1,615 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, nici macar peninsule, câinii nu se sălbăticiseră, pescărușii nu țipau la căpătâiul marinărilor morți
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
taina tăcerilor asumate pentru a-mi fi leagăn, între un cerc și un arc de curcubeu... mă regăsesc greu în "legănarea legănării" timpului meu absurd, lăsat să coacă pământul în care mă aflu desen sau poate doar piatră a lunii încordând până la durere existența... Referință Bibliografică: joc? / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
JOC? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348379_a_349708]
-
trebuie să taie pâinea la masă, nu femeia, îmi spunea ea. Într-o zi m-am trezit cu cuțitul în mână. De ce l-am luat că nu-mi trebuia la nimic? L-am privit atent. Era foarte bine ascuțit. Eram încordat. Începusem să tremur. Am căutat un clește și i-am rupt vârful. Nici nu o să vă vină să credeți: m-am liniștit dintr-odată și îndemnul diabolic a dispărut definitiv din mintea mea. Uite, mi-am zis eu, că orice
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
așa de târziu? - ne întreba cumnata, dar eu eram scufundată în patul nupțial cu plapuma creponată pe urechi și dârdâiam de frig în voie, nu mai era nicio curbă nici la stânga, nici la dreapta, puteam să stau înghețată, cu atenția încordată asupra încălzirii mele globale și să număr curbele liniștite. Ce senzație unică să pășesc până la urmă la baie, Mureșul avea să mă mângâie cu căldura apei, contrar programului comunist. Peste o oră am devenit eu, cu povestea pe buze. Fratele
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
atenționat-o să vireze cu mișcări mărunte, fine ale volanului... Volanul, ca și femeia, sensibil la intervenții... Ana conformându-se pe loc, a observat că se poate încadra pe o singură bandă, că încet-încet poate stăpâni mașina... dar stătea extrem de încordată pe scaun și vorbea doar puțin și haotic, îl acuza pentru răspunderea pe care i-o pune în spinare... dar bucuria creștea în ea treptat, se simțea tot mai satisfăcută că era în stare să facă ceva, ce n-a
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
da? Pa! Noapte bună! - Da, desigur! Noapte bună! Emanuela se grăbi către baie simțind nevoia să se relaxeze, iar aici era singurul loc unde reușea să se detensioneze, zăbovind puțin mai mult sub duș, lăsând apa să-i biciuiască umerii încordați sub tensiunea ultimelor zile. Adunase atâtea gânduri, emoții, teamă, la acestea adăugându-se stresul de la serviciu și nu realizase toate astea până acum, când începea ușor-ușor să se destindă. „Trebuie să mă odihnesc! Altfel, ziua de mâine nu ar putea
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
Hăi! Hălăișa! Strigătul lor a-nfiorat mulțimea din jur. Toți au tresărit, parcă electrizați. Dar, imediat am auzit o explozie de râs. Pe lângă călușari se „trezise” și mutul. Și el a strigat: hei, hei, hălăișa! Dar când a strigat s-a încordat și a întins în față piciorul drept. Atunci, de sub fustă i-a apărut un fel de făcăleț, vopsit roșu. Scos la vedere, respectivul obiect a înviorat mulțimea. Mi-am dat seama că, de fapt, asta așteptau femeile. Așa am priceput
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă...șa! Însă călușarii nu reacționează. Furios, mutul îi împunge cu „bățul” lui și-i bate cu sabia. Călușarii dau semne de înviorare. Se „trezesc” și lăutarii. Melodia prinde ritm
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
de a-și rotunji buzele după filtrul țigării, ceva comic, dar și provocator. Nu-mi dau seama când mâna îmi alunecă pe sub neglijé-ul ei, îi simt brațele în jurul gâtului, gura, corpul puternic ( surprinzător de elastic! ) aliniindu-se cu corpul meu, încordându-se, mai întâi, apoi abandonându-se, și lacrimile. - Mai dă-mi o țigară! Îi întind pachetul cu un aer vinovat. - Scuze dacă am fost prea dur! - Stai liniștit, a fost super. Continuăm să ne bem cafelele și să fumăm în
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
Întideți-vă pe burtă, vă rog! Mă execut. Femeia toarnă ceva dintr-o sticlă ( ulei aromat, probabil! ), îl întinde cu mișcări rapide pe tot corpul, apoi îi simt mâinile și vârful degetelor presând pe anumiți mușchi ( pe care ea îi simțea încordați ), lucru neobișnuit de plăcut și revigorant. La un moment dat, o simt cum se urcă pe pat, deasupra mea, și-mi masează părțile laterale. Din când în când, îi simt sânii, atunci când se apleacă spre umeri, coapsele, osul pubian, atingeri
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
din apropiere și să arunce cu nisip în ea, începuse să i pară că devine doar o respirație lină, tocmai pe cale de a adormi. Simțea că se cufundă parcă absorbită de nisip și atunci, cu un efort de voință, își încordase toate puterile, pentru a se smulge perfidului somn și se ridicase hotărâtă să reintre în răcoarea valurilor. Vremea frumoasă atrăsese multă lume la plajă. Ridicându-se în picioare, privi în lungul țărmului. Copiii alergau printre siluetele întinse pe plajă, câte
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe, că nu voi ataca reduta cu violență. Coboram cu sărutări pătimașe pe abdomen, în timp ce mâinile mi se jucau cu mugurii întăriți ai sânilor. Când buzele au ajuns în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe, că nu voi ataca reduta cu violență. Coboram cu sărutări pătimașe pe abdomen, în timp ce mâinile mi se jucau cu mugurii întăriți ai sânilor. Când buzele au ajuns în
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
