1,681 matches
-
le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri - nu mergea, gândurile mi se frângeau la mijloc sau se Încovoiau Încăpățânate În direcția prezentului straniu și apăsător din a cărui carapace nu izbuteam să mă eliberez. Dar hai să lăsăm la o parte considerațiile - previzibile, bănuiesc - pe tema psihologiei captivității; ceea ce se Întâmpla efectiv acolo, partea propriu-zisă de action, cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu confund nimic, dar n-avea sens să-l contrazic. Probabil că Eva știa ce știa când i-a atras atenția că nu se află Într-o stare de sănătate Întru totul propice rememorării aventurilor din subterană, dar el se Încăpățânase să ignore avertismentul și, poftim bucluc... - Ți-am cerut de la Început să nu mă Întrerupi și te rog să te conformezi. Dacă ai Întrebări, ține-le minte și poți să le pui la sfârșit, altfel, cu regret, Încheiem discuția aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceva aparte, specific În maniera lui de frazare, de exemplu, niște inflexiuni care Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe „oh, nu”, glasul lui Wagner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai convenabilă decât cealaltă. Construim diguri nu pentru că suntem absolut siguri că se vor produce inundații; este suficient să știm că ele ar putea să se producă. - Roger, scuză-mă, comparațiile nu sunt partea ta cea mai tare, m-am Încăpățânat să-mi susțin punctul de vedere. Le facem fiindcă știm sigur că odată, cândva, apele s-au revărsat. Există un precedent care ne avertizează că nenorocirea se poate repeta, altfel malul fiecărui râu ar fi Îndiguit hodoronc-tronc și-am ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
colos se clatină, nu e nevoie decât de adierea unui bobârnac fragil pentru a-l prăbuși. Mai știi? Au urmat minute lungi de așteptare surescitată. Ca și când aș fi avut În față două televizoare fixate pe programe diferite, la care mă Încăpățânam să privesc ba alternativ, ba, În măsura posibilităților, simultan, Încercam să văd pe pânze imaginare ce se petrecea În sala Consiliului concomitent cu ce credeam eu că se Întâmpla cu Eveline În tentativa ei de a reveni În timp util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar atât de prezentă în viața noastră a oamenilor. Fragilă, dar rezistentă în același timp nu știe să se supere. Știe doar să viețuiască. Indiferent de cât rău îi facem, îi tăiem copacii, îi rupem crengile și frunzele, ea se încăpățânează să reziste. Dar nu orice fel de rezistență, ci o rezistență demnă și falnică, precum copacii seculari care cresc în ea. Au trecut peste pădurea din fața mea mari urgii. Astă iarnă, una din cele mai grele din ultimii ani, jumătate
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
cerându-i, poate, să-l lămurească din cauza cărui capriciu îngăduise să se întâmple așa ceva. El era un om corect și familia sa era o familie onorabilă, care respectase cu rigoare legile divine și, prin urmare, nu înțelegea de ce destinul se încăpățâna să-i urmărească până și în inima deșertului. Dacă tatăl său păcătuise cu ceva, plătise îndeajuns pentru asta cu propria lui viață, iar ei, fiii lui, fără să aibă vreo vină, fuseseră prigoniți și batjocoriți ca și cum ar fi fost niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă supăr, pentru că ești oaspetele meu și nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și-și duse mâinile la cap cu un gest de mare oboseală, adăugând: Din ziua în care tatăl tău a plecat în căutarea lui Abdul-el-Kebir, viața mea a fost cel mai groaznic infern, dar acum se pare că destinul se încăpățânează să repete o istorie la fel de tristă. Nu ți se pare de ajuns că am pierdut un soț pe care-l adoram; acum ai vrea să-mi pierd și fiii... Pentru ce? vru să știe. Cu ce-am păcătuit ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tine, până și vulturii par mai sculativi. Ți-a spus cineva vreodată că pari o cucuvea, nu un mercenar? Numărul unu încuviință, dând ușor din cap: Întotdeauna când îmi dau seama din timp de vreo primejdie pe care alții se încăpățânează să n-o vadă și când încă mai e timp să fie evitată. — Și, după părerea ta, ce ar trebui să facem? vru să știe armeanul. Să ne dăm pantalonii jos și să-i lăsăm să ne-o tragă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
