129,052 matches
-
și Popeye 'vorbesc', amintindu-și, cu aceeași voce), dar cu o regizare a tensiunii bună și cu numeroase pasaje reușite de investigare a spaimei amestecate cu exaltare trăite de oamenii ieșiți în stradă în decembrie '89. Romanul lui Stelian Țurlea încearcă însă să fie mai mult decît un roman de acțiune. Personajul Popeye vorbește despre celelalte aventuri romanești ale sale: "Eu sînt cel făcut de rîs cu ani în urmă de scriitorașul ăla, Stelian Țurlea, care n-avea altă ciorbă în
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
decît amintirea propriu-zisă a zilelor de teroare. Autorul Iubirii în decembrie '89 nu greșește punînd accentul pe această obsesie, în loc să pretindă că dezvăluie lucruri nemaiștiute - însă romanul nu adună încărcătură obsesională suficientă pentru propulsarea acestei dimensiuni în prim-plan. Romanul încearcă să facă multe lucruri în același timp și în teorie acesta poate fi un lucru bun; dar o Iubire (fie și) în decembrie '89, ca să convingă, trebuia să acorde ceva mai multă atenție chestiunilor de stil, ironia fiind că tot
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
și implacabila lui recrudescență, este salvat de finețea percepției și tehnica de construcție a personajului principal - mama autoarei - impresionant prin forța și coerența caracterului. O luptă tenace, când directă, când disimulată, cu miză mare sau derizorie, este secretul celei care încearcă cu disperare să-și recupereze trecutul printr-un simulacru de viață. Lucidă și abilă, ea își folosește până în ultima clipă toate resursele pentru a nu abandona această partidă la care fiica ei este spectator, arbitru și, în cele din urmă
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
un simulacru de viață. Lucidă și abilă, ea își folosește până în ultima clipă toate resursele pentru a nu abandona această partidă la care fiica ei este spectator, arbitru și, în cele din urmă, martor. Nimeni nu se lasă păcălit, ci încearcă doar să păcălească. Nimeni nu se amăgește, căci fiecare știe că inevitabilul se apropie. Totul e să faci față, să salvezi aparențele. Imprevizibil nu este decât momentul fatal și identitatea victimei. Până să se arunce zarurile, autoarea se întreabă îngrijorat-vinovată
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
unuia se sprijină pe slăbiciunea celuilalt, dar dacă acesta din urmă dispare, forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru ea - să discutăm despre asta". Când verdictul nu mai poate fi
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
Paris spre a deveni scriitoare. Amândouă se îndepărtează, dar nu se rup de origini. Memoria fiecăreia va reface memoria celor de care s-au despărțit: prin cuvântul rostit în cazul mamei, prin cuvântul scris în cazul autoarei. Cea din urmă încearcă să urmeze sfaturile mamei care, încă de la redactările școlare, îi cere să folosească fraze scurte, să fie clară, să nu complice lucrurile căutând mereu "acei curenți secreți, subterani, care duc cu ei realitatea de la suprafață". Cartea este o construcție de
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
celor interesați de doctrine sociale în general. Normalitatea socială, așa cum o cunoaștem azi (nu chiar atît de diferită de normalitatea socială a epocii lui Thoreau în multe puncte esențiale), este cea chestionată. Cultura terapeutică pe care Thoreau a căutat-o încearcă să reabiliteze în primul rînd individul, să-l aducă în prejma ideii despre Om așa cum este ea în tradiția umanistă. Primul pas pentru realizarea acestei reabilitări ar fi ieșirea din societate (mediu nefast prin dependențele economice pe care le presupune
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
greu de înțeles cum de i-a scăpat miza adevărată a polemicii. Poate citește editorialul din 22. În Timpul ieșean din februarie, la rubrica Din revistele altora, se observă cu privire la această dispută un lucru mult mai evident și anume că Observatorul încearcă să monopolizeze gîndirea realmente democratică din Romînia. Nota din Timpul îl citează pe dl. C. Stănescu din Adevărul literar Și artistic în legătură cu monopolul cu pricina. De unde se vede că lucrurile sînt mai complicate decît socoate dl. Cornea. În fine, dl.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
