1,280 matches
-
scările. Eram întotdeauna gata să ajut și, în același timp, și ei îmi dădeau ceva întotdeauna - o prăjitură, un cuvânt bun sau fie și numai un sentiment pozitiv. I: Ce drăguț. S: Când sora mea era în liceu, era mai încăpățânată decât mine și mai puțin să facă ce i se spunea. Mereu se iscau certuri între ea și părinți. Unde să fugă când era supărată pe ai noștri? La bunica și bunicul. Unde mergea să se plângă? La bunica și
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mai mult celorlalți. Ea descrie cât se poate de bine prin ce anume era diferită de frații ei, mai cu seamă de sora care o urma ca vârstă - acesta fiind modul ei de a se defini pe sine. „Era mai încăpățânată decât mine, și mai puțin dispusă să facă ce i se spunea”. Trăsăturile pe care le prezintă ca definindu-i unicitatea sunt faptul că este foarte activă, un cuvânt care apare în multe contexte ca o caracteristică a sa, rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cunoașterii lui Hristos. Pentru cel chemat la viața de pocăință, aceste fericiri tămăduitoare sunt tablele noii legi pe care Domnul le-a lăsat tuturor neamurilor. Fără pocăință, înțelegerea acestor făgăduințe n-ar fi cu putință, mai cu seamă din cauza înrădăcinării încăpățânate a rânduielii morții în trupul și sufletul făpturii zidite de Domnul. Ca monah, părintele Sofronie a învățat că viața de pocăință trebuie să continue până la sfârșit, deși acest proces de transformare, transfigurare și îndumnezeire cunoaște mai multe etape. La început
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ai lumii indiene (despre care am vorbit în prezentarea originilor indianisticii occidentale), fie și de exagerarea numeroșilor admiratori entuziaști care îi vor urma, prelungind pînă în zilele noastre încercarea, pe cît de deșartă, falsă și fantastică, tot atît de satanic încăpățînată, de a voi să caute în India panaceul înțelepciunii universale și primordiale a întregii umanități [262]. Așadar, ne-am oprit dinadins la reproducerea a numeroase și lungi fragmente din operele pe care Hegel le-a dedicat aspectelor lumii indiene, și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Teodoret, Sfântul Epifanie, Filostorg. Cf. Tixeront, Histoire des Dogmes, vol. II, ed. 7, Paris, 1924, p. 24, înnotă, X. Le Bachelet, art. „Arianisme”, în Dict. Theol. Cath., vol. I, part. 2-a, col. 1784. footnote>, om instruit, abil, mândru și încăpățânat, admirator al dialecticei aristotelice. Desigur că îndrăznelii lui Arie i s-ar fi pus stavilă mai devreme dacă n-ar fi primit - curând după afirmarea în public a ideilor sale -, din partea episcopului Eusebie de Nicomidia, om influent, aprobarea a două
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
perioada primei copilării. Este vorba de dezgust, pudoare și morală, precum și de o serie de trăsături legate de „caracterul anal”, altfel spus de „triada curățeniei”, descrisă de Freud (1908a/1974) astfel: anumite persoane „sunt extrem de ordonate, de econome și de încăpățânate (...). Caracterul econom poate evolua spre avariție; încăpățânarea se transformă în sfidare, de care se atașează cu ușurință tendința spre furie și spiritul vindicativ (...); aceste trei trăsături de caracter, într-un fel sau altul, sunt interdependente”. În anumite cazuri, sentimentele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei nevroze obsesionale, cu întregul său cortegiu de mecanisme de apărare mai rigide, între care formațiunea reacțională. În articolul său „Caracter și erotism anal” (1908a/1974), Freud menționează o trilogie observată regulat la aceste persoane, care sunt ordonate, econome și încăpățânate: „Ele par să fi făcut parte din rândul acelor copii care nu vor să-și golească intestinele când sunt puși pe oliță, pentru că încearcă o plăcere suplimentară în timpul defecației”. La rândul ei, A. Freud subliniază importanța recurgerii la o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
angajați în serviciul unei ideologii antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție. Experiența vieții depășește simpla logică de piață și cantitativă. "Pelagianismului" oficial îi răspunde, într-un mod invizibil, dar încăpățânat, un fel de chietism insolent. Este ceea ce se exprimă în portul vălului sau în exhibarea buricului și a șoldurilor. În aceste provocări, în aparență contrastante, dar de fapt foarte asemănătoare, se află expresia refuzului unei lumi de piață, raționale. Expresia
