496 matches
-
așteptarea melancolică a întoarcerii. Vede sosind alte călătoare, printre care se află, poate, Mélané sau chiar Talitha. Cele două au numeroase puncte în comun. Poate că sunt mamă și fiică, de vreme ce, prin punte, se călătorește și prin timp? Sau amintirea încețoșează memoria îndrăgostită a lui Egon? Evocarea melancoliei, banală în sine, este întinerită și parcă recreată în acest nou cadru spațio-temporal. 3. Clonele în lumile imaginare ale SF-ului Clonarea este o ramură a manipulărilor genetice moderne. Această tehnică și-a
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
mari înghit peștii vieții mai mici... viețile se anulează una pe alta, și nehotărâți încă, și nematuri, murim." Un univers grațios este chemat să exprime aspirația lor de puritate ajunsă la oboseală: "Ei cu o ultimă iubire,/ Ne vor privi încețoșați de somn/ Și n-or găsi drăceasca îndrăzneală/ De-a mărturisi că îngeri cad/ Nu din păcat, ci din oboseală." Cu "Octombrie, noiembrie, decembrie", Ana Blandiana devine din nou lirică prin feminitatea dorințelor, a pasiunii. Dragostea este puternică, asemenea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot mă întâmpină/ ziduri inclemente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
floare-acu' nu va fi veșnică și curând păli-va; și boală va urma sau sabia te va lovi, sau focul te va arde, sau apa te va-nghiți, sau sulița străpunge sau vârsta doborî. Și ochiul tău pătrunzător se va-ncețoșa și-ntuneca și moartea va ajunge, războinice drag, cu ea să te ia". Deși atitudinea lui Beowulf la început indica un comportament mai degrabă precreștin, în finalul poemului ultimele cuvinte ale eroului demonstrează o atitudine ponderată, plină de înțelepciune, creștină
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un spațiu suprarealist, T. realizează în parabola textului o reflectare politică transparentă a epocii contemporane. Ar fi vorba despre un univers „artistic și eficient” perfect, aflat în permanent progres. Omul este lipsit de identitate - până și personajul central, Worth, e încețoșat. Individul, în general, pare să aibă o existență certă numai „în acte”: nea Visu, Cleante, Speranță, nea Mutulete, Nelu Colonelu sunt personaje lipsite de o structură proprie, figurând doar ca angajați ai „Atelierului de pietrărie și obiecte decorative”. Depersonalizarea, alunecarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
în perioada în care aveam memoria proaspătă, o sută de obligații m-au făcut să-mi amân intențiile ; și în momentul de față, când am timpul necesar să fac lucrurile așa cum trebuie, memoria nu-mi oferă decât idei disparate și încețoșate de mai multe circumstanțe, prin urmare îmi va fi dificil să realizez opera aceasta. În ciuda tuturor acestora, voi scrie numai ceea ce știu și le voi asambla cum voi putea, deoarece intenția mea nu este să scriu pentru public, ci numai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
confiscă, ea "ne blochează claritatea, atât în privința propriei persoane, cât și în privința celei invidiate, și sfârșește prin a ne face să avem o părere proastă despre noi înșine. Nimeni nu poate vedea limpede ceea ce invidiază, susține J. Epstein (2008). Invidia încețoșează gândirea, calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ele. Ori să te eliberezi. Pe el Olvido Îl schimbase cu adevărat, de două ori În două direcții. Tot ea Îl Învățase și să privească. Și, Într-un fel, să picteze. Avusese noroc. Când ea murise, lentila camerei foto se Încețoșase, și asta fusese salvarea. Picta cu privirea pe care ea i-o formase. - Spune-mi ceva, domnule Faulques. Simțul ororii declanșează aparatul? De astă dată, pictorul de război n-a putut decât să râdă. Individul făcuse treabă bună În căutare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din resemnare, Înainte ca ei să-l omoare pe băiat, iar pe ea s-o mutileze și să-i taie gâtul? A dus țigara la gură. Jarul i s-a Înroșit Între degete și un val de fum i-a Încețoșat o clipă ochii albaștri În spatele ochelarilor. Faulques n-a zis nimic. Privea o muscă ce-și fluturase aripile Între ei, apoi se așezase pe brațul stâng al croatului. Markovic o privea foarte liniștit. Impasibil. Fără să se miște și fără
