KorAP: Find »[drukola/base=încarnare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 22 >

549 matches

Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653

problemei etice. În această privință, nu este inutil să amitim faptul că instanța supraconștientă, autoarea simbolurilor metafizice, este identică cu supraconștiința etică. Discuțiile de mai jos se vor referi deci la Dumnezeu și la creația sa, la Suflet și la încarnarea lui și în cele din urmă la responsibilitatea simbolică a omului față de Dumnezeul-judecător. Trebuie deci să sesizăm în amănunt prin ce formulări înlocuiește psihologia motivelor simbolizarea cu ajutorul căreia exprimă miturile motivația etică indisolubil legată de imaginile metafizice sub cele trei

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
a creat și imaginile divinităților multiple, și tot omul este cel care a creat diferitele imagini ale raportului lui față de divinitate, care rămîn conform semnificației lor subiacente, identice, de la animism pînă la monoteism. Imaginea proprie exclusiv monoteismului și evangheliilor este încarnarea Cuvîntului în omul excepțional. Din cauză că sensul acestei imagini, cea mai evoluată a relației dintre om și propria lui viziune supraconștientă, este însă efortul de autosublimare dus de eroul mitului creștin la un grad de exemplaritate valabil pentru toate perioadele trecute

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
prin propriul lui efort sublimant. Acest raport esențial dependent de intensitatea emoției în fața misterului este total diferit de raportul ritual obținut prin intermediul rugăciunilor și al ceremoniilor, care pot fi o expresie a emoției, dar și superstiții fără nici o legătură cu încarnarea. Cu cît este mai intensă emoția, cu atît mai inutile vor fi rugăciunile și ceremoniile. Dată fiind necesitatea de a vorbi de la bun început despre raportul dintre om și simbolul divinitate, trebuia să fie introdusă dintr-o dată semnificația opusă superstiției

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
Dată fiind necesitatea de a vorbi de la bun început despre raportul dintre om și simbolul divinitate, trebuia să fie introdusă dintr-o dată semnificația opusă superstiției și care nu este în nici o altă parte mai bine definită decît o face simbolul "încarnării" din Noul Testament. După depășirea acestei faze, următoarea este desăvîrșirea traducerii formei celei mai evoluate a simbolului divinității și analiza detaliată a simbolului "Dumnezeului unic". Epitetul "unic" nu este înțeles într-o măsură suficient de mare, dacă nu vedem în el

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
atît de o pierdere de energie și de timp, cît despre concentrarea, atenției introspective asupra spectacolului intrapsihic al neîncetatei lupte dintre elan și vanitate. Dimpotrivă, timpul și energia sînt irosite prin absența autocontrolului, ceea ce lasă total la latitudinea meditațiilor vanitoase încarnarea lor și uciderea elanului. Elanul se încarnează pas cu pas, în măsura în care reușește, grație spiritului rațional valorificator, să combată zilnic falsele motivații psihopatice încă de la ivirea lor insidioasă în intrapsihic. Termenul "a se încarna" posedă un sens precis dacă îl înțelegem

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
nu ar mai rămînea nimic de perfecționat. O asemenea stagnare nu ar fi decît o dovadă de vanitate și dovada morții elanului. Viața elanului, mai ales în starea de maximă intensitate, constă în noi și noi victorii și deci în încarnarea tot mai intensă; căci, dacă forța sublimantă a elanului este nelimitată, cea obsedantă a vanității nu este mai puțin lipsită de limite, încarnarea înseamnă un dinamism constant, niciodată dus la capăt. Faptul că victoriile asupra vanității riscă să se transforme

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
elanului, mai ales în starea de maximă intensitate, constă în noi și noi victorii și deci în încarnarea tot mai intensă; căci, dacă forța sublimantă a elanului este nelimitată, cea obsedantă a vanității nu este mai puțin lipsită de limite, încarnarea înseamnă un dinamism constant, niciodată dus la capăt. Faptul că victoriile asupra vanității riscă să se transforme în vanitate asupra victoriei este întipărit în firea omului. Cu cît mai mare este victoria, cu atît mai insidios este riscul de a

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
capitolul IV, versetul 13, stă scris: "După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, pînă la o vreme". Este evident că diavolul neexistînd în realitate, povestea ispitirii este simbolul deliberării intime a omului Iisus. Conform mitului, încarnarea în viața psihică a combativității victorioase a elanului animant face din viața psihică manifestarea aparentă a misterului animării. Acesta nu este decît un alt mod de a spune că misterioasa intenționalitate evolutivă răspîndită în întreaga natură se manifestă cu maximă

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
totdeauna inexplicabil, nu-l mai înspăimîntă și nu-l mai neliniștește. Poate spune că-l cunoaște pe Tată, că este una cu el, deoarece întreaga lui activitate este motivată de emoția în fața misterului. Mitul exprimă starea aceasta sufletească prin simboluri: încarnare, sanctificare, divinizare. Semnificația lor comună subiacentă este faptul psihic că misterul-suflet a devenit manifest în mod activ, a devenit realitate trăită. Dar numai înfăptuitorul trăiește personal această viziune încarnată a misterului-suflet. Viziunea lui nu mai este deloc conformă viziunii mitice