siguranța că nu Îl confunzi. Așa trăim cu amintirea ștearsă a unei vocații Întrerupte la jumătate și În fiecare dimineață ne trezim Într-o casă plină de pantofi și de sacoșe, obiectele cele mai active ale unei familii care se Încăpățînează să trăiască, neașteptînd altceva decît schimbarea anotimpurilor. Mergi, mănînci, dormi, linii paralele, pe care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se cumpără nu se vinde. Femeia care dormea s-a trezit și-mi comunică fericită că a venit apa. CÎnd nu e el acasă, a plecat să mai dea o raită prin cartierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi spuneau, ești fratele meu, trebuie să rămîi fratele meu. Ce sărace sînt dialogurile noastre interioare În Închipuirea celor care ne surprind În momentele de absență. Cu cît mă Încăpățînez mai mult să scriu despre el, simt că-l trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ascunde tocmai acolo unde știe că le voi găsi e dezgustător cu orgoliul lui lecțiile lui nesuferite prin care Încearcă să mă facă să-i recunosc superioritatea nu a Înțeles niciodată că nu pot trăi fără să fiu Îndrăgostită mă Încăpățînez cred utopic că Îmbătrînirea și moartea Încep cînd privirile celorlalți nu ne mai caută mîinile lor nu ne mai ating viața grețoasele ei obligații trăim Într-o fundătură În devălmășie cu trei patru prieteni ne cunoaștem și pe față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numească personajul cînd Bloom, cînd Virag? De ce se ascundea el În spatele unui pîrlit de evreu? Un simplu erou de roman, dar ce — Exact, un erou de roman, atît. Nu confunda iar oamenii din cărți cu cei de pe stradă, nu te Încăpățîna să-i suprapui perfect că nu ține, și mai ales nu uita că autorul nu-i identic cu personajul, uneori e chiar opusul lui — Eu cred că toate personajele unei cărți Întruchipează existențele virtuale ale autorului. Uite, pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iluzie. Așteptăm deci, așteptăm În fața magazinelor, În stații, la autorități, la doctor, la casele de bilete, la pașapoarte, la toate ghișeele, la toate ușile, așteptăm ca negrii aceia dintr-un deșert african care au văzut cîndva un avion și se Încăpățînează să creadă că o să-l mai vadă o dată, așteptăm ca soldații americani pe plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îmi trece. Apropo! Domnul Engelhard nu făcea ca mine? și-a luat paltonul și s-a făcut nevăzut. M-a înșelat cumsecade. Mi-am dat seama și nu m-a deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a căzut și s-a lovit la cap de o altă cărămidă. Am găsit urme de sânge pe o cărămidă lângă locul în care era întinsă. — Dar până la urmă, de ce ar fi vrut să se ducă în grădină? m-am încăpățânat eu. Chiar ea a zis că e obosită și că se duce acasă. V-am spus asta deja. A dat nepăsător din umeri. Cu siguranță aș fi interesat să aflu acest aspect. Contrar părerii dumitale, domnișoară Jones, avem o politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Era un bărbat puternic, între două vârste, pe mijlocul capului avea un ciuf de păr negru prin care își trecea degetele subțiri în timp ce vorbea. - Știam eu că nu sunt în stare să scriu un sul cu Tora, deși m-am încăpățânat să cred că sunt capabil să o fac. Cu toate că sunt bătrân, nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Nu sunt smerit și nici generos. Uneori mi se pare că Judit este o străină. Ca și cum El, binecuvântat să fie numele Lui, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ușilor. Aceste gânduri îl frământau chiar în prezent, acum când se găsea în fața unei porți, încercând zadarnic să ajungă până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
micul lui anticariat dăduse faliment și că el, Rudi, fusese obligat să vândă cărți vechi și diverse obiecte duminica în piața improvizată din Hötorget. Cu toată umilința resimțită când citea pe fețele cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase mereu să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care nu aveau nici cunoștințele și nici autoritatea necesare. Era și cazul lui sau al altora ca el, credeam eu. Îi văzusem filmele, îi citisem scenariile, îmi arătase poeziile. Nimic strălucitor, nimic genial, nimic nici măcar altfel. Și atunci de ce se încăpățâna să creadă că e artist? De ce? Nici măcar nu era vreo mare fericire să fii artist, simțeam asta pe pielea mea mai tot timpul. Și atunci de ce voiau oamenii de genul lui să se piardă în felul ăsta? Unii crezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce de meșterit la motor în mijlocul drumului dar se părea că nu are încotro. Se hotărî să mai încerce odată. Din nou, nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ambreiaj, nu-i așa? De fapt așa trebuie procedat din prima, fără să umblați la contact. Așa se recomandă. În momentul acela roțile învârt motorul mai bine și mai rapid decât ar face-o demarorul mașinii. Abia dacă se încăpățânează și nu pornește din nou ori mașina se oprește pe loc, dați la automat. Cristi ridică din umeri. Pohoață avea dreptate. Desigur că așa ar fi acționat și el, dar nu-și pusese niciodată problema să facă o teorie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]