cu colega mea care mă însoțea în dimineața aceea. Soția intră direct în bucătărie ca să lase niște sacoșe cu ce adusese de la țară. Se îndreaptă spre dormitor și ce crezi dumneata, aude un zgomot așa, ca un hârșâit... Ea își încordează auzul. „Poate că mi s-a părut, își zice în sinea ei, o fi din cauza oboselii”, și își vede mai departe de treabă. În timp ce povestește, omul își îndreaptă capul în sus. Zăresc o luminiță în irisul șters, de parcă persoana din fața
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
reveniseră la locul lor, doar nu degeaba fusese de patru ori Analist Integral. Într-un târziu, apăru și pădurea. Înaltă, întinsă de-a lungul unei coaste abrupte și întunecoasă ca noaptea. Schimbă fazele și reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase și cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune cățărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acționau ca niște ventuze. Se făceau nevăzute printre crengi într-o clipită. Puteai crede chiar că ai vedenii! Trupurile le
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
pline de haz. Nici nu puteau să pară a fi altfel, atâta timp cât, în acea vreme, autoarea trăia, poate, cea mai frumoasă și mai bogată parte a vieții sale: copilăria. În acei ani, cu ochii-i larg deschiși și cu atenția încordată pe tot ce vedea și auzea, dornică să înțeleagă și să pătrundă totul cu mintea-i de copil, încerca să cunoască oamenii așa cum erau și se manifestau ei în realitate. Erau parcă altfel, mai zâmbitori și veseli, cu bucuria întipărită
ÎN TON CU NEA MĂRIN DE LA BĂILEŞTI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373094_a_374423]
-
erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu apăsam cu furie, tot mai tare, pentru ca nimic să nu mai rămână neexplorat din întunericul miraculos și dădător de viață al iubitei mele soții. Deja, în cele aproape două luni de când eram căsătoriți, fiind fiecare la început de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
telefon: - ...nu știu pe unde își pierde timpul! De câteva zile am văzut-o umblând cu un negru! Fata încremeni în fața cuierului, incapabilă să își prindă haina de agățătoare. Despre cine vorbea femeia? O bănuială cumplită o făcu să se încordeze, cu auzul la pândă. - Mă duc să văd dacă a venit între timp! Bătrâna deschise brusc ușa dintre camere și o săgetă cu o privire acră: - Vino la telefon, au sunat ai tăi! Tata crezuse toate poveștile babei. Cum să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Inelul (partea VI) Privind după ei simți cum o cuprinde furia din nou. Își strânsă pumnii până simți unghiile lungi intrând în carne. Fiecare mușchi i se încordase și avea o poftă teribilă să țipe, dar era prea multă lume bună în casă și nu vroia să se dea în spectacol. Se răsuci brusc și o luă la fugă pe scări. Intră în dormitorul ei și aruncându-se
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
în gară când îi servise gogoșile despre logodnă... Ah! Pirandolina! ... Citește mai mult Inelul(partea VI)Privind după ei simți cum o cuprinde furia din nou. Își strânsă pumnii până simți unghiile lungi intrând în carne. Fiecare mușchi i se încordase și avea o poftă teribilă să țipe, dar era prea multă lume bună în casă și nu vroia să se dea în spectacol. Se răsuci brusc și o luă la fugă pe scări. Intră în dormitorul ei și aruncându-se
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Citește mai mult În gajdul plin de fân proaspăt cosit, caii-și iau tainul.Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit!... XXXII. CÂND NU AI INSPIRAȚIE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011. Când nu ai inspirație, cu tocul sau creionu-n
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
politicianul-actor s-a trezit dintr-o dată în postura de a juca sau interpreta roluri ( cel mai adesea, diferite! ) în aceeași piesă, reluată la nesfârșit. Zâmbetul perfid al premierului Cioloș, alături de zâmbetul lui Dragnea, de exemplu, întruchipează culmea ipocriziei, cunoscând relațiile încordate dintre ei. Trebuie să fii un actor foarte bun ca să afișezi un asemenea zâmbet, să strângi mâna dușmanului de moarte și să pari și fericit, pe deasupra. Nu mai puțin fățarnic apare zâmbetul lui Iohanis când vorbește ( dacă vorbește! ) de la tribuna
POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379274_a_380603]
-
mulți ani chiar și în prezent de o firmă austriacă. In fapt, după ce și-au construit mai multe combinate imense pentru prelucrarea lemnului iar ultimul este în curs de finalizare, indiferenți la zbuciumul Țării și amenințările autorităților care își tot încordează mușchii austriecii au început ca să exporte masiv lemn de cea mai bună calitate folosind în acest scop propriile TIR-uri dotate și cu remorci de aceeași capacitate iar astfel, organizați în coloane de câte 20 sau 25 de TIR-uri
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
mai sus: a fost coleg la Școala Populară de artă cu regretata artistă Mihaela Runceanu. Vorbise cu ea la telefon în chiar ziua bestialului asasinat și poate că această discuție telefonică a fost ultima din viața interpretei. Poate asasinul își încorda în clipele acelea forțele monstruoase, poate clipeau atunci în conștientul artistei ultimele conexiuni cu lumea, poate viața ajunsese chiar în clipa închiderii telefonului la punctul terminus pentru Mihaela Runceanu, ce-și lua fără să știe ultimul rămas bun de la compozitor
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]