nouă jumate, zece ? Încîlcită poveste... Trecînd-o în revistă, ca să spun așa, am însă cîteva nelămuriri. Să începem cu prezentarea ei seacă, oficială : „Marți, polițiștii au făcut 13 percheziții, fiind vizate șapte persoane - trei femei și patru bărbați - din București și din Chitila. Dintre cele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
copilul ăsta, de v-a zăpăcit pe toți?" Noi însă nu mai știam altceva decât Viteazul în piele de tigru, Ruslan și Ludmila, Tristan și alți eroi din povestirile Mendebilului. Până și fetițele lăsau podul de piatră și desenele alea încîlcite reprezentând femei verzi cu picioare albastre și case oranj și se adunau în jurul tronului de beton și fier. Începeau să suspine când poveștile se terminau trist. Nici Mona nu-i mai întorcea fundul Mendebilului, ba se uita la el cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viscol. Se apropia vacanța de iarnă și mă gândeam cu groază la revelion, îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]