distribuție, ci un spirit, o echipă. Și prin asta a fost extraordinară trupa de la Bulandra. Fenomenul de a avea aproape numai forțe pe scenă nu se găsea prea des nici la Paris, după mărturiile unor cunoscători. După '90 s-a încercat ceva similar. Andrei Șerban, Vlad Mugur, Silviu Purcărete, apoi Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Frunză... În ultimul timp, o risipire a momentului, a culmilor, a potențialelor s-a instalat trist și apăsător. O generație
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
vorba despre o carte românească? Nu pentru că asta ar fi în sine un titlu de glorie, ci pentru că la pagina cronicii literare se discută în mod tradițional despre literatură română. Răspunsul nu e unul ușor și nu are rost să încercăm aici o rezolvare a marii dileme (ce e mai important, limba în care e scrisă o operă, cetățenia autorului, spațiul în care trăiește, locul publicării etc.), o dilemă care a traversat veacurile și a devenit cu atît mai dramatică în
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să nu cadă în același păcat. Acțiunea centrală se desfășoară într-o singură zi, 23 august 1944, cu ample ramificații proustiene în trecut. Imaginea și simbolul cocoșului decapitat sînt recurente (poate prea recurente înspre finalul romanului), mult mai interesant ca
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
adevărat lexicon ambulant pentru a afla ce înseamnă "exitus" sau "orgasm" sau ce se ascunde în spatele unor sintagme, "duminică poleită cu margini arzînde" sau cum se pot traduce antroponimele dintr-o limbă în alta. între dicționar și realitate, un adolescent încearcă să descifreze lumea și pe sine, într-un moment teribil al istoriei secolului XX. Cocoșul decapitat este o carte despre care ar trebui să ne grăbim să spunem că aparține și spațiului cultural românesc și să înțelegem ce mare dar
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
care fusese căsătorită de timpuriu), Ina "se dedicase muzicii, cum te arunci în brațele cuiva și în adevăr găsise brațele deschise ale Elenei, ale lui Marcian." Ina concertase sub bagheta lui Marcian - acesta din urmă o considera foarte talentată. Maestrul încearcă să-i facă un program de lucru, dar Ina are o fire refractară și nu vrea să se supună cerințelor și canoanelor lui Marcian. Și, totuși, bombănind, ea se supune, fără să vrea. Dar ceea ce ne-a atras în mod
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
deconcertante etape de evoluție, din faza de vierme în cea de gogoașă și apoi în cea de fluture sîngeriu! Metamorfoza e, să recunoaștem spectaculoasă. Ea are la bază un resort al supraviețuirii ideologice, capabile de oportunisme somatice: "Cu alte cuvinte, încercînd să se întoarcă la valorile pînă atunci contestate, reprimate, martelate de un regim adesea sufocant, societatea românească s-a văzut în fața unei noi contestări a lor. Faptul era de natură să stîrnească derută, să producă o criză de valori, o
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
o accepție de fantezie. Precum într-o sinsitră operetă ideologică, totul ar fi fost doar productul criminal al unui complot al alogenilor, care au atentat la valorile naționale în anii '50, ca și în anii '70 și '80 și au încercat apoi a-și șterge urmele, așa cum un asasin își șterge amprentele, tentînd a arunca asupra altora vina lor: "Metoda "țapilor ispășitori", menită să salveze acțiunea începută, a fost completată cu o altă operație exorcistică: transferarea vinilor. Ambele s-au desfășurat
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
care s-a substituit internaționalismului, făcînd ca intonarea Internaționalei să sune atît de desuet. Aceste schimbări la față ale regimului Ceaușescu sînt apărate indirect, însă cu dîrzenie, sub înfățișarea unui rechizitoriu adresat criticilor național-comunismului, bizuit pe supoziția că s-ar încerca sistematic un boicot al vredniciei istorice a poporului român: "Marea tentativă românească, începută în anii '60, de a-și reface corpul social rănit de istorie, ca și rețeaua de valori, distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