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viața socială. Aceste alunecări disimulate dar profunde sunt ceea ce necesită din partea observatorului social un nou stil de a asculta și a privi care îi recunoaște tactilului, sensibilului, locul pe care îl ocupă de drept. A pune în funcțiune o gândire încăpățânată care să știe să recunoască prezența primordialului, a lui "întotdea-una deja acolo", a unei vieți pe care am putea-o califica "primexistentă". Aceasta este ceea ce scot în evidență figurile excesive cu care actualitatea nu se zgârcește. Nu mai este vorba
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
-te cu moașa. Sună acum. — Acum? Mă holbez la ea. Dacă nu suni acum, n-o să suni niciodată! Te cunosc, Bex! — Suze, nu te prosti! Tocmai naști! Hai să ne punem prioritățile în ordine, da? — Nasc după ce suni! spune Suze încăpățânată. Au! Se crispează brusc. Iar a început. — OK, spune moașa calmă. Respiră... și încearcă să te relaxezi... — Dar nu mă pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o să plătim bagajul excedentar... Mă întorc spre Luke. Hai, zi. Ce părere ai? Luke nu spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat de muncă, încăpățânat, omul de afaceri. Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt foarte ușoare! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
permitem să credem că simplii membri ai Tineretului Plugăresc habar n-aveau că organizația lor era parazitată de elemente bolșevice. Din păcate, cele ce se vor întâmpla pe parcursul anilor 1947 și 1948, nu vor fi de bun augur nici pentru „încăpățânații” tineri social-democrați și, ceva mai târziu, nici pentru mai tinerii sau mai vârstnicii membri ai Frontului Plugarilor. Subcapitolul XI În acest episod vom urmări evoluția organizației de tineret comuniste vasluiene pe parcursul anului 1947, an al marii foamete. Această adevărată catastrofă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
s a instalat o ciurdă de „ingineri”, ce, în afară de patru clase primare, mai absolviseră și câte o școală agronomică încropită ad-hoc de către partidul-stat. Completarea studiilor până la 7 clase a acestor indivizi, urma să vină mai târziu. Pentru a-și atinge încăpățânatele și deșănțatele scopuri, comuniștii nu aveau nevoie de vechii și experimentații specialiști, acestora rezervându-li-se, în cel mai fericit caz, un domiciliu obligatoriu prin pustietatea Bărăganului sau trecerea la o muncă „de jos”. Prin urmare, tot omul ce venea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tineret din România în una unică”, și anume Uniunea Tineretului Muncitoresc (uneori, muncitor). Iată cum, pofta ce-au poftit-o comuniștii s-a îndeplinit în anul de grație 1948, după patru ani de „lupte” grele cu „reacțiunea” dar și cu „încăpățânații” de stânga din Tineretul Socialist care, cel puțin la Vaslui, nu s-au lăsat seduși de virulenta și mârșava propagandă bolșevică. Ca să nu rămânem datori cumva cu vreo explicație, iată și dovada afirmației noastre referitoare la materialele publicate în cotidianul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de cariere sociale râvnite ["anumite cariere"] (ib.). Tiparul sintactic este productiv, fiind extins la unele construcții cu substantive care actualizează doar contextual o valoare cantitativă, semnificația fiind, uneori, numai implicită: o succesiune de ["(implicit) mai multe"] căderi dramatice și ridicări încăpățânate (A. Pleșu, Despre îngeri: 134 și în CLRA) Putem rezolva această problemă, ca să fie toate bune, dar cu un supliment [semnificație cumulativă intrinsecă] de preț [deci "un preț mai mare"] (IV: 339) că are acolo teancu de desene ["(implicit) multe
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
