657 matches
-
multă cât gem este În aluatul simplu al unui brutar evreu. Așa că dacă ăsta e doar un telefon de curtoazie, s-ar putea să mă simt obligat să vin În vizită la tine cu niște rahați de câine pe talpa Încălțărilor. — Ce-ai pățit, Rienacker, care-i problema ta? l-am luat eu. Ești nevoit să Împarți cu cineva vreo bucată la morgă sau ceva de genu’ ăsta? — Mai tacă-ți fleanca, Gunther, și lasă-mă. — Bine, bine, atunci, fă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
soare aproape administrativ să se deschidă porțile: Trei ore în muzeul Prado. Evident, titlul acesta nu e decât o ironie pentru călătorii care vin la Prado între două curse cu avionul. Dar vorba înțeleptului Saadi: "Mă plângeam că nu aveam încălțări. Trecând prin dreptul moscheii din Damasc, am văzut un om fără picioare. Și am încetat să mai cârtesc împotriva destinului". Am întîlnit destul de des călători care, din spaima că nu vor vedea ceea ce ar trebui să vadă, își alcătuiesc programe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cei de la Biroul de Investigații Încercaseră să-l ridice din morman la fermă. Trebuiseră să adune ce mai rămăsese din organele interne de pe podeaua adăpostului. Toți din Încăpere aveau echipament de protecție: salopete albe de hârtie, Învelitori de plastic pentru Încălțări, mănuși de latex și măști pentru respirat. Numai că, de data asta, masca lui Logan nu mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea umflată cu un deget acoperit de două mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o clipă asupra unei ultime imagini: veneau mulți oameni alergând, iar în fața lui văzu încălțările greoaie ale puternicelor, incoruptibilelor gărzi germanice. „Ați ajuns târziu“, gândi el. Pentru prima oară în cei douăzeci și nouă de ani ai lui, știu că nu se mai teme de nimic. Nu mai văzu nimic, toate senzațiile fizice se descompuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela, care urma să aibă parte de o mare și urâtă celebritate, se născuse în castrum, sub semnul Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea încălțările, îi luă măsura picioarelor cu o bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu grăsime pielea cea mai fină, dar încălțările erau foarte tari. Meșterul îl asigură că a doua zi avea să fie mai bine. Copilul făcu un pas; pielea scârțâia. Dar cuiele din talpă se înfipseră în pământ și simți cum, după un salt, rămânea pe loc, în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevăzute ale destinului, acel joc al unor militari plictisiți avea să fie interpretat de istorici drept începutul unei povești fatale. Înconjurat de oamenii săi, tatăl râse, îl ridică pe copil în brațe ca să poată fi văzut de departe, pipăi micile încălțări și declară că, pentru soldații care luptau împotriva germanului Arminius, sutor-ul nu făcuse niciodată caligae comparabile cu acelea. — O să fie pedepsit, râse el, pentru că a arătat că știe să lucreze mult mai bine decât o face de obicei. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și câinilor de vânătoare, prin frământările și încordările trupului. „Dacă bănuiești că minte, uită-te cum i se crispează degetele, cum i se mișcă picioarele în încălțări.“ Gajus reținuse aceasta și acum asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre tatăl său, el păru că nu știe ce să-i răspundă: — Nu-mi amintesc... Eram foarte mic în vremea aceea... Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse lângă el, își încetini înadins mersul, fixându-l, și îi adresă un salut lung, neașteptat, deliberat. Nu era nimeni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Fusese îngropată, în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
extraordinar de repede, devenind un fel de schimbare socială, o marcă ideologică - rol pe care urma să-l joace de multe ori în secolele viitoare. În plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa de plută. Într-o zi își puse, pentru o ceremonie - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
astea s-au copt în mintea lui Lepidus“, gândi el, „și apoi le-a inoculat, zi de zi, în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drumul. Chereas îl urma, dar era prea departe. Cu o tresărire de spaimă, cineva întrebă: — Unde sunt germanii? Îi răspunseră în șoaptă: — I-a trimis afară... Chereas îl urmărea pe Împărat cu pași din ce în ce mai grăbiți. Conspiratorilor li se păru că încălțările sale făceau prea mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
camerele și termele palatelor imperiale. Pretorienii se grăbiră, știind ce aveau de pierdut dacă nu-l găseau. Soarta imperiului fu hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus: cu lancea în mâna stângă, mantia îndoită pe braț, încălțări militare, cu mâna dreaptă întinsă în atitudinea comandantului care începe un discurs, o adlocutio către oamenii săi. Chipul îi este calm, plin de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest de fidelitate extremă, a împiedicat cele opt legiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele murdare ale faraonilor Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la locul ei, purta în permanență saboți ortopedici din lemn? Oricum, Leigh își blestema zilele fiindcă și-a imaginat că numai tocurile înalte ar putea face zgomot: fusese o greșală de amator. Până să-și dea seama că vecina purta încălțările acelea supărătoare, Leigh găsise o explicație complicată pentru zgomotul neîncetat de deasupra. Își zicea că probabil femeia e olandeză (toată lumea știe că olandezii poartă saboți), matroana unei numeroase familii de olandezi, la care veneau mereu în vizită copii, nepoți, nepoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Te înțeleg. Vocea lui era calmă, dar distantă. Se rostogoli mai încolo și în câteva minute respirația lui își reluă ritmul constant al somnului profund. Leigh adormi până la urmă abia pe la ora șase, exact când vecina de deasupra își punea încălțările pentru a-și începe ziua de tropăială, însă abia după ședința de a doua zi, la care s-a simțit incoerentă și greoaie în exprimare din cauza oboselii, și-a amintit la ce se gândea atunci, înainte să adoarmă. La seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trebuia să fiu invitat la director pentru înscrierea în clasa a doua primară, am descoperit că și tata lăsa o urmă, aici erau peste tot asemenea urme, cum nu văzusem nicăieri în B. Urme care te duceau cu gândul la încălțări grele, urme apoase imprimate în resturi de zăpadă, devenite drumuri lucioase, pe unde trecuseră oameni mulți și care pentru mama însemnau murdărie, transformată într-un brun lăptos când umezeala se zvânta și luciul se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de către Burbach-Kali AG fără nici un fel de probleme în registrul matricol ca băiat la cuple. Locul meu de muncă, mina Siegfried I, se găsea în apropierea satului Großgiesen în districtul Sarstedt. Acolo mi-au fost repartizate lampa cu carbid și încălțările specifice din lemn. Locul meu de dormit era priciul de sus al unui pat supraetajat dintr-o baracă, spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă netedă, favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avea gust, dar era sățioasă. Pe deasupra, tichetele de muncă grea pentru mineri făceau posibile suplimente bogate: cârnați, brânză, unt din belșug și ouă la micul dejun sau înainte de tura de noapte. Împotriva pneumoconiozei exista zilnic o rație suplimentară de lapte. Încălțările de lemn se purtau în subteran. În baraca de duș ne schimbam, legam sacul cu haine sub tavan și ne spălam după schimbarea turelor. Locul meu ca băiat la cuple mi l-am găsit la orizontul de transport aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
genul caporal, care studia ca să devină inginer și care mai târziu, ca manager la Mannesmann, a știut să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]