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu sensul de ploaie de scurtă durată ce apare cînd aerul este foarte cald și răcorește atmosfera, negură, furtună și boresă cu sensul de mireasă(cea care răcorește sufletul). În eme-gi cuvîntul bu-ra are sensul de a uda repede, a încețoșa, a se împrăștia, ceea ce dovedește că termenul a fost preluat de greci de la pelasgii pe care i-au găsit în tot Peloponesul, veniți în timpurile vechi din nordul Dunării, un ținut friguros pentru ei. Emeșii(sumerienii) au numit Tigrul, Bura-nun
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ce curgea în apropiere pentru ca stomacul gol să nu le chiorăie. Făcându-se ziuă, s-au ridicat, înfometați și mortificați, și și-au reluat călătoria începută. După ce au parcurs cale de jumătate de milă, vederea a început să li se încețoșeze, picioarele să li se moleșească, genunchii să se îndoaie din cauza postului, și tot trupul slăbea. De aceea, pentru a-și potoli crampele foamei, culegeau fructe din tufișuri și din diferite specii de copaci și arbuști ce se găseau de-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Tinerii cititori, formați În ultimii cincisprezece ani, vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor ocolește dojana, ba mai mult, nu degajă asprime „ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște plutind”, iar apoi „se sfâșie în pustie”, după ce și-a îndemnat semenii să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
nocturnă, vorbind fără șir cu însuflețire, respingea avansurile unei năluci întreprinzătoare, își umfla obrajii pentru câteva clipe, arătând că face nazuri, apoi îl învăluia pe iubitul ei imaginar într-o privire pe care o credea languroasă și care era doar încețoșată de vin și de surescitare. Am dus-o spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea, asemenea beției, dublând lumea cu un miraj înșelător de viu... Strigătul meu se maturiza. Imaginile care aveau să se așeze în cuvinte se învârteau în ochii mei din ce în ce mai repede: Beria, care îi murmura șoferului: „Accelerează! Ajunge-o din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin, dar zâmbind, cu ochii încețoșați de lacrimi de bucurie. - Știi, mi-a spus ea rusește, ca și cum nu ar fi avut timp să treacă de la o limbă la alta. Gavrilici mi-a vorbit despre război, el a apărat Stalingradul pe același front cu tatăl tău. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lume plutitoare a inteligenței și sensibilității lui. Istoriile sunt parțiale și trebuiesc sudate la un loc. Romanul asistă neputincios la înlocuirea binelui cu răul (la fel ca Lord Darlington, Masuji Ono e și el sortit pierzaniei), dar o ezitare salvatoare încețoșează toate contururile nete. Când descoperim, de pildă, că fiul lui Ono, a fost ucis la Manciuria și cenușa lui a fost adusă în 1946 acasă, mai gândim oare că Ono e criminal de război? Putem spune că n-a suferit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
râd cum râde-un diamant / Și-aș vrea să te prefaci nepăsător, / Dar peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
mutație în cadrul picturii academice sau ca inserție, factor de metisaj într-un amalgam de formule. "Dar simbolismul mai apare în Arta 1900 încă în mai multe ipostaze: fie printr-o exprimare în care materia se volatilizează, se topește, imaginea se încețoșează sau este pudrată de un halou luminescent, ca la Redon, Aman Jean sau Carrière; fie prin grafisme curbilinii, japonizante, ca la nabiști; fie prin pregnante corespondențe cu simbolismul literar, trăsătură propie lui Thorn Prikker, Xavier Mellery sau Fernand Khnopff; fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]