omul ăsta era un autodidact, adică a băgat în bostanul ăla al lui, ca o pară lunguiață, o mulțime de învățături de prin toată lumea. Cu atîta minte, reușea să țină piept la o mulțime de consăteni mai proști. Proști și încăpățînați. Un tontălău o ținea una și bună cu tîmpeniile sale și Ion era furios. Se adunaseră în mijlocul satului cu toții, în zi de duminică și, fiindcă n-aveau bani pentru băutură, se apucaseră de vorbă. Noaptea i-a acoperit, stelele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu l-am văzut, dar cînd trec pe acolo simt că bîntuie necuratul. Îmi fac cruce cu limba! Gura mi se usucă... Topuz pleacă nervos că atîta prostie și ignoranță nu s-a mai pomenit. Un sat de proști și încăpățînați. Timpul a trecut și într-o noapte neagră, fără stele, cu nori pîntecoși care atingeau pămîntul, Topuz mergea pe drumeagul pustiu care duce la Ghireni. De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amestecă un grăunte de feminitate în trăsăturile patriarhale, amestecă sîngele cu roua, familiarizează pe oricine cu "Celălaltul Absolut", umanizînd sacrul. Creștinismul, acest antiintelectualism al Sfîntului Duh, își datorează caracterul direct și sensibil unui formidabil echipament mediatic. Mahomed este un centralizator încăpățînat. Nu-i place să se gîndească la succesiune, și de altfel el nu a decretat nimic care să poată stabili un lanț de comandă, o rețea de transmisii ordonate și ierarhizate. Doar un mesaj difuz: "Să vă supuneți autorităților după
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
separat de construcția politică a instituției, pe scurt, să te gîndești la Dumnezeu fără Biserică înseamnă să negi Întruparea, înseamnă să cedezi unei iluzii speculative. Și să subliniezi, prin contrast, urgența mediologică. Să te smulgi din această ierarhie implicită și încăpățînată: teologia este nobilă, strategia, nu. Să nu le confundăm. Păcat. Scurtcircuitul este instructiv. El aduce lumină în tensiunea permanentă și înaltă dintre predica cristică și instituția creștină care a trimis atîtea suflete la tortură. Dintre Iisus și Sfîntul Pavel, ca să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
optim. Inegalitatea pertinentă nu mai este cea a diplomelor, ci cea a veniturilor. "Merchandising" al trecutului: mărire a marjelor de beneficiu sau/și de libertate? Individualism liberal și/sau democratic? În concluzie, producția lentă a omului ca individ, întortocheata și încăpățînata privatizare a lui sapiens au fost favorizate de miniaturizarea crescîndă a aparatelor sale de comunicare este partea miraculoasă a simplificării. Factor decepționant, dar și de eliberare individuală. Electronul este providența individualismului modern. Tehnica facilitează transmisia din aproape în aproape și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poate ieși pe cine mai interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
public, mai mult ca niciodată. I-au dat Marele premiu "N. Labiș". Și el, nici nu fusese chemat, găsit luni în camera lui din P. Neamț, aplecat deasupra manuscriselor, are ceva pervers această surprindere a unui poet aplecat deasupra manuscriselor încăpățînate. Bine, totul s-a lăsat cu beție. Mă bucur mult pentru el, avea nevoie de încredere. Știu că va scrie texte grozave, că nu va mai fi grăbit, că va învinge tot ce e mărunt în el. Daniel (Corbu n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cald în Sud. Căldura nu-mi convine deloc. Desigur, atunci cînd este excesivă. Cum a fost anul acesta. La întoarcere, în București, într-o după-amiază cu T.T. Coșovei, Cărtărescu, Chioaru și Adrian, l-am cunoscut pe N. Breban. Nordicul acesta încăpățînat și SCRIITOR a stat cu noi aproape două ore. Mi-a plăcut. Nu mi-l puteam închipui înainte. Dacă iulie a fost o lună domestică pînă la jumătate, în august am pășit grav. Trebuie să recuperez tot timpul de nelectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
orice eventualitate. Care eventualitate? Cel mai probabil aceea a unei extincții indubitabile prin inaniție. Aceste obiecte pe care le cărau cu ei le transmiteau un plus de siguranță, de certitudine, încercând să se convingă pe ei înșiși printr-o autosugestie încăpățânată că demersul lor nu va fi un eșec și că cei rămași acasă, copii, nevastă, părinți și bunici, puteau fi salvați, evitându-se cel puțin pentru moment să ajungă pe mâna lacomilor popi pe care nu-i satură nimeni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cum s-o botezăm? Sper ca dumneavoastră, fidelii mei cititori, date fiind împrejurările în care ne aflam, să-mi acordați cuvenitele circumstanțe atenuante privind modul empiric și grosolan în care s-a procedat la tentativa de încreștinare a acestei capre încăpățânate. Ați înțeles, desigur, că întreg ritualul botezului a fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]