6,663 matches
-
I, nr. 4, 1999). Comentariile autorului dovedesc explicit și implicit răspîndirea și productivitatea cuvîntului. Fiind foarte frecvent folosit la plural, poate apărea tendința de a i se reface un singular (manelă): "Probabil cel mai gustat gen de muzică din 1989 încoace este maneaua, sau manela, sau oricum vreți să numiți sunetele de care nu poți scăpa, pe stradă, în taxi sau la cîrciumă". E semnalat și un derivat, manelist "care îi denumește pe toți aceia ce ascultă, compun, cîntă sau fredonează
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
a molipsit într-un singur sens; gândurile mele nu s-au îndreptat pur și simplu spre România (țara mea haotică și imprevizibilă, unde venalitatea coabitează cu grotescul) de care vrând-nevrând sunt legată pentru totdeauna, ci înspre cultura română. Din 1999 încoace m-am sălășluit oarecare vreme în străinătate, având un contact mai direct cu două culturi: cea americană și cea franceză. Pe amândouă le-am perceput a fi parțial sterile și clișeizate. Recunosc, însă, clișeizarea americană mi s-a părut mai
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
încercarea unui istoric literar care și-ar asuma o astfel de panoramă) îmi îngădui să spun că nu a strălucit: poezie bună s-a scris dintotdeauna în România (firește, pe lângă tonele de maculatură care au sporit și ele din 1989 încoace), așa încât deceniul care este pe cale să se încheie (cu secol și mileniu cu tot) nu a fost neapărat revelatoriu. Proză bună s-a scris, în cei zece ani care au trecut, mai puțină decât poezie; la fel, eseu, critică și
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
anul 1935 sînt obsesii ale acestei speranțe, pe care suveranul, indecis, o amîna mereu deși o anunța. Argetoianu care detesta guvernul Tătărescu l-a numit, la 15 decembrie 1935, "cel mai rușinos guvern din cîte a avut România de la 1866 încoace". Iar, la încheierea anului, nota "Sărăcie, lipsuri, dezorientare și, mai ales, demoralizare iată, în patru cuvinte, bilanțul anului 1935... Singurul lucru organizat în România Mare e jaful și șperțul". Deși, în perioada guvernului Tătărescu s-a petrecut un real reviriment
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
precum o oglindă vorbitoare, în care lumea retrăiește în esența sa, potențîndu-și strigătul și îngăduindu-i cuvîntului o comportare de arlechin: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice//"ai terminat?"/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
în conștiința publică a poetului. Listele de subscripție pentru ajutorarea poetului în suferință și nevoie, lansate de socialiști (în frunte cu Vasile Morțun), care l-au deranjat enorm pe suferind, au fost posibile tocmai pentru că Eminescu, de abia de acum încoace, devenise cunoscut publicului intelectual. Și asta s-a datorat inițiativei lui Maiorescu de a-i fi publicat placheta de versuri apărută la Crăciunul anului 1883 (din volumul recent de corespondență inedită Eminescu-Veronica Micle reiese că marele critic îi propusese poetului
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Cristian Teodorescu Trei sferturi dintre anunțatele epopei politice, de la dl Ciorbea încoace, au ajuns niște schițișoare ca pentru răposata Urzica. Ultima, a d-lui Remeș, are măcar meritul unei combustii rapide. Adevăratul Partid Liberal se clădește pe fundația unui partid de apartament, Liberal-Monarhist, care există doar pentru că n-a dispărut. Și n-
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
ce și cum urmează să trăim în perioada aceasta de trecere către o societate democratică. Mi-a fost pur și simplu silă să-l mai văd și am plecat de lîngă televizor. Rolul său nefast în fruntea statului de la revoluție încoace și cramponarea lui cu orice preț de putere îl fac de-a dreptul de nesuportat. Nesimțirea comunistă de care dă dovadă, în ciuda acuzațiilor grave și bine întemeiate ce i se aduc, dezvăluie în el un personaj depășit și rudimentar, nedemn
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
bunicul mîne-ta, Smaranda, al cărui nume stă scris și astăzi pe clopotul bisericei din Pipirig. Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal știa puțină carte, ca și mine, și apoi a pribegit de-acolo, ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani, din pricina papistășiei mai mult, pe cîte știu eu". În ciuda multor amănunte date în acest pasaj, autorul încurcă vizibil lucrurile. De fapt, demonstrează dl Teodor Tanco în cartea sa Lumea transilvană a
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
e mult mai îndepărtată în timp, scriitorul fiind a șasea generație din cei care, la început, au trecut munții. Și Călinescu, în cartea sa despre viața și opera lui Creangă, afirmase că "strămoșii lui Creangă, dinspre mamă, s-au tras încoace de prin Maramureș pe la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. Familii întregi de mocani din Ardeal s-au strămutat pe Valea Bistriței, în care multe sate sînt de componență transilvană". Și Vladimir Streinu apreciase că "cel mai vechi Creangă, Mihai sau