ignoranța: chestionat, secretarul general al P.S.D.-ului, dl. Cozmin Gușe, despre noile achiziții ale partidului său a răspuns - și aș fi pariat pe toate bunurile mele materiale - că nu știe nimic despre dnii Meșca și Neacșu. Dar că nu-l încearcă dubii că, poposiți sub cortul puterii, aceștia se vor comporta ca fideli paladini - pe potriva, eventual, a dlui Adrian Păunescu. Gândul că cine a trădat va mai trăda nu adâncea crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
1999), completează perspectiva estetică din paginile anterioare, cu o serie de însemnări și reflecții care trădează talentul de prozator al autorului. În clipa de față, cînd în Basarabia situația politică este din ce în ce mai instabilă, nu putem citi aceste rînduri, fără înfiorare: "...Încerc să-mi prelungesc încă un pic senzația de apartenență la o lume mai bună, din care nu știu dacă vom ajunge să facem parte altfel decît individual, după mintea și norocul fiecăruia, dar nu reușesc să-mi alung neliniștea drumului
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin asupra ghidului medievalității românești pe care Neagoe ni l-a pus la dispoziție? Fiindcă aici avem exact opusul cazului cantemirian. Dacă principele moldovean nu a fost asimilat mentalității noastre colective, deși modernizarea noastră de la el începe, în
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
depășim complexele prea marii noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă odihnă și nici nu o va avea până când nu-i vom face dreptate. Prin ceața vremilor să încercăm să-i privim chipul. Să fie oare domnul autoritar cu ambiții imperiale, să fie domnul-călugăr responsabil de mersul lumii și urmărit de spaima ultimei judecăți, să fie teoreticianul politic, să fie cel dăruit cu har scriitoricesc, să fie tatăl și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă memorială. La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă. Iar dacă ea nu revoluționează acum din temelii pictura românească, dacă nu-și transformă acțiunea artistică într-un adevărat carnagiu, în mod cert, asemenea multor tineri din generația ei, o revoluție de catifea tot face, adică îi
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
sunetului care poate fi trimis împreună cu un mesaj al poștei electronice prin termenul englezesc attachment. Cuvîntul nu e tocmai ușor de preluat în română (cel puțin prin nonconcordanța dintre scriere și pronunțare), de aceea nu e surprinzător faptul că se încearcă o traducere, o adaptare, sau o înlocuire a sa. Legătura dintre verbul englezesc attach și verbul românesc a atașa se face imediat, dar nu e la fel de ușor de găsit un nominal corespunzător lui attachment. Echivalentul tehnic, preferat în descrierile serioase
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
a părții prin întreg și una de a crea întregului o mai puternică rezoluție prin exacta identificare a componentelor, și nicidecum acea soluție comodă care înjumătățește efortul de organizare a expoziției prin dubla participare. Cu prilejul expoziției de la Oradea, am încercat să explic acțiunea celor doi artiști recurgînd la o metaforă literară, și anume invocînd polaritatea barbiană din Riga Cripto și lapona Enigel. Acest gen de argumentație nu reprezenta nicidecum un recurs comod la autoritate, ci o încercare de a sugera
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și generatoare de efecte, cu acel lumen spectaculos și tranzitoriu, ci încearcă, în continuarea experiențelor bizantine, medievale și postbizantine, să consacre, într-o imagine pură și antiretorică, lumina adevărului, cea necreată, lumina spirituală, acel lux care vine dinlăuntru, care nu descrie efemerul, nu se erodează și nu se risipește. Chiar și acele
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]