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
mitului hindus, exprimă celălalt aspect al acestui adevăr simbolic. El afirmă că este mai mult decît toate divinitățile. Divinitățile și demonii au devent slujitorii lui. Întrucît calitățile sublime ale sufletului omenesc sînt reprezentate simbolic de divinități, realizînd calitățile sublime prin încarnarea lor, omul face din ele slujitorii lui: el se servește de ele, deoarece acestea se află în slujba lui și au devenit motive ale acțiunilor lui. Dar pentru ca forțele sublime să fie la cheremul lui, trebuie însă ca, grație combativității

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
supraconștiinței se concentrează tot mai mult în intențiile fals motivante ale subconștientului (demonii). Înțelese astfel, viața și moartea sufletului nu constituie evenimente momentane și miraculoase. Ele simbolizează istoria esențială a unei întregi vieți care și-a asumat sau a ratat încarnarea Esenței-suflet în psihic. 2) ESENȚĂ ȘI APARIȚIE Lumea și viața psihică constituie apariția temporală a misterului animării. Manifestarea temporală a sufletului este psihicul, constituit din ansamblul dorințelor (și a transformărilor lor prin intermediul instanțelor psihice). Psihicul și intenționalitatea sa nu pot

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
la mitul mîntuirii, considerat fals drept promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3. Libertatea 1) LIBERTATE ȘI DETERMINARE MOTIVANTĂ Problema libertății leagă simbolurile metafizice (Dumnezeu-Suflet) de realitatea morală, de efortul de eliberare. Ceea ce poartă pe plan mitic numele de "încarnare", "înviere" și, așa cum vom vedea, "izbăvire", poartă pe plan moral numele de "eliberare". Sarcina esențială (morală) constă în eliberarea sufletului (a elanului animant) de dominația subconștientului (a vanității). Dar subiectul nu are capacitatea de a acționa direct decît asupra psihicului

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
supaconștientă). Determinarea aceasta a omului de către el însuși este determinarea esențială devenită voluntară, adică voința lui liberă. EA CONSTITUIE LIBERTATEA VERITABILĂ, UNICA LIBERTATE CARE EXISTĂ. DIN PUNCT DE VEDERE MITIC, EA ESTE INTRAREA ÎN APARIȚIA SUFLETULUI, PENETRAREA PSIHICULUI DE CĂTRE ESENȚĂ: ÎNCARNAREA CUVÎNTULUI (ELANUL EVOLUTIV). La nivelul cel mai înalt al încarnării spiritului supraconștient își atinge deliberarea obiectivul, eliberarea: libertatea perfectă, nu în sens absolut, ci în sensul perfecționării: al realizării. Trebuie să cunoaștem apogeul eliberării pentru a înțelege că este vorba

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
esențială devenită voluntară, adică voința lui liberă. EA CONSTITUIE LIBERTATEA VERITABILĂ, UNICA LIBERTATE CARE EXISTĂ. DIN PUNCT DE VEDERE MITIC, EA ESTE INTRAREA ÎN APARIȚIA SUFLETULUI, PENETRAREA PSIHICULUI DE CĂTRE ESENȚĂ: ÎNCARNAREA CUVÎNTULUI (ELANUL EVOLUTIV). La nivelul cel mai înalt al încarnării spiritului supraconștient își atinge deliberarea obiectivul, eliberarea: libertatea perfectă, nu în sens absolut, ci în sensul perfecționării: al realizării. Trebuie să cunoaștem apogeul eliberării pentru a înțelege că este vorba despre un fenomen firesc legat la nivelul deliberării intime, de

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
o viziune armonioasă care include viața și moartea. Energia eliberată de angoasă atinge cel mai înalt grad de concentrare în elanul său animant și în combativitatea sa sublimantă, ceea ce constituie însăși definiția bucuriei imperturbabile numită simbolic "sfințenie", "Cerul din noi", "încarnarea sufletului în viața psihică", în starea aceasta de bogăție sufletească și spirituală nimic nu este supranatural, totul este firesc. Sfințenia este contemplarea sublimă a vieții temporale firesc expusă în mod natural la perturbări și suferință, dar care justiție imanentă pot

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
pe om să vrea să perceapă apariții ca să ajungă la esență, la neantul relativ, în Nirvana, unindu-se cu Brahma (Dumnezeul-Tată) decît o dorință mai puternică decît toate dorințele multiple, dorința esențială. Nirvana reprezintă neantul relativ, misterul devenit manifest, ralizarea încarnării Esenței-suflet. "Vestea bună" a evangheliilor are o paralelă în India și în China și cine știe poate și în culturile a căror istorie este insuficient cunoscută. Principiul Tao este identic cu exemplul și învățăturile lui Iisus și cum Lao-Tse a