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
dar nu în înțelesul curent al cuvîntului. Un cunoscător al lui Eminescu ar putea fi mai curînd intrigat decît provocat. Dan Mănucă, unul dintre profesorii cei mai cunoscuți ai Facultății de Litere din Iași, ne-a obișnuit (din anii '70 încoace) cu un discurs tradiționalist, corect, cu informații precise și prețioase. în plus, colaborarea sa cu Editura Dacia, colecția "Restituiri" ar trebui menționată în caseta de prezentare (amintesc doar prefața la jurnalul lui Iacob Negruzzi). De ce este totuși atît de diferită
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
de toate zilele. Să începem, în ton cu preocupările noastre, cu un număr mai vechi, A scrie, a citi, și cu un decupaj pe temă al lui Dan Stanciu: "Cobor scările spre metrou. Pe trepte, purtat de curent încolo și încoace, un ziar. Nu i se vede numele, ci doar un titlu mare, pe (cred) prima pagină: "Fiecărui bucureștean îi revin 4 mm de bibliotecă". Bună treabă - îmi (pardon de stilul autoreferențial) zic. Să ai undeva (și să știi că e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
Europa nu prea se mai vorbește de istorie? N-aveți impresia că foarte multă lume de pe planetă, și în special din Europa, asta, care va fi o Europă unită, se pare, ar vrea să aducă istoria cu începere de la 1945 încoace? Eu am această impresie din ce în ce mai acut. Și o am, pentru că am și experiența viziunii din Occident. Ați mai auzit vorbindu-se foarte mult despre Evul Mediu, despre marile acțiuni de păstrare a valorilor spirituale europene? Ați mai auzit ca în
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
vrem și decidem noi să fim, vor protesta majoritatea cititorilor de astăzi, obișnuiți să fie (sau să creadă că sînt) stăpîni pe destinele lor. Teoretic vorbind, la un nivel filozofic, lucrurile nu stau chiar așa. Nu doar pentru că de la Geertz încoace antropologia a marșat enorm la ideea că individul e produsul mediului din care provine, idee preluată și confirmată de filozofi din cei mai diverși, de la Alasdair MacIntyre pînă la Michel Foucault, ci și pentru că, paradoxal, aparent trăim într-o vreme
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
învățat vreodată de la alții, pentru ca abia apoi, înarmat cu această miraculoasă tabula rasa, să-și înceapă propriul proiect de autodefinire. Hill nu e naiv și nici nu face pe naivul: nu-și închipuie că o tabula rasa există, de la Locke încoace puțini au mai nutrit asemenea năzuințe, dar recomadarea lui este că odată încheiată această uitare tămăduitoare, să decidem noi înșine care sînt valorile care ni se potrivesc. Întocmai la fel cum decidem că ni se potrivește un pantof, sau o
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
pe o traiectorie literară sigură prin mai multe cărți, o scriitoare originară din Ungaria, Tereza Mora și o alta, originară din România: Aglaja Veteranyi. Toți trei sunt laureații din acest an ai premiului literar "Adelbert von Chamisso", acordat din 1985 încoace de către "Institutele Goethe" unor scriitori care nu sunt originari din Germania, dar care au ales limba germană ca mijloc de expresie literară. Spre deosebire de colegii săi de "grup", scriitoarea născută în România în 1962 se poate prevala în mod legitim de
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
fost o vreme frumoasă, aș spune,/ a fost un foc ce s-a preschimbat în tăciune./ îngăduie-mi încă puține cuvinte să închei măcar/ ce-mi aduc aminte./ Liniște, de jur-împrejur. Lumină de la stele fără abajur./ Umbre, umblând încolo și-ncoace./ Voci întrebând: nu mai vine odată, ce face?/ I-a mai aruncat câteva cuvinte, de milă./ Nu vă uitați că vi s-ar face silă. E-o zdreanță./ O ce?/ Zdreanță!// Cel cu ochii de faianță." Merită citat și ecoul
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
a nu-și deconspira prea ușor propriile afiliații ideologice. A treia femeie rămîne, însă, o carte extrem de interesantă, exemplară chiar în felul ei, în măsura în care ilustrează maniera în care un autor bărbat înțelege să abordeze o temă care de cîteva decenii încoace e socotită drept privilegiul femeilor. Capitolele despre sex, iubire și seducție, ori cele din a doua parte a volumului, alcătuite sub forma unui mini-istoric al conceptului de "sex frumos" au consistență analitică, obiectivitate interpretativă și abundență informativă, ele pot oricînd
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
Eliade care credea că fără el n-ar fi fost revoluția de la 1848, scrie: ""Revoluția bărbată-mio!", zicea o cocoană cînd vorbea de revoluția de la 1848". Cum să nu-ți vină pe limbă expresia, cînd vezi cîți confiscă de un deceniu încoace revoluția de la 1989? Uite că nu-ți vine! Exemplele de mai sus, din pașoptiști, se pot înmulți și extinde și la alte generații. problema este că memoria noastră literară ne trădează, cum spuneam, tot mai des, de la o vreme...
