3,105 matches
-
iubirea le sărută Fără să aibă totuși îndoieli. Văd avariție că este mare Și vă ocupă chiar un loc aparte. Minciuna ce miroase-n depărtare. Are o voce ce se-aude dinspre moarte. Oportunismul n-are parașută Și scârțâie pe la încheieturi. Iubirea noastră este concepută Pe notele ce-s scrise-n partituri. Voi ocupa mereu un loc aparte În inima-ți acuma încercată. De intriganții care vor să sape După durerea care te îneacă. Cu Dumnezeu eu sunt acum tovarăș Fiindcă
RĂZBUNAREA DESTINULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383851_a_385180]
-
la Universitatea din Iași. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului; s-au îmbolnăvit și trei dintre frații săi; invoca totodată lipsuri materiale. S-a întors în țară. La acei 24 ani a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași. Trei ani, cei mai frumoși ani ai vieții lui
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale ruinelor. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,așezându-se pe un mușchi. Deși nu era frig, Karon tremura din toate încheieturile și își prinse o mână în cealaltă în semn de rugăciune. Să se roage?Nici ea nu știa ce să facă. ... Oare dacă s-ar ruga la Dumnezeu pentru o minune.? Se întreba Karon,căutând o umbră de speranță de
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și îi dă foc; cîrpa, puțin udă, începe să ardă, sfîrîie întreaga construcție din toate încheieturile, e formidabil, trebuie neapărat să te duci să vezi, nici nu e departe de aici, dacă sînt vreo o sută de metri, e formidabil!”. Băcanul și meșterul de la magazinul de reparat obiecte din piele se țineau după mine la o
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
Marga, jos pălăria dragi femei, la duș, în condiții excepționale, n-a renunțat la nimic din tabieturi: jos papucii de baie, jet de apă la refuz, tot felul de smârcuri lunecoase și o trântă ca la carte. O fractură la încheietura mâinii stângi, repetate tentative de reparație la urgență, complicații, suferință și, inerent renunțarea. O perioadă de recuperare lungă și, ce era să fac, am intrat și eu în jocul tandemurilor și am renunțat. Ca să nu fie atât de simplu, probleme
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
nenorociți, și că ești blând și smerit cu inima. Dar nu mi-au spus că ai venit s-aduci sabie, și nu pace Iar Cuvântul Tău ar fi, se pare, precum un cuțit de măcelar care tranșează inima și ficații, încheieturile și măduva. Nu mi-au descoperit nici faptul că ai obiceiul să scuipi în ochii omenilor în idea că-și vor recăpăta vederea și că ai pornit cu preconcepția că e musai să fii dușmănit - fiindcă altfel viața n-are
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură halbă. Pe neașteptate ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
2016 Toate Articolele Autorului AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
din 26 martie 2016. AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Înăuntru? Se pare că nobilul se pregătea să adauge ceva, Însă glasul său fu Înăbușit de un sunet neașteptat. Cu o trosnitură, coca galerei se urnise, ridicată de valurile suitoare. Apoi, se lăsă din nou pe fund, scârțâind din toate Încheieturile. În momentul acela, șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca două pietre de onix. Își plecase capul, Îndoindu-și voluptuos pe spate gâtul Împodobit cu o cascadă de cercuri subțiri din aur. Apoi Își mișcă umerii ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
geometrice, dintre care chiar pentagonul ocupa o poziție de relief. El fusese cel care Îl interogase Îndelung pe omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de neînțeles, acompaniată de un dans straniu presărat cu invocații adresate demonilor. Dante Îl lovise violent peste față, când Își dăduse seama că Își trasa Împrejur, cu sângele picioarelor rănite, un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prețioasă pentru Întreaga omenire? Veniero lăsă să se scurgă câteva clipe Înainte să răspundă. Când vorbi, În tonul său era o nuanță ironică, de parcă ar fi vrut să-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se cade... șopti călugărul tânăr, când simți deodată degetele fierbinți ale tătăroaicei suindu-i pe sub mâneca sutanei, dincolo de încheietură. O dată cu o binecuvântată căldură, sufletul îi fu cuprins de o mare cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că le ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-o familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Un fior trecu prin inima lui Broanteș văzând decăderea cumplită în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse Barzovie - e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stea legați de mâini câteva zile ca să-și salveze viața. Sunt de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le împărțise ostaticilor o parte din apa adusă de Gacel. Eu unul prefer să-i las să-și jupoaie încheieturile mâinilor decât să mă văd obligat să le trag un glonț în cap. Fratele său se îndreptă spre locul unde stăteau ostaticii, cu spatele rezemat de perete; se lăsă pe vine în fața lor și, după ce se uită la fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
suspiciune, fervoarea cu care unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gîndul meu fixînd deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se răsfrângea lumina, desenând peste tot dâre în șapte culori. Îmi plăceau și în seara aceea mi-a făcut cadou un cristal din ăla. Înainte să mi-l dea, a împrăștiat lumina lămpii în șapte firișoare colorate. Și-a pus încheietura acolo și pielea i s-a umplut de culori. — Mulți au să-ți vorbească despre război. Unii de nevoie, alții din invidie. Au să-ți reproșeze că ai venit prea târziu. Nu-ți face iluzii, niciodată nu e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ghinion dacă rămâi în viață după câteva dintre ele, dar numai în aparență. Pentru că, de la prima bătaie de inimioară, porți și tu acest virus în sânge. Trebuie să te obișnuiești cu el. Numai ca să știi. — Vezi astea șapte culori de pe încheietura mea? Sângele iubirii mele nu a fost roșu, ci în culorile curcubeului. Și ea s-a petrecut la fel. Îl păzeau. Îl rețineau. Nu i-au dat drumul pe front. Nici pe mine nu mă putea vedea decât sub supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oară la casă, mi-am dat seama că e înclinată și nu-i dreaptă, dar de-abia după prima noastră primăvară acolo și după cea dintâi ploaie adevărată am știut exact de ce. Toată noaptea aceea, casa a huruit din toate încheieturile, dar noi am crezut că-i doar tunetul. De dimineață, bucătăria căzuse într-o parte și am găsit lut ud sub cuptor. Mai aveam destule camere libere jos, așa că am făcut din altă cameră bucătărie și am lăsat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu-l auzeam, doar pe cineva respirând. Apoi tanti Mae a tăcut din nou. Ceasul arăta exact ora unsprezece și jumătate. L-am fixat după ceasul farmaciei de lângă sala unde s-a ținut absolvirea, și încă mergea. Mă strângea la încheietură, așa că am mai dat drumul puțin la curea. Mă întrebam dacă e piele adevărată. De când cu războiul, totul era sintetic. Spuneau că după război o să avem case și elicoptere din plastic, dar eu nu am văzut niciuna din astea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]