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
forță salvatoare și protectoare. Nu regăsim aceeași semnificație în șarpele lui Esculap, care își varsă veninul în cupa salvatoare: simbol al faptului că victoria asupra vanității este principiul sănătății psihice? Nu exprimă Iisus același adevăr numindu-se "fiul lui Dumnezeu" (încarnarea forței supraconștiente) și învingătorul "prințului lumii", al lui Satan-șarpele, tentația vanitoasă, principiul răului care domnește asupra lumii? Pretutindeni unde s-a manifestat sanctificarea, unde s-a dezvăluit justiția imanentă, ele au creat epoci istorice, întreaga viață a popoarelor impresionate s-

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
lume și de viață. Greșeală comună pe care fiecare ar trebui să o combată în el însuși cu ajutorul elanului său, adică a adevărului preștiințific comun tuturor mitologiilor. Sanctificarea este simbol mitic (Cristos) și în același timp realitate trăită (Iisus). Mitul încarnării spiritului își dezvăluie sensul la nivelul vieții reale a omului Iisus. Omul se sanctifică grație propriului său elan animant, propriei sale dorințe esențiale și pentru propriul său bine esențial. El se determină liber, deliberat, întru purificarea propriei lui intenționalități motivante

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
prin intermediul psihicului, determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît ele ilustrează diversele aspecte ale reacției supraconștiente numită pe drept cuvînt legea fundamentală a vieții, adică temelia întregii legalități psihice. Mitul se referă la împlinire prin termenii "încarnare, filiație, divinizare", care constituie aspectul metafizic și simbolic, "grația". Toate simbolurile acestea și-au găsit explicația. Este important să lărgim gama traducerii lor, studiind viața aceasta unică sub aspectul ei real, cel al meritului. Dacă justiția este inerentă vieții, este

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238

forme intermediare care depind de acestea din urmă pentru a exista și care sunt catalogate drept organisme autoreproductive (vezi Spafford, 1995Ă. Analogia dintre virușii de computer și virușii corporali subliniază vulnerabilitatea ființelor vii, mortalitatea și boala, și alte probleme ale încarnării, de la contagiune la profilaxie. În ipostaza de virus, informația este ușor de transmis și de actualizat, acționând ca o parte „naturală” a unui sistem în care a fost generat, transformând spațiul virtual în spațiu viral. Creând o zonă indeterminată, situată

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
al doilea paradox subliniază faptul că, deși suntem în era subiectului cyborgizat, eră în care utilizarea tehnologiilor și a artefactelor proliferează de la medicină la existența intimă, viața umană este trăită prin intermediul trupului, iar dorința și plăcerea își subliniază visceralitatea și încarnarea. „Dorința” cyborgică de conexiune material-mașinică, de seducție și de obținere/producere a plăcerii se înlănțuie cu posibilitatea interacțiunii erotice în cyberspațiu și în realitatea virtuală, interacțiune care accentuează prezența trupului uman la interfața cu tehnologiile ordinatorului. Relaționarea erotică ființă umană

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
este un accident al ființei divine, sensul tehnologic al avatarului, configurat cu precădere în spațiul virtual al Internetului, comportă o răsturnare a valorilor și a semnificațiilor. Astfel, avatarul numeric este lipsit de o substanțialitate „absolută” și se ipostaziază, cu fiecare încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului în domeniul iconicității este marca creativității onomastice

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
cunoașterii umane, al codurilor informaționale multietajate, identitatea la interfața tehnologiilor computaționale este și un spațiu al corporealității fizice, al dorințelor și al plăcerilor încarnate. Avatarul numeric se întrupează în lumea virtuală și se bucură de toate deliciile perisabile și pericolele „încarnării”, cu toate că, în principiu, „esența” sa este cea unui „zeu”, omnipotent și nemuritor. Prin fuziunea codurilor de date și a simțurilor trupului, interconexiunile subiective online generează un spațiu bioinformatic și biosocial atât din punct de vedere senzorial, cât și actanțial. Astfel

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653

este condiția unificării individului, a plenitudinii înfloririi sale (Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în simboluri ca: - embleme; - însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie a dezvoltării instinctuale; - reprezentare a spiritului individual (mai ales păsările); - expresie a mentalului, a conștiinței și a gândirii imaginative; - manifestare a pulsiunilor agresive. Coarnele animalelor au fie o semnificație pozitivă, de antene cosmice, fie o

[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
această accepțiune poate fi valabilă dacă subiectul este dezamăgit de atitudinea cuiva apropiat. Pisică Animal domestic a cărui companie este apreciată de locuitorii societăților moderne, pisica are totuși, în plan simbolic (cu excepția Egiptului antic), o semnificație negativă, fiind considerată și încarnare a diavolului. Superstițiile spun că aduce ghinion, mai ales dacă este neagră. Considerată ca fiind falsă și mândră, exprimă viclenia, trădarea și îngâmfarea. Povestirile pentru copii o prezintă și ele într-o lumină negativă, cu atât mai mult cu cât

[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]