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
un deget... Ascultă, spusese tușind, vezi, de aici, pînă aici, și citește rar, că altfel se înțelege, citește ca pe o hotărîre judecătorească, - hi-ho-hi! începuse un fel de rîs grotesc... Am luat volumul în mînă. L-am mai răsfoit puțin încoace și încolo, băgînd de seamă o pagină ruginită, avînd o pată maronie de rugină, se vede că cineva, cîndva, strecurase între file tulpina unei flori, altfel nu se explica... Am început, cum spusese el, mai rar, încercînd să dau glasului
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
de la primul și pînă la ultimul roman. Se cere totuși amintit un fapt: revelația literaturii olandeze și succesul de care unii autori precum Mulisch, Noteboom, Connie Palmen și desigur, de Moor, se bucură constant în Germania de mai mulți ani încoace se datorează și faptului că Olanda s-a numărat printre țările invitate de onoare ale Tîrgului de carte de la Frankfurt pe Main. Precizarea nu este tocmai întîmplătoare: Olanda, o țară mică, nu are o limbă de circulație internațională... Exemplul ei
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
actori ai puterii de azi, PNȚCD, PNL, erau considerați apriori de o majoritate a alegătorilor drept partide dușmănoase. Azi, PNȚCD în special e considerat un fel de cap al răutăților de tot felul prin care a trecut România din 1996 încoace. Nici PNL-ul, care a mizat pe un candidat acceptabil și de către votanții actualei opoziții și de către cei ai actualei puteri, dl Pădure, nu scapă mai ieftin. Să fie alegătorul de azi din București asemănător aceluia din '90? Cu siguranță
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
55 de pagini epoca secolelor XVI-XVIII, pe când secolul literar de la 1779 până la Junimea primise 275 de pagini: "După proporțiile ei, Istoria literaturii române de la origini până în prezent e mai cu seamă un tablou al literaturii moderne și contemporane, de la Junimea încoace. Începuturile sunt "date peste cap" cu o dexteritate care nu înșeală însă asupra grabei și nepregătirii", metoda impresionistă neputând ține loc "de informație metodică și de asimilare organică." Peste ani, Marin Bucur va replica: "Scopul istoriei literare fiind de a
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
fost un succes. O eventuală criză de creație, dacă a existat, trebuie plasată cu ani buni mai devreme. înclin să cred că nemulțumirea de viață și de sine pe care i-o puteai citi pe față de la un anumit moment încoace nu era de natură literară. Preda chiar părea că este, așa cum i-a spus la telefon în după-amiaza de 15 mai 1980 unui tînăr scriitor și prieten, un om sfîrșit: "copile, sînt un om terminat". Nu era Preda omul care
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
în paralel cu filmul concret al vieții, noi filmăm un alt univers, al nostru, un univers în care suntem singurii și atotputernicii stăpâni. Poate nu aș fi scris rândurile de mai sus dacă simple fapte observate zilnic, de un timp încoace, nu mi-ar fi atras atenția într-un mod aproape brutal. Nici că s-ar fi putut o mai limpede și mai expresivă ilustrare a spuselor lui Eliade, decât situația în care se află mulți dintre contemporanii noștri și care
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]