995 matches
-
noastră, care e amenințată să devină mică dacă nu are tăria să se uite tn oglindă, să-și vadă adevăratul chip, să nu întoarcă nasul strîmbîndu-se cu falsă pudoare când își vede urâțeniile, ci să le corecteze într-o luptă încleștată cu destinul, fără teama înfrîngerilor. Fiindcă ăsta e spectrul care sperie adesea pe omul nostru de cultură: dacă punem viața noastră sub lumina totală a adevărului, nu se vor găsi oameni slabi, care, privindu-l, vor dezarma, și coeziunea colectivității
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zâmbetului ascuns. Câteva clipe mai târziu, ca de fiecare dată când ajungea în acest moment al călătoriei, senzații binecunoscute îl asaltară. Gonind parcă stresul, sângele începu să-și facă simțită prezența, croindu-și drum prin degetele vlăguite de trecerea timpului, încleștate până atunci de jilț. Migrena sâcâitoare, ecou dureros al oboselii acumulate, se disipă rapid până aproape de dispariție în timp ce mii de furnicături mărunte începură să-i mărșăluiască prin tot corpul. Un alt oftat, dar nu de ușurare, luă locul celui dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o intensitate mai mare. Mâna nebunului îmi strânge umărul cu putere și ochii lui mă fulgeră dureros. ”Hai, mă... Nu-ți face nimic. Ne pitulăm și el trece peste și se bucură”. Mult aș vrea să merg, dar groaza îmi încleștează fălcile și nu spun nimic. Fug în pod și privesc prin turnulețul de sticlă cum se îndepărtează. Tata îi conduce până la poartă. Mâine o să meargă la ei în vizită. Seara, Amedeo mă ia de mână și alergăm pe o pajiște
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
asta, Luke mi-a smuls hainele de pe mine. Din secunda în care m-a pătruns, am început să am orgasm. Care a durat o veșnicie! Parcă nu se mai termina! Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
publicitar în formă de sandwich și cu o bonetă de copil mic pe cap, împărțea fluturași tuturor pietonilor pe care reușea să-i convingă să îi accepte. M-am simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au încleștat pumnii. — Așa e, oameni buni, Buy Buy Baby a deschis sezonul anual de vânzări cu reduceri, a mugit vocea bărbatul în josul scărilor. Tot stocul trebuie vândut! Asta înseamnă cărucioare, haine pentru copii, scutece la pachet. Poftiți, domnule. Nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și se muncea cu problema reprezentată de Eva, cu acea ridicată de propriul său caracter și cu metodele de a-l transforma în ceva care să-i trezească lui însuși respectul. Și ce-i trezea respectul lui Wilt? Bărbatul își încleștă pumnii pe sub pătură. „Hotărârea“, murmură el. „Puterea de a acționa fără ezitare. Curajul.“ O litanie stranie a virtuților strămoșești. Dar acum întrebarea era: cum să le dobândească? Cum reușiseră unii în timpul războiului să transforme bărbați ca el în membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întinse pe patul ei, încercând să adoarmă. Dar somnul nu voia să vină. Afară se auzeau tot felul de zgomote. Valurile plescăiau, lovindu-se de carena vasului de agrement. Vântul sufla. Doamne, ce încâlceală ieșise din toată povestea! Sally își încleștă mâna pe cuțit și se gândi la Gaskell și la ce-i spusese acesta despre divorț. Peter Braintree stătea pe un scaun în biroul domnului Gosdyke, de profesie avocat, și discuta problema. — E acolo de luni, iar azi e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ușă. Bezna totală, dar simțise, totuși, ceva, se deschisese undeva o ușă. Se opri. „E cineva pe scară?“ întrebă femeia. „Da, tocmai cobor.“ Pauză, beznă magnetică. Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor. Degetele se încleștaseră de bara rece a scării. Vocea amuțise. Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și rolul și memoria pe care avea să le mimeze, cum cerea subterana măștilor și înlocuitorilor. Tolea era și el în genunchi, degetele lor se încleștară din nou și iar se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând, eram la Lisabona sau la Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30 de ani, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât de entuziasmată de atunci, demult, când eram la Universitatea din Dublin și m-am îndrăgostit de Paul. Mă întreb ce-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai putem folosi. — Am putea să cumpărăm niște Sellotape. — Dar nu va mai funcționa niciodată ca lumea, spun, cu pumnii Încleștați pe lângă mine. Pur și simplu... nu va mai funcționa. — Înțeleg, spune Connor după o pauză. Și cred că, În cele din urmă, chiar Înțelege. — Păi... atunci plec, zice Într-un final. Am să-i sun pe proprietarii apartamentului să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel mai vechi prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă mai pot abține, pufnesc În râs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să râzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
școală veche, și ceva îi deranjează. Nu știu ce. Expiră zgomotos. Trebuie doar să îi conving că sunt de încredere. Trebuie doar să le mențin interesul treaz. Vocea îi tremură ușor și, când mă uit la mâna lui, văd că e strâns încleștată pe pahar. Sinceră să fiu, nu l‑am văzut niciodată pe Luke în starea asta. De obicei, el are mereu situația sub control, foarte ușor... — Luke, cred c‑ar trebui să iei o pauză în seara asta. N‑ai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
hipnotizată de sunetul propriilor pași, gândindu‑mă că trebuie până la urmă să dau de o stație de metrou. Ochii încep să mă usture și îmi spun că e de la aerul rece. De la vânt. Îmi vâr mâinile în buzunare și îmi încleștez maxilarele, accelerând pasul și încercând să nu mă gândesc la nimic. Dar în suflet mi se cuibărește o spaimă fără nume; o panică surdă, care crește. Nu mi‑am recăpătat slujba. Nu am nici măcar promisiunea unei slujbe. Ce‑o să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi țin vocea sub control. Trebuie să plec în America. Trebuie să profit de șansa asta. Știu că se pare că e o ocazie extraordinară. Însă și ceea ce își ofer eu poate fi la fel de extraordinar. — Nu e același lucru, spun, încleștându‑mi mâna pe pahar. — Îți pot oferi condiții identice. Indiferent ce ți‑a promis Michael, pot să‑ți dau și eu. Se apleacă spre mine. Pot chiar să‑ți ofer mai mult decât... — Luke, îl întrerup. Luke, n‑am acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tare. — Am citit în prezentarea dumneavoastră, zice, băgând mâna în buzunar și scoțând o broșură intitulată „Serviciul de shopping personalizat“. „Pentru persoane ocupate care au nevoie de ajutor și nu‑și pot permite să facă greșeli.“ Se oprește și îmi încleștez mai bine mâna pe stilou. Am făcut unele greșeli, spune, ușor încruntat. Vreau să‑mi îndrept greșelile și să nu le mai repet niciodată. Vreau să ascult sfatul cuiva care mă cunoaște. — Dar de ce ați venit la Barney’s? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
totdeauna. Haide, ce mai stați, dacă nutriți atâta ură fața de mine și de tovarășa Jian Ching. Ce mai pierdeți vremea!? Precum o insectă care se aruncă singură în foc, Tan se ridică și începe să înjure. Rușine! Mao își încleștează dinții. Țigara i se frânge între degete. Când vorbește iar, în glasul lui e o răgușeală ciudată, din gât, de parcă ar vrea să expectoreze. Mie mi-e totuna că ați ales să deveniți reacționari. N-aveți decât să